Nea Costache…vă aşteaptă o leapşă la mine pe blog şi m-aş bucura să o primiţi.

O fapta buna…
Sa fii OM, e lucru MARE!
S-o ajutam pe Kassandra! Cu fiecare leu, euro, daruit din suflet, mai … Oameni ! Sa nu uitam nici de Radu, tot un pui de zambet ! Hai sa fim Oameni!!!
FĂ TU MAI DEPARTE
Primiţi bulgărele de zăpadă şi daţi-l mai departe! Faceţi măcar o faptă bună pe zi!. Şi, aşa cum zice Mile, “vă veţi simţi mult mai lipsiţi de toxinele unei vieţi banale, într-o Romanie de doi lei”.
Kassandra, o fetita salvata de la moarte si infiata de Iosif Rotariu şi soţia lui, Dana.În decurs de un an şi patru luni, fetiţa a fost supusă la 24 de intervenţii chirurgicale, din cauza faptului că avea foarte multe oase rupte. Nici acum nu îşi poate folosi mâinile şi un picior, iar maxilarul necesită o operaţie imediată.Trei operaţii, 100.000 de euro.Până acum, soţii Rotariu au cheltuit 40.000 de euro, însă greul abia acum începe. Kassandra mai are nevoie de trei intervenţii, pe care le poate face doar în străinătate, la Strasbourg.
Daca vrei sa o ajuti pe Kassandra, mai jos se afla conturile in care se pot trimite bani:
Cont lei: RO34BRDE360SV18398993600
Cont euro: RO70BRDE360SV80487003600
Cont dolari: RO29BRDE360SV96418133600
Titular: Daniela Liliana Rotariu
Site: http://www.iosif-rotariu.blogspot.com
http://sfinx777.wordpress.com/2010/04/09/sa-fii-om-e-lucru-mare/

Vă rog!!! Hai să ajutăm puiul de zîmbet – Kassandra !
P.S. Preluati articolele sa ajutăm, prieteni dragi !

PIESELE DESTINULUI

Motto:Nu ştiu de-am fost pământ
sau doar vis efemer
dar n-am ştiut şi n-am putut
să fiu altfel.

Primul deschis al pleoapei
loveşte crud
puzzle-ul aruncat în labirintul sorţii,
blestem sau datorie
nouă.

Căutând locul pieselor,
pe tocuri
sau desculţi,
ne lăsăm întipărită urma
pe bucaţi de poveste fără nume
unde,
vineţii
sau translucide,
indiciile vieţii
ne străpung cordul
prin dureri neânţelese
şi plăceri virgine.

Timpului îi cresc aripi…
prea multe,prea iuţi,
puzzle-le nasc un întreg,
respirând greoi
a durere de facere,
moaşe
mâinile noastre cărunte.

fiind doar pământ
ne cresc margini,
din care curg în noi tăceri absolute
când ultima piesă îşi află locul,
oprindu-ne
fără de zbatere truda.

Nu pentru a vedea întregul,
ci pentru a pleca spre veşnicie.

SCORNICEŞTI, 1975
ROBERT: Deci… era într-o vineri din septembrie, pe la ora 17, când au apărut cele 6 maşini negre ale convoiului prezidenţial. Toată echipa televiziunii s-a adunat la ordin pentru a-l întâmpina pe secretarul general al partidului, cel mai iubit fiu scornit vreodată de Scorniceşti……… Ea abia de-a întins mâna, fără să privească înainte. Dacă el mai părea oarecum a intelectual, deşi provenit dintr-un ţărănete, totuşi plăcut la prima vedere, ea m-a uimit printr-o urâţenie îngrozitoare. Ce atracţie sexuală? O matracucă. Era vânătă, ca ieşită de prin catacombe, urâtă rău, mult mai urâtă decât se credea. Noaptea am şi avut coşmare. Ţărănetele Ceauşescu se purta firesc, simplu în aparenţă. Mişcările i se dezlânau, nebalansate. Mâinile, gâtul, picioarele i se mişcau dezordonat, ca la coborârea dintr-o maşină în care ai stat vreme îndelungată înghesuit, cobori şi nu-ţi mai revii din amorţeală. Ceauşescu venea bucuros la Scorniceşti, se simţea bine, de, ca acasă. Chiar îi plăcea printre ţăranii de-acolo, care îi vorbeau simplu şi direct. Tot atunci s-a întâmplat să fie şi-o nuntă. Nu ştiu ce legătură era între Ceauşeşti şi miri. Nunta se petrecea într-o curte mare, nu departe de cea a Ceauşeştilor. Vremea se făcuse frumoasă. Cred că a fost chemat şi un preot, nu l-am văzut în timpul serviciului său religios. Ceauşeştii au venit şi ei, au felicitat mirii, au sărutat mireasa, s-au prins în horă. Se vorbea că ar fi dat un porc, darul lor de nuntă. Nouă ni se spusese să nu fim leneşi, să filmăm de zor, să fotografiem. Aveam dezlegare să ne mişcăm liber. Pe Ceauşescu, îl filmam tot timpul… patru operatori, cu tot atâtea camere. Nu trebuia să deranjăm în căutarea cadrelor noastre. Nicolae se obişnuise cu forfota din jur. Eu ţineam morţiş să înregistrez ceva special, ca amintire, numai pentru mine, când s-ar fi ivit prilejul cel norocos. Ceauşescu s-a aşezat la o masă, la una din cele obişnuite, aranjate în curte, făcute din lemn, cu hârtie pusă pe deasupra în locul feţelor de masă. Îl însoţeau şi vreo trei-patru indivizi, nu-i recunoşteam, se îmbrăcaseră lejer, în pulovere. Al lui Ceauşescu era gri, purta şi şapcă, una subţire, de vară. Discutau tot felul de fleacuri, au mâncat sarmale şi friptură, au băut vin, cot la cot cu nuntaşii. Nu li se servea ceva anume, numai pentru ei, fiinţe simandicoase. Cam plictiseală, trecuseră vreo două ore. Mă plimbam cu camera după mine, încărcată cu o casetă nouă. Întrebasem pe mai mulţi dintre securişti dacă puteam să-l filmez pe conducător şi în momentele lui de relaxare. “Poţi să filmezi orice, că tot se taie la protocol…” mi s-a răspuns cu un anume amuzament. Cum naiba de nu reuşeam să ‘trag’ şi eu ceva doar pentru liniştirea sufletului meu? . Nicolae ciocnea paharul şi bea fără să se cherchelească. Era cu chef. Discuţia se aprinsese. Restul se îmbătase deja. Aceeaşi ţărancă de la începutul petrecerii aducea cele trebuincioase. Căutam să mă apropii mai tare de Ceauşescu, încercam să aud ce se vorbea. Îmi ţineam camera pregătită, ca pe o armă, în dreptul şoldului. Mă deplasam dinspre dreapta mesei, avându-l pe Ceauşescu în cadru: gât-spate. Trebuia să avansez astfel încât să-i prind faţa, gura. Acum era perfect încadrat, prim plan! Imaginea căpătase claritate şi… aud cuvintele cheie: “bomba atomică”!  Părul mi s-a zbârlit de satisfacţie. M-am aruncat ca uliul asupra prăzii. Asta îmi era prada: “bomba atomică”! (va urma)      
PS CITITI DEASEMENEA PE BLOGUL MEU SERIALUL DE 12 ARTICOLE ” DESCONSPIRAREA SOBOLANULUI ROSU TISMANEANU”.

@ Corina: Asa ete d-na Corina! O mare pierdere pentru poporul polonez.

@ black angel: Cine pricepe Costel? Cert este ca dezastrul s-a petrecut in timpul aterizarii aeronavei.