Blogul lui Nea Costache

Interpreți români de muzică ușoara ai anilor ’60 – ’80 ( IV )

costache — Sun, 06 May 2012 12:14:55 +0000

Astazi voi continua seria interpretilor de muzica usoara romaneasca a anilor ’60 – ’80 publicata aici, aici si aici, cu solistii:

Mihai Constantinescu

Mirela Voiculescu

Mondial

Nicolae Nitescu

Nicu Stoenescu

Nina Serban

Olimpia Panciu

Ovid Teodorescu

Petre Geambasu

Pompilia Stoian

Ricky Dandel

Roxana Matei

In speranta ca selectia de fata v-a placut, urez tuturor vizitatorilor blogului meu, o duminica placuta!

(va urma)

23 Aprilie, ziua pomenirii sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

costache — Mon, 23 Apr 2012 07:18:45 +0000

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.

În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: “De ce eşti tristă, femeie?” Iar ea îi spuse pricina întristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: “Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?” Şi ea răspunse. “De-a dreapta parte a bisericii.” Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: “Ajută şi tu” şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnezeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: “Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

Sursa

Tuturor celor care poarta numele marelui mucenic Gheorghe, le urez un calduros La Multi Ani!

Miercurea fara cuvinte

costache — Wed, 18 Apr 2012 13:52:47 +0000

O mamă doreste să-și vadă copiii crescând – s-o ajutăm!

costache — Sun, 25 Mar 2012 06:17:25 +0000

Gabriela Tudorache, cu o voce atât de blândă de parcă n-ar fi una pământească, îşi începe povestea: “Viaţa s-a schimbat radical după instalarea bolii. Până atunci, eram un om care se putea odihni, puteam dormi o noapte întreagă, nu ştiam ce înseamnă durerile de cap. Eram altfel, mai veselă, mai energică. Acum sunt un om la 42 de ani, dar mă simt ca şi cum aş avea dublul vârstei.” De cinci ani, femeia poartă povara unui meningiom, adică a unei tumori cerebrale benigne care strangulează nervul optic şi creşte în fiecare an cu aproximativ 2-3 milimetri. Fără intervenţie chirurgicală, tumora duce la orbire. În ţară, nu există aparatura necesară pentru o astfel de operaţie de mare precizie şi fineţe, iar costurile în străinătate sunt foarte mari. Şi totuşi speranţă există: medicii din ţară i-au indicat Gabrielei Tudorache Institutul Internaţional de Neuroştiinţe (INI) din Hanovra, Germania, mai exact pe prof. dr. Rudolf Fahlbusch. Momentan, Gabriela nu mai vede deloc cu ochiul drept, iar pe cel stâng, spune că, “încet, încet, se aşterne, o ceaţă, ca o perdea, care nu mă lasă să văd. Cel mai rău mă supără lumina, mai ales când ies afară. Se dublează imaginea. Nu mai ştiu ce înseamnă să nu mă mai doară capul. Eu adorm numai cu somnifere, şi nici cu acestea decât câteva ore. Corpul s-a obişnuit cu ele şi nu prea mai răspunde la efectele lor”. Neputinţa bolii sau boala neputinţei În luna septembrie a anului trecut, Gabriela a mers la o consultaţie la medicul german, venit în ţară pentru a ajuta şi alţi pacienţi, prilej cu care a fost programată pentru luna februarie a acestui an pentru operaţie în Hanovra. “Profesorul Fahlbusch mi-a spus că, în ciuda faptului că nu este o operaţie uşoară, o să fie o reuşită, pentru că nimeni nu a plecat de la dumnealui, operat fiind, şi să aibă probleme mai apoi. Parcă de atunci am prins curaj”, povesteşte femeia. Doar că realitatea i-a întins o altă capcană care să-i distrugă şi bruma de speranţă pe care o căpătase. În ciuda eforturilor financiare, modesta familie Tudorache nu a reuşit să strângă cei 35.000 de euro, cât costă operaţia (fără cazare şi fără cele minim 20 de zile de şedere pentru controalele care se impun), preţul care trebuie plătit pentru ca mama lui Adrian, de 23 de ani, şi a lui Mihail Sebastian, de 13 de ani, să poată vedea din nou lumina zilei. “Mă deranjează neputinţa din cauza banilor, că nu pot să fac operaţia şi să fiu şi eu un om normal. Din fericire, am fost din nou programată pentru operaţie, în luna iulie, anul acesta, până atunci sper să stopeze boala, să nu se agraveze, şi să reuşesc să strâng banii. Cel mai mult mă sperie că nu ştiu ce o să fie după operaţie. Doresc să-mi văd copiii crescând, să ştiu că sunt bine. După ce o să fac operaţia, următorul pas ar fi să merg să-i mulţumesc Domnului, că poate mă va ajuta, aşa cum m-a ajutat şi până acum”, mărturiseşte cu lacrimi Gabriela. “Nu îmi pierd speranţa” Chiar dacă este bolnavă, femeia nu şi-a pierdut demnitatea. Blândă, deschisă, fără să-şi plângă de milă, Gabriela nu s-a izolat în durere, ci a deschis inimile multor oameni, sensibilizaţi de suferinţa ei. Datorită lor şi familiei sale găseşte în fiecare clipă puterea de a spera că într-o zi o să se bucure de lumină. Că o să vadă. Până atunci, învaţă să se împace cu boala şi să tragă învăţăminte din această experienţă care i-a fost dat să treacă: “Mă rog foarte mult, merg la biserică, vorbesc cu preoţii. Dumnezeu ne mai dă şi încercări, ca să ne aducem aminte să preţuim ceea ce ni s-a dat. Multă lume crede că a vedea este ceva normal, ca şi cum Dumnezeu ar trebui să ne dea neapărat lumina ochilor. Când vezi că ţi se poate lua, în câteva luni, un an, atunci preţuieşti foarte mult, îţi dai seama că nu mai contează nimic, chiar dacă poţi avea orice. Nu îmi pierd speranţa, pentru că îi am protectori pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, pe Sfântul Nectarie, şi, de asemenea, pe Maica Domnului, căreia îi cer ajutorul neîncetat.”

Cei care doresc să o ajute pe Gabriela Tudorache sunt rugaţi să doneze în contul: BCR – Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185 RO87RNCB0623123175680001 (RON) RO60RNCB0623123175680002 (EUR) SWIFT: RNCB RO BU Titular cont Gabriela Tudorache. De asemenea, puteţi face donaţii online, însă mai multe detalii găsiţi pe blogul http://gabrielatudorache.blogspot.com/

Transmiterea cariilor de la mama la copil poate fi oprita cu ajutorul xylitolului

Mitrut Stanoiu — Tue, 20 Mar 2012 14:22:56 +0000

Majoritatea părinților sunt surprinşi să afle că apariția cariilor dentare este de fapt o boală infecţioasă. Bacteriile cauzatoare de carii sunt transmise deseori de la mamă la copil prin contactele zilnice, cum ar fi sărutul şi degustarea produselor alimentare.

Chiar şi mamele care nu au nicio carie dentară activă pot purta suficienți “germeni acizi” care să-i infecteze pe copiii lor. Colonizarea timpurie cu Streptococcus Mutans (bacteria responsabilă de apariția cariilor dentare) este asociată cu rate mai mari de degradare. N-am vrea totuși să cădem nici în extrema opusă și să închidem copii în camere de sticlă etanșe. Oricine vrea să-și poată împărtăși iubirea necondiționat.

Mamele cu copii mici pot reduce răspândirea bacteriilor printr-o igienă orală mai atentă, iar cercetările arată că prin utilizarea în mod regulat a gumelor de mestecat si a mints-urilor Spry cu xylitol rezultatele sunt cu mult îmbunătățite.

Un studiu important care a implicat 169 de femei însărcinate, efectuat în Finlanda, la Universitatea din Turku, a fost conceput pentru a stabili dacă un consum regulat de xylitol de către mamele cu copii nou-nascuți împiedică transmiterea de Streptococcus Mutans de la mamă la copil. Femeile au fost împărţite în trei grupuri. Mamele din primul grup de testare au primit gumă cu xylitol după ce copiii lor s-au născut şi au fost instruite pentru a o mesteca pe toată durata studiului, de la trei până la cinci ori pe zi. Mamele din grupurile de testare doi si trei au primit fie fluor, fie clorhexidină, ambele substanțe fiind folosite în produsele clasice de îngrijire a gurii. Placa copiilor a fost măsurată odată ce au împlinit vârsta de doi ani.

Copiii ale căror mame nu au folosit xylitol au avut un risc de cinci ori mai mare de infecție cu bacterii, în comparaţie cu cei ale căror mame au folosit regulat guma de mestecat cu xylitol. Până la momentul în care copiii au ajuns la vârsta de cinci ani, grupul ce a folosit xylitol a avut un risc de a face carii dentare cu 70% mai mic decât celelalte două grupuri de testare.

Compania Xlear Inc. SUA – Expertul în xylitol este prezentă și în România. Gama de produse pe bază de xylitol conține alături de gumele de mestecat Spry și următoarele produse pentru copii: gelurile Spry pentru gingiile bebelușilor, seturile compuse din periuța de dinți pentru începătorii într-ale periajului plus gelul de gingii Spry, pastele de dinti Spry fără fluor, bomboanele SparX, decongestionantele nazale Kid’s Xlear (picături 100% naturale), mints-urile Spry, îndulcitorul XyloSweet (100% xylitol, 100 % natural). Această gamă folosește din plin xylitolul și pentru rolul pe care-l joacă drept un excelent antibacterian în prevenirea apariției cariilor, ceea ce-l face cel mai bun prieten al dinților.

Lansare ebook gratuit despre antreprenoriatul in domeniul IT

Mitrut Stanoiu — Sat, 17 Mar 2012 11:10:54 +0000

Materialul este un îndemn spre cunoaștere, spre o atenție sporită și concentrată către acțiunile proactive, către achiziția și realizarea de active, către stabilirea de obiective pe termen mediu și lung.

Scurtul meu ebook este un rezumat al principiilor aplicate în afacerile pe care le fac. Am decis să împărtășesc gratuit și altora din experiența și noțiunile care pot contribui la construcția unei afaceri solide fără resurse materiale considerabile sau de cele mai multe ori folosind instrumente pe care deja le deținem.

“Infoprenoriat pentru bogăție” este o trecere în revistă a celor trei aspecte ale unei vieți prospere (banii, timpul și sănătatea) și un impuls spre fructificare a ceea ce deja deținem datorită progresului tehnologic: Internetul.

Ca membru al Clubului AfaceriPe.Ro, te invit să descarci GRATUIT acest material pentru a vedea cum poți transforma gândul în bogăție tangibilă și cum poți face din infoprenoriat o resursă excelentă de active intangibile.

Detalii pe http://www.afaceripe.ro

Mitrut Stanoiu / Fondator AfaceriPe.Ro

Miercurea fără cuvinte – Perfecțiunea în artă

costache — Wed, 14 Mar 2012 05:19:41 +0000

Băieţi, e ziua noastră: 44 de pahare ne aşteaptă!

costache — Fri, 09 Mar 2012 08:31:40 +0000

Azi, 9 martie, creștinii ortodocși sărbătoresc cei 40 de Sfinți mucenici din Sevastia Armeniei. Aceștia erau soldați creștini în slujba împăratului roman păgân Licinius. Aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se închine idolilor. Aceștia refuzând, au fost întemnițați timp de 8 zile, apoi scoși și bătuți cu pietre și condamnați la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. În noaptea aceea s-au petrecut minuni, apa lacului încălzindu-se și topindu-se gheața, astfel că aceștia au fost scoși vii din lac în zori. Li s-au zdrobit picioarele murind cu toții în chinuri, moaștele lor fiind împrăștiate pe la mai multe biserici ortodoxe.

Tradiția creștină spune că bărbații trebuie să bea 40 de pahare cu vin. Cei care nu pot să bea cele 40 de pahare cu vin, e bine ca măcar să guste sau să se stropeasca cu vin, aceasta însemnand sânge și putere de munca peste an.

Acum eu am o dilemă: trebuie să bem „doar” 40 de pahare sau 44? La urma urmei, ce mi-e 40, ce mi-e 44 de pahare, rezultatul este aproape acelasi, asa ca-mi invit toti prietenii internauti sa dam impreuna peste cap fix 44 de pahare! Tot astăzi, gospodinele pregatesc mucenici pe care-i daruiesc, închinându-i morţilor.

La urma urmei, aceasta e ziua noastră, Ziua Bărbaților si vă zic tuturor: La mulți ani domnilor!

De 8 Martie…

costache — Thu, 08 Mar 2012 10:37:26 +0000

… Nea Costache urează tuturor domnișoarelor și doamnelor, cititoare ale blogului sau, un calduros La Mulți Ani, sănătate și… să fiți iubite!

De ce frate atâtea bancuri cu olteni?

costache — Fri, 02 Mar 2012 19:38:49 +0000

Dracu’ știe? Io zic că ăilanț’ românași di p’in Ardeal ori Moldova or fi venit pi la noi p’in Oltenia de ne-au văzut năravurile, ori ni le-au găjbit înca de p’in vremurile cân’ olteni de-ai nostri s-au aciuiat pi la ei… Cum-necum, încă de pe vremea de cân’ îmi mijisă și mie mustăcioara și-am început să mai îmblu și eu p’in lume, c-am și-nceput să-i aud pe-ailanț’ cum făceau baschiură de olteni: ba că poartă camașă cu pătrățele s-aibă un’e juca purecii șah, ba că și-ar face căși rotunde, cică să nu-i vorbească vecinii pi la colțuri, ba că atunci cân’ n-am avea ce face, ne dezbrăcăm să ne păzim hainele, ba că ne-am îngropa morțî’ la un metru-n pământ să fie primii la inviere, ba că-și fac oltenii fântâni săpând un șanț și ridicându-l în picioare, ba că-și atârnă un sutien de lustră ca să se simtă-n sânul familiei… Ce-or avea frate cu noi ăilanț’, că slavă Domnului, năroji îs pe de-a rându’, și-n Moldova și-n Ardeal nu numa-n Oltenia, după cum și de-ai deștepț’ ‘i plină țara de ei de-a lungu’și de-a latu’! Ei, da’ nu zîc, cân’ văzură ei oltenii mei cum să face bășcălie de ei, să pusără și ei pe făcut bancuri în care să vadă toț’ ailanț’, cât de destupaț’ îs ei la cap, bunăoară ce deștepț is ei și ce tăntălăi îs ăilanți’, da vă zîsăi, pe de-a rându-n țara asta, îs și oameni proști da’ și deștepț’ foc! Ei, acu’ poate-oț’ râde de mine or’ mai bine zîs de oltenii mei, da’cândva aveam și noi ciudățeniile noastre și paaarcă n-aș jura că n-am mai avea și altele-n vremurile de-acu’!

Nu c-aș fi prea bătrân, da’ nici tinerel flăcăoas n-oș mai fi, da’… dracu’ știe, tare ciudaț’ iereau și-ai bătrâni de i-am mai apucat și io pe vremea prunciei mele, zău așa! Nu mă credeț’? Păi să vă zîc: de-și puneau dovlecii pe coastă, îi legau de-un țăruș bine-nfipt în pământ, pasă-mi-te să nu să duca la vale cică: alțî’ , de-aveau vreo blană-două ruptă-n gard și le era frică să nu le treacă porcu’ la vecin s-aibă scandal cu ăla că-i strica grădina, în loc să bată dracului blanele alea, îi puneau bietului porc un jujeu la gâtu-i! Ce-i ăla jujeu? Ce să fie, trei bețe legate cu sârmă ori sfoară la capete în triunghi, puse su’ gușa porcului. Cân’ săracului râmător i s-ar fi dat să râme și p’in grădina vecinului și-ar fi vrut să treacă p’in gaura din gard, nu putea trece că-i rămânea jujeu-n blănile ale bune din gard! Altă ciudățenie oltenească? Ca și aia cu jujeu’ de gâtu’ porcului, d-apoi nici asta de v-o zic acușa, nu le-am mai văzut de cân’ aveam caș la chiotoarele gurii! Care-i ciudățenia aia? Câte-o babă de-avea vreo gâscă cu boboci mititei pi la noi pi la țară, ‘i-nfigea bietei gâste o pană de-aia mai lungă, smulsă ori de la ea ori de la vreo surată de-a ei… unde credeț’? ‘I-nfigea ditai pana prin ale două nări ale ciocului, de zîceai că biata gâscă-i un sălbatic d-ăla din nu’ș’ ce trib, că-i trecea pana de-a stânga și de-a dreapta ciocului mai bine de-un lat de palmă! Să nu mă-ntrebaț’ de ce-i băga câte-o babă pana-n nas la gâscă, și să mă pici cu ceară și nu spun, nu de alta dar nu știu neam, și tare-as fi curios să aflu, da’de unde, că babele de făceau de-astea,îs oale și ulcele săracele! De-aia zîc, poate m-aț’ lamuri domniile voastre, chiar de-aț’ fi ardeleni ori moldoveni!