M-am hotărât: peste două zile, las viaţa de oraş şi mă mut definitiv la ţară împreună cu soţia, în apartamentul de la oraş, rămânând iubiţii mei copii, fiul şi nora mea, care în curând, mă vor face un mândru bunic!
Nu-mi pare rău că plec, decât de faptul că acolo nu am încă posibilităţi de a avea momentan internet. Sper ca într-o lună, două, să pot rezolva şi această problemă, deoarece mi-e greu să renunţ la blog, dar mai ales la toţi prietenii mei virtuali. În rest, viaţa la ţară îmi place şi deşi starea de sănătate este nu tocmai bună, îmi va place să mă ocup de problemele din gospodaria de la ţară, în limita puterii de muncă de care mai dispun.
Nu, nu renunţ la blog! Blogul mi-a facilitat legarea unor prietenii strânse, cu nişte oameni minunaţi, oameni care, încă de la primele mele încercări literare, m-au încurajat prin comentariile generoase dar pertinente, făcându-mă să continui să scriu.
Datorită vouă, prietenilor mei, romanul meu de debut, “O viaţă împreună”, a devenit realitate, iar acum, că am prins gustul scrisului, mă voi strădui să nu mă opresc aici, cel puţin, cât sănătatea încă-mi va permite. Intenţionez ca in perioada fără net să scriu, pentru ca pe sfârşitul verii să editez un volum de povestiri, bineinteles, tot în grai gorjenesc. Deşi nu voi mai fi în faţa unui calculator pe net, fiul meu Mitruţ va urmari zilnic blogul meu, încercând să facă el oficiile de gazdă în locul meu.
Cei ce doresc să comande în continuare cartea mea, o pot face în continuare, completând formularul de comandă de pe blog, Mitruţ onorând toate comenzile, Comenzile mi le puteţi adresa şi mie personal, la numerele mele de telefon, 0720.724.455 sau 0762.621.662.
În ceea ce priveşte mutarea mea la ţară, gândesc că e normal ca cei tineri să-si trăiască nestingheriţi viaţa lor, în timp ce babacii să meargă la ţară, să crească un purcel, nişte păsări, şi să aibă grijă de grădină, pentru a avea cu ce să umple porbagajul copiilor, când vin pe la ei!
Dragii mei prieteni, chiar dacă vom pierde legătura un timp şi nu voi mai avea posibilitatea de a vă vizita blogurile, eu, chiar dacă nu voi fi “acasă”, uşile vor fi deschise totdeauna pentru nişte prieteni dragi şi vă va întampina fiul meu, Mitruţ şi vorba lui Vania, pingurile sunt binevenite!
Tuturor prietenilor mei,
– doamnele si domnisoarele Ada, Adina Hutanu, Ana Birchall, Ana Usca, nepoata-mii Ana-Maria din Craiova, Aurora Scarlet, Carmen, Cella, Corina Cretu, Crina Dunca, crisatcross, cristal, Crocoditza, Delliana, Ela, amnesiacgirl, fleurdulys, Gabi Mihaela, Gabitzu, Gabriela Savitsky, gmx, fetelor de la thefashiongirls, Incasha, Gina, Innuenda, Lady Allia, isteata aia mica de Loredana, Lucia Verona ca mi-a zis ca-s istet, maminineta, Mana Ciutacu, Maria Postu, Matilda, Mirela Pete, Oana, Poeta Maria Barbu, Primadona, Pucca, Roxana Iordache, Sibilla, Simona Ionescu, Stefy, Strumful, Strumfita cu esarfa, Theodora0303, ciocolatacupiper
-si barbatii, Tizul cu aburelile lui, Adam, Adrian Barbat, Adrian Enache, Alex Mazilu, Alexandru Marin, Alin Farcas, Andrei, BACIO- Mihai Vulpe, Baiatul ciudat, black-angel– Costel, Blogatu, ReFu, conasu’ Ion Dascalu, Bobo, Calin Hera, Cati ca voi, Chinezu, Ciutacu, Codeus, Cristian Bogdan Hotnoga, Dan Brasov, Dan Chichernea, Daniel Vaduva, Darius satmareanul, Dimulescu, Dispecer Blogosfera, Dragos, Dono, Flavius, George Serban, d-l Daju, artistul Marius Lupu, Hobbitul, Ioan Andoni, Ionuţu, Maestrul Mihai Malaimare, Marius Stefan Aldea, Mikael Eon, Mitrut Stanoiu, Moş Călifar, Mordechai, Nametii, Nelinistitu’ Adrian Voicu, nenea Cosmos, Otto Pop, Qadratus, prof. Oprea Dumitru Horia, Ionel – Tzuky, SAI, Simion Cristian, sir deTrexel de SM, tac’su,Teiucul, Al 2-lea, Vania si Natasei sale, si nu in ultimul rand, Vlad,
vă urez multă sănătate şi succes în activitatea bloggeristică şi vă ofer această veche piesă
Vă îmbrăţişază cu drag, al vostru,




Oana — 12 aprilie 2010 @ 5:45 pm
Nea Costache, mie chiar imi pare rau. Sper sa revii cat mai curand.
costache — 12 aprilie 2010 @ 5:51 pm
@ Oana; Mai evadez pe la oras cat timp nu am net, macar cat sa-mi salut prietenii!
Stefy — 12 aprilie 2010 @ 6:23 pm
Nea Costache sa va bucurati de viata la tara si sa mai veniti prin „casele noastre online” prin vizita >:D< siii…asteptam vesti despre dvs de la fiul dvs, asa macar sa stim cum o mai duceti.
Mirela — 12 aprilie 2010 @ 6:25 pm
Felicitări, mândru bunic să deveniți!
E ciudat oare că și eu, care n-am trăit niciodată la țară, mă găndesc să mă mut într-o zi?! Evident, când fiica mea va crește mare, studentă, independentă! 🙂 Eu cred că e un gând frumos și înțelept. La țară este net, nici o problemă! Vă faceți pe mobil, dacă nu se poate altfel. Vara, soarele, liniștea, zmeura, iarba verde, chiar și găinile, toate au farmec sporit în natură , într-o curte cu flori. Mult succes la scris!
black angel — 12 aprilie 2010 @ 6:34 pm
.. Nea Costache o sa iti duc doru’… si sper ca nu pentru mult timp… vreau sa revii cat mai degraba!! Trage-ti si matale net acolo la tara!! ca nimic nu e mai frunos .. decat sa stai la umbra nucului… cu laptopul in mana ..si sa scrii postari pt noi!! intre un ranit la porc,o graunta la gaini si o brazda de ceapa… merge bine tare si cate o postare(pe langa un pahar de vin):D!!!
Viata la tara e mult mai sanatoasa!!! sa vezi matale… ca munca….iti mai da vreo 20 de ani de viata in plus!!(important sa nu exagerezi cu muncile) Iti dorasc multa sanatate .. si talent!! si sa ne incanti mai departe cu scrierile matale!!
costache — 12 aprilie 2010 @ 6:51 pm
@ Stefy: Incerc din cand in cand sa vin pe la oras si incerc sa va mai vizitez! Il voi ruga pe Mitrut sa-mi mai posteze cate ceva!
@ Mirela: Multumesc, voi fi cel mai batzos bunic! Da, tanjesc dupa viata la tara: aer curat, liniste, mai culeg „perle” de pe la babe si mosi, mai scriu…Multumesc Mirela, O seara frumoasa!
@ black angel: Dar eu Costele? Nici nu sti cat dor imi va fi de voi, prietenii mei! Imediat dupa ce ma voi muta, voi merge la spital in capitala pentru un control si investigatii (trebuia sa merg inca din iarna), dupa internarea din toamna. Ei, nu exagerez cu munca, nu de alta, dar am auzit ca-i mai mult pentru tractoare!!!
Glumesc, trebuie sa fac cate ceva,
tzuky — 12 aprilie 2010 @ 6:51 pm
E mai bine asa pentru matale, Nea Costache. Acolo veti avea aer curat, curte, gradina, livada, oratanii, etc. Acolo este viata adevarata Nea Costache!
Eu va doresc sa fiti sanatos, numai lucruri bune sa vi se intample si sa va bucurati de viata la tara!
Si nu cumva sa ne uitati! 🙂
mihail simionescu — 12 aprilie 2010 @ 7:14 pm
Apreciez, oamenii de la țară sunt oameni cu sânge curat și viață frumoasă.
Nea Costache, regret că v-am întâlnit târziu blogul. Am toată admirația pentru dumneavoastră, și promit că vă voi comanda și cartea, dar nu curând, pentru că momentan stau prost cu banii.
Aștept să vă conectați la internet și la țară pentru a reveni cu postări noi.
Vă doresc sănătate și numai bine!
Cu respect,
Mihail Simionescu
marius aldea — 12 aprilie 2010 @ 7:16 pm
va salut, nea costache, spor la scris si sanatate.
Vania — 12 aprilie 2010 @ 7:25 pm
Nu pot zice nimic, fiecare-i liber. Deşi, să mă mut la ţară ar fi cam ca şi cum aş trece de pe wordpress pe blogspot…
Baiatul Ciudat — 12 aprilie 2010 @ 7:29 pm
astept un graterel la tara 😡
Manole — 12 aprilie 2010 @ 7:43 pm
Nea Costache, dar cu un modem nu mere? Ce-o sa faci acolo ashea toata ziulica, ha?
O sa-ti duc dorul! In rest, spor in gospodarie, sanatate dumitale si familiei.
Gabriela Savitsky — 12 aprilie 2010 @ 8:02 pm
Nea Costache,
Aşa m-aş face şi eu ţărancă!… Nici nu-ţi pot spune cât de mult. Dar mai am unele lucruri neîncheiate şi-apoi, din agricultură nu se prea câştigă.
Am smuls Săptămâna Luminată din cenuşiul oraşului şi mi-am oferit un răgaz. Mie şi celor care contează cu adevărat. Poate c-aş fi făcut loc şi bloggerilor şi comentatorilor, dar nu prea merge netul. Merge foarte greu şi îmi încearcă răbdarea. Aşa că am dat virtualul pe vreo şase piersici înfloriţi ca nişte nebuni, pe un iepuraş drăgălaş care ţopăie prin curte, pe cele două pisici: Musette şi Tarzan. Nimic nu se compară cu interminabilul concert al broaştelor şi iaz, cu gustul apei curate şi cu dealurile pe care le înălbesc, pe rând, cireşii, prunii, merii. Nici nu-mi dau seama cum a putut să-mi placă vreodată oraşul, gălăgia, vuietul, traficul, graba. Să vă bucuraţi de splendoarea, curăţenia, simplitatea şi lumina care încă mai dăinuie în satul românesc. Mă bucur şi mă întristez pentru dumneata.
Racila – 3 « Ioan Usca — 12 aprilie 2010 @ 8:04 pm
[…] grăbi apoi să închidă, astfel că mai apucarăm să auzim doar un fragment din replica […]
Răsaduri de legume şi flori « Elisa-gradina mea de vis — 12 aprilie 2010 @ 8:11 pm
[…] Impatiens […]
fetita junglei13 — 12 aprilie 2010 @ 8:34 pm
Sa fii sanatos Nea Costache şi mata şi toţi cei dragi.
Să ai puterea,împreună cu „tanti” mata să le rezolvi pe toate.
Melodia Pompiliei Stoian e printre preferatele mele,mai are Arsinel una,pe care momentan n-o gasesc nicaieri,i-a cantat-o prin 90-91 lui Jean Constanti la o aniversare. Se numeste Am un prieten, are niste versuri minunate.
Din experienta va spun ca la sat Soarele rasare si apune altfel, decat la oras.
gmx — 12 aprilie 2010 @ 8:44 pm
Felicitari pentru viitorul nepotel. Sper sa mai scrii din cand in cand cate o povestire pe blog.
Ionuţ Dumitru — 12 aprilie 2010 @ 8:58 pm
Multă sănătate vă urez! cu siguranţă aerul curat de la ţară o să ajute şi la sănătate şi la inspiraţie în scrisul poveştilor.
maminineta — 12 aprilie 2010 @ 9:10 pm
Ce sa zic Nea Costache, faptul ca te muti la tara nu e un lucru rau,eu stau la tara de cand ma stiu si multumesc lui Dumnezeu si pe aici se traieste omeneste.
,,la sat timpul prezent nu se măsoară
el curge monoton şi cumsecade
aşteaptă zarzării din nou să-nfloară
chiar dacă toţi îşi poartă a lor povară
străbunii din trecut cântă balade.
-asta am scris azi dimineata in cafeneaua lui George Serban dar e valabil si pentru matale Nea Costache.Numai bine si vezi cum faci cu netul ca deja ne e dor…
Athe — 12 aprilie 2010 @ 9:17 pm
Ţărăneală plăcută nea’ Costache. Poate mai scrieţi vr’o carte în timpul liber.
Ceasuri bune!
matilda — 12 aprilie 2010 @ 9:26 pm
Mă roade invidia ! Aş lăsa şi eu bucuroasă Bucureştii, cu poluare şi mizerie, şi m-aş retrage la aer curat şi cîntec de cocoş…Iar nepoţeii să alerge prin iarbă…
Sănătate, Nea Costache, şi vezi ce faci cu modem-ul ăla, să ne mai povesteşti aşa cum numai dumneata ştii !
Regină la Castel | Raza mea de soare — 12 aprilie 2010 @ 9:37 pm
[…] zice să ţinem minte, Cristian evocă un neam de piatră, Geanina continuă poveştile cu Mara, Nea Costache vrea să se facă ţăran,…hehe, Nea Costache, si eu , iar Vania e la Racila, episodul 3. Tags: admiratie, destin, […]
tzuky — 12 aprilie 2010 @ 9:54 pm
@maminineta: Cineva spunea ca noi, romanii, am iesit in afara timpului datorita durerii care ne este predestinata. . .
Acest lucru se observa cel mai bine in satul romanesc autentic. . .
VirtualKid — 12 aprilie 2010 @ 10:00 pm
Buna ziua!
Felicitari pentru decizie! Am sa astept revenirea in lumea virtuala cu impresiile vietii la tara.
Sa fie intr-un ceas bun!
tac'su — 12 aprilie 2010 @ 10:37 pm
FERICITULE !!!!
Vezi ca Vodafone si Orange au netzi pe mobil la preturi rezonabile 8-10 euroi pe luna .
Astept vesti .
Trexel — 12 aprilie 2010 @ 10:54 pm
Nea Costache… nu te vom uita niciodata! 😀
costache — 12 aprilie 2010 @ 11:00 pm
@ tzuky: Cum sa va uit prietene Tzuki? Asa este: la tara am aer curat, apa rece din fantana, acum, mirosul pomilor infloriti…
@ mihail simionescu: Prietene, eu in permanenta am fost fascinat de oamenii simpli de la tara, de traditiile, limbajul lor, povestile lor. Au o puritate morala pe care rareori o intalnesti la oraseni, sunt plini de bun simt si respect pentru ceilalti semeni ai lor. Multumesc de vizita si comentariu!
@ marius aldea: Si eu te salut prietene Marius, toate cele bune!
@ Vania: Stiu ca nu te prea incanta viata la tara! Si totusi, cred ca cel mai mult, Natasei i-ar place!
@ Baiatul Ciudat: Cum sa nu, pofteste pe la mine si-l vom face, eventual stropit cu un vin negru, puterea lui Mos martin!!!
@ Manole: As prefera net prin romtelecom, modemul e cam „lenes”! Ce sa fac toata ziulica? la tara nu te poti plictisi, in permanenta e cate ceva de facut prin gospodarie sau gradina! Si mie o sa-mi fie dor de toti!
@ gmx: Multumesc Mihaela! Abia astept sa-l tin in brate! Doamne cat imi doresc sa tin in brate un sufletel micut! Chiar daca dureaza ceva pana am net, tot evadez pe la oras la copii si mai postez eu o povestire, ciar si mai scurticica!
@ Ionuţ Dumitru: Multumesc de urari Ionut! Si tu sa fi sanatos!
@ Gabriela Savitsky: Asa e Gabriela, nu numai ca nu se castiga din agricultura dar se si traieste destul de greu. Da, acum la tara, in gradini este un adevarat rai cu pomii infloriti al carui miros te-mbata, cum spui si tu, cu ograda plina de puisori de gaina si boboceii de gasca, speriati de harjonelile celor doi pisici! Si eu ma bucur ca voi sta la tara!
@ fetita junglei13: Frumos spus: soarele rasare altfel la tara, decat la oras! Asa este domnisoara: la tara, nu rasare printre blocurile ingramadite, ci printre crengile copacilor din varful dealului si apune mult in spatele fantanii singuratice cu cumpana din mijlocul luncii, apune in clinchetul clopotelor de la gatul vacilor ce se-ntorc de la pasune, si-n mugetul acestora. Multumesc de urari!
@ @ maminineta: Stiu Maminineta, nu cred ca ai putea trai la oras, asa-i? Da, si la tara se poate trai omeneste, si as zice eu, chiar mai sanatos ca la oras, cu fructe si legume cultivate si crescute sanatos in gradina, cu pasarea de curte din care iese ciorba de-adevaratelea, cu vinul si tuica naturala, facuta in casa. Conditii ca la oras? Le am: am baie, cu apa trasa din fantana, voi monta panouri cu infrarosii pentru incalzire spre sfarsitul lunii…
Sarut mana pentru frumoasele versuri!
@ Athe: Multumesc Athe! Cum sa nu, de-abia am deprins gustul scrisului, si-apoi, daca tot n-o sa am o perioada net, ma asez vartos pe scris!
@ matilda: Sarut mana Matilda!Oi vedea eu si cu netul, pana atunci, voi strange un sac maaare de povesti, pentru a-l umple pana am net, apoi il voi deserta pe tot!
@ tzuky: Eheei, de-ai sti cata dreptate ai Ionele!
tac'su — 12 aprilie 2010 @ 11:13 pm
Trexel-e ! Ei , ei , ei .
Judecaţi în libertate… « Dispecer Blogosferă — 12 aprilie 2010 @ 11:31 pm
[…] Gabriela, Flavius, ISU, Iarna, Centru-Stanga, Gabitzu, Dan C, Dan P, LinkPing, Mirela, Natasa, Nea Costache, Simion, Teo, Manuel, […]
Ana-Maria — 13 aprilie 2010 @ 1:24 am
Sărut mâna, bunicule! Să ştiţi că un ochi îmi râde şi unul plânge, într-un fel e mai bine la ţară, aer curat, multe treburi care te ţin conectat, vieţuitoare care au nevoie de hrană, îngrijire, dar pe de altă parte, trebuie să mai veniţi şi pe la oraş, nu neapărat pt internet căci rezolvaţi cu internetul mobil problema, dar aşa, să nu vă rupeţi de tot, la ţară e totuşi un alt stil şi nu trebuie să vă izolaţi de stilul de viaţă pe care l-aţi dus până acum.
Şi încă ceva, sper că ţara asta nu e prea departe de oraş că eu prin august, septembrie, am planuri mari, să vin măcar 5 minute să facem cunoştiinţă live şi să vă îmbrăţişez tare, tare pt că vă faceţi „meseria” de bunic aşa de bine şi pt că sunteţi un om minunat. În rest, să ştiţi că o să vă deranjez cu câte un telefon, asta una şi doi, acuşica vă trimit mail, nu vreau să plecaţi până nu îmi trimiteţi cartea şi printre picături o citesc eu.
Multă sănătate, să ne auzim/vedem cu bine şi nu exageraţi cu munca, nu e de glumit cu asta. Sărut-mâna, vă pup.
costache — 13 aprilie 2010 @ 6:22 am
@ VirtualKid: Multumesc de urari si vizita! In mod cert, vor fi multe impresii, si sper eu, placute!
@ tac’su: Chiar ca-s fericit! In zona aceea, Vodafone are semnal cam slab (in camera lipseste)iar Orange, nu stiu in schimb, Cosmote-ul are semnal f.bun, inclusiv in locuinta. Voi studia prolema!
@ trexel: Stai prietene ca…n-am lipit-o, sper s-a mai duc! Sacul meu mai are inca povesti si trebuie asternute pe hartie!
@ Ana-Maria: Nu Printeso, nu ma voi autoclaustra, chiar daca voi trai la tara! Mai pun mana pe telefon, si-mi mai sun prietenii! In legatura cu vizita, nici o problema: ma suni cu o zi inainte si fac tot posibilul sa vin la oras pentru a-mi imbratisa micuta prietena si nepoata, mai ales ca atunci, te vei simti mai fericita, deoarece vei fi studenta! Cortea, chiar acum la ora 6,30 o pregatesc si azi, zboara la nepotica mea in Craiova! Te imbratisez cu caldura!
chinezu — 13 aprilie 2010 @ 8:23 am
maestre, da’ un vin bem si noi candva la matale la mosie?
si sa discutam despre pinguri, fireste :))
George Serban — 13 aprilie 2010 @ 8:23 am
O decizie importanta care va schimba cumva viata. Daca ma uit in jur, cred ca o poate schimba doar in bine. Cartea o voi comanda chiar azi. In ceea ce priveste conectarea la net, daca intarzie si dorul de blog este mare, recomand o consultatie la Vodafone care, pe foamea asta, au oferte interesante, iar viteza este acceptabila. O spun din experienta. Zile frumoase, liniste si … conexiune rapida.
danbrasov — 13 aprilie 2010 @ 8:33 am
Viata de taran este una frumoasa si, probabil ca atunci cand voi ajunge si eu la o anumita varsta, voi alege si eu acest drum. La tara nu esti expus la stressul „de oras” si linistea diminetilor cu roua iti da pur si simplu aripi.Multa sanatate, scump prieten!
Incertitudini — 13 aprilie 2010 @ 8:55 am
Diminetile si serile pot fi deosebit de frumoase la tara.
Iti doresc sa ai norocul de a asculta ciocarlia si privighetorile!
Sa fii sanatos si sa-ti faci multe bucurii in momentele de ragaz!
Viata poate fi frumoasa oriunde!
Trebuie doar sanatate, rabdare, incredere si mult optimism!
Cu mult drag!G
Neliniştitu' — 13 aprilie 2010 @ 9:25 am
Mă bucur mult pentru matale!
Să-ţi dea Ăl de Sus sănătate maximală, fericire, inspiraţiune şi numai bine!
PS: Cartea a ajuns, abia aştept s-o citesc pe hârtie atunci când îmi va permite spaţiul şi timpul, he-he!
Când îţi vine internetul, oferă-mi, te rog impresiile matale.
Te pupez şi numai de bine te urez!
Ada — 13 aprilie 2010 @ 9:26 am
Nea Costache, s-auzim de bine! Sanatate multa si numai lucruri bune si frumoase sa ti se intample! 🙂
Şoferie, te halesc! « Simion Cristian — 13 aprilie 2010 @ 9:59 am
[…] prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor de înmatriculare, încetează la şase luni de la data procesului verbal de reţinere a acestora şi după achitarea amenzii. […]
Ana-Maria — 13 aprilie 2010 @ 10:07 am
Mulţumesc bunicule, abia o aştept, sărut mâna.
pucca — 13 aprilie 2010 @ 10:31 am
nea costache,sper sa ne mai auzim,desi mai rar,insa iti urez sa te simti bine,sa ai un trai linistit si fii sigur k vei avea un exemplar al cartii mele,cat de curand,la poarta.>:d<
Suntem cei pacaliti sau cei care i-am dat o lectie? « Hai ca se poate! — 13 aprilie 2010 @ 11:29 am
[…] replica initiala a fost alta, domnule […]
mariapostu — 13 aprilie 2010 @ 11:31 am
Sper ca nu am intarziat cu comentariile mele:multumesc mult ca m-ati anuntat, as fi suferit sa fiu omisa de la aceasta veste …si placuta, in sensul ca va mutati intr-unmediu mai curat si mai sanatos, si neplacuta, in sensul ca, pentru scurt timp, nu vom mai tine legatura.Sunt convinsa ca se va rezolva repede cu conexiunea pe net si vom relua legatura.Copiii dvs sunt fericiti sa aiba asa parinti care se preocupa de sanatatea lor asigurandu-le o alimentatie sanatoasa.Asa fac toti parintii romani nu si cei straini, credeti-ma.Un ex.fiica mea cea mica, anul trecut, cand era in Germania cu o bursa Erasmus, a fost invitata de o prietetena englezoiaca la masa in oras pentru ca ii venise mama in vizita.la sfarsit, fiica i-a cerut imprumut mamei 5 euro sa-si plateasca masa ca nu-i aju ngeau banii(desigur, fiecare invitata si-a achitat masa), iar fiica i-a spus:”Ti-i dau inapoi, mama!”mama, „generoasa” a spus:Lasa draga, nu-i nevoie!”Pe cand noi, romanii, ne dam si viata pentru copiii nostri.va admir si va doresc sanatate, chiar va rog, sa puneti pe primul plan sanatatea, copiii se bucura sa va stie in viata sanataos, si abia apoi sa le oferiti produse naturale.Va astept cu drag reintoarcerea!
dragos — 13 aprilie 2010 @ 11:34 am
toate cele bune nea costache….si net..nu-ti face probleme..iei un modem de la vodafone sau romtelecom…si sanatate cat mai multa!!!
costache — 13 aprilie 2010 @ 11:41 am
@ chinezu: De ce nu, chiar si-o tuiculita de pruna iar cum stiu ca un ardelean nu se da inapoi, vhiar si o palincuta de pruna! In ceea ce priveste discutia despre pinguri, il invitam si pe Vania care ne-a contaminat pe toti de pinguinita!!!
@ George Serban: Asa este, e totusi o schimbare a modului de viata, cu schimbarea unor responsabilitati. Nu-i nici o proglema, chiar daca sunt comenzi de carte, la tara nefiind oficiu postal, de onorarea acestora, se va ocupa fiul meu!
Multumesc de urari George si-ti urez toate cele bune!
@ danbrasov: Servus Dane! Ai perfecta dreptate, e un alt mod de viata la tara, unde este mult mai multa liniste, aer curat si alimentatie sanatoasa! Multumesc de urari prietene si-ti urez de asemenea, numai bine, tie si familiei tale!
@ Incertitudini: Sarut mana Gina! Cata dreptate ai: pasarelele canta mult mai frumos in mijlocul naturii, incepand cu vestitul zorilor, pana in cumpana noptii, si da, viata poate fi frumoasa oriunde! Multumesc Gina, ramai sanatoasa!
@ Neliniştitu’: Multumesc de urari drag prieten! Cele doua carti semnate Adrian Voicu, abia rasfoite pe fuga, abia asteapta sa fie savurate indelung, precum un vin bun! Cand voi avea din nou net, promit doua review-uri celor doua carti! Pupaturile sunt reciproce!
@ Ada: Multumesc de urari tanara prietena! Multa sanatate si tie si sa ne reintalnim pe net, sanatosi si voiosi! Sarut mana!
@ Ana-Maria: Va sosi micuto! Sarut mana Printeso!
@ pucca: In momentul cand manuscrisul e gata, da-mi te rog un telefon si te voi ajuta cu o editura convenabila! M-as bucura sa fiu nashul cartii tale! Multa sanatate si bafta in toate!
Lady Allia — 13 aprilie 2010 @ 1:16 pm
Nea Costache…o să îmi lipsiţi precum nimeni altul, dar ştiu că într-un anumit moment din viaţă toţi încercăm schimbări, unele de dragul nostru, altele de dragul copiilor…important este să ne simţim bine după ce le facem, iar satul este ceva frumos dincolo de toate schimbările „civilizaţiei”.
Vă doresc multă inspiraţie acolo în mijlocul mirosului de iarbă proaspătă, în mijlocul trilurilor de păsări, a răsăriturilor fără egal şi a apusurilor magice…, a amintirilor :).
Aştept să băgaţi internetul! Să fie într-un ceas norocos schimbarea!
LiaLia — 13 aprilie 2010 @ 2:46 pm
Nea Costache, să fii tu sănătos, că viaţa la ţară se va dovedi o mare binefacere, părerea mea 🙂 Spuneam de curând cuiva că tatăl meu, om cu trebi urbane, birou, costum, trafic, net, 2 mobile, etc. s-a pensionat acu o lună. Şi temându-mă să nu îl apuce apatia statului acasă, i-am propus să-i aduc un calculator, să îi fac contract la net, să-i fac adresă de mail, etc. Şi îmi spune: „măi, tată, abia am scăpat de astea şi tu vrei să mi le aduci şi acasă? Acum când am şi eu timp de ce-mi place să fac, când pot să-mi leg via liniştit, să-mi pun răsaduri în solar, să am şi eu timp să îmi iau raţe şi găini care să facă ouă bune pentru nepoată” 🙂 Toate bune şi frumoase îţi doresc!
sofia — 13 aprilie 2010 @ 3:41 pm
Odihna placuta la tara si spor la scris.
Eu sper ca in doua-trei saptamani sa ajung prin Targu Jiu sa iau cartea personal si cu autograf, daca nu o sa o comand, dar vreau foarte mult sa aiba si autograf.
CELLA — 13 aprilie 2010 @ 4:40 pm
o să vă fie BINE! asta-i sigur cum e dimineaţa după noapte:)
eu mă bucur că vă mutaţi. am fost mereu o clarvăzătoare:)))
de măcar 30de ani le tot ziceam, la navetă, alor mei: fac pariu că roata se învârte şi-o veni transhumanţa inversă
sunt absolut pentru!unde se poate
ştiu şi că se rezolvă mult mai repede şi cu netul… că de 😉
aşa încât nu-mi rămâne decât să vă urez multă sănătate şi inspiraţie maximă
suntem p-aci, cu cipca 😀 (regionalism, de, un fel de dantelă croşetată din aţă) cred că expresia e pricepută de toată lumea
să fie în ceas bun!
loredana — 13 aprilie 2010 @ 5:00 pm
E frumos la tara si eu merg uneori si-mi place dar nu pt mult timp,imi lipseste totusi agitatia orasului.Imi pare rau pt ca spune-ti ca aveti probl de sanatate.Va urez multa sanatate si multa liniste sufleteasca!
roman prin nastere oltean prin gratie divina — 13 aprilie 2010 @ 5:48 pm
toti suntem tarani chiar daca unii refuza sa accepte
te astept pe la mine in vara asta