Blogul lui Nea Costache

Stefan Cel Mic şi… aparatul foto

costache — Fri, 03 Sep 2010 17:32:43 +0000

Ştefan şi îndrăgitul ponei Ponny

Un stelist pătimaş

Prima promisiune a lui Ştefan (momentan, nu spune decat “ngu”, “nga” şi încă trei-patru onomatopee).

Deşi încă nu prea vorbăreş, Stefan îşi exprimă dragostea pentru mami, tati, buni şi tataia “Cotache” prin mimica feţei dar mai ales prin zâmbetul lui cuceritor şi prin ochisorii expresivi!

Mâine, sâmbătă 4 septembrie, micuţul Ştefan va deveni creştin! Îi urez micuţului nepoţel, să crească mare, sănătos, frumos şi cuminte!

Recomandarea mea muzicala..

Mitrut Stanoiu — Thu, 22 Jul 2010 19:56:44 +0000

Clipul de mai jos pentru prietenii mei cu simtul umorului…

Ce spuneti despre cetateanul din clip ?

Leliţa Ioana, rădieţîile şi muştele

costache — Wed, 21 Jul 2010 05:41:40 +0000

-         ‘Mnă zîua leliţă Ioană!
-         ‘Mnă zîua Leană! Şez’ ici pe bangă lângă mine la umbră!
-         Aaa, ‘i bine ici la umbra nucului pe crăpetu’ ăsta de căldură! Iote ce bangă frumoasă!
-         Mi-a făcut-o nepotu-meu al mare cân’ a venit pi la mine!
-         ‘I frumoasă, ‘i priceput!
-         ‘I priceput mânca-l-ar muma pe iel, ‘i priceput şi-are şi suflet bun că mi-a adus şi tilivizor să-m’ măi ţînă de urât! Ei, nu vede iel aşa bine ca al vostu c-a zis că tre’ sa-m’ faca nu-ş’ ce antenă de-aia, c-acum are do’r o furculiţă-nfiptă-n spate… Acu’ vede cu pureci şi vorbeşte cam gajâit, da-i face iel antena aia sâmbătă cân’ vine! Cică mi-aduce ş-un radiu că răfuzoru’ de-l ţîneam în tindă s-a stricat de mult şi iote, ‘i rău făr’ de iel…
-         Da’ ce tuşeşti aşa leliţă, ai răcit?
-         Racit pe dracu, rădieţîile fă Leană, radieţîile, c-am vazut io la tilivizor! Vin rădieţîile tomnai di la Ciornobîlu’ ăla al ruşilor fă; că cică ar fi fost mare isplozîe, şi iote c-acu’, mă tot ţîne-n gât la linguruş şi-m’ tot vine aşa să tuşesc de nu măi poci… Di la rădieţîi mi să trage, aia vez’!
-         A trecut ieri p’in sat nora lu’ Ion a lu’ Sucălete, felceriţa, de-a împărţît neşte pastiluţe de rădiţîi!
-         Mi-a dat şi mie de-am loat, da’ tot îs umflată la linguruş, fir-ar ale dracu de rădieţîi cu Ciornobilu’ lor cu tot c-aşa mă doare gâtu’…
-         Iote ce frumos lucrez’ aci leliţă Ioană! Dă-m’ şi mie să văd!
-         Iote na!
-         Frumooos! Coşi pe muşte mărunţăle! Io nu măi văd bine, da’ dumneata văd că vez’ făr’ de oichelari!
-         Aaa, vederea o am bună, că de aş avea şi picioare bune ca vederea…ehei!
-         Da’ de un’e ai loat modelu’ ăsta leliţă, că tare frumos îi!
-         Di la nima fă Leana, di la nima: toate muştele eştea care le vez’ nu le-am loat di la nima, din capu’ mieu au ieşit! Le-am avut in cap multă vreme, pân’ ce-am cumpărat itamina di la prăvălie!

Dictionar:

bangă – bancă

radiu – radio

tomnai – tocmai

răfuzor – difuzor

linguruş – omuşor

Gorjenii premiati la Festivalul AMA Film

Mitrut Stanoiu — Tue, 20 Jul 2010 06:12:05 +0000

Reportajele “Povestea dansatorului pe sarma” (montaj Marius Pana, imagine Lucian Mihard si Razvan Vaduva”, producator GORJ TV) si “Viata fara hi5″ (montaj Ovidiu Dina, Imagine George Andreesc, producator Tele3Media), realizate de Mihai Vulpe (BACIO) au obtinut premiul 2 la Festivalul National AMA Film de la Otelul Rosu la sectiunea MASSMEDIA.

Filmele au resusit sa impresioneze juriul al carui presedinte a fost cunoscutul regizor de film GEO SAIZESCU (regizorul filmelor: PACALA si SECRETUL LUI BACHUS ) si datorita faptului ca au la baza povesti reale.Organizatorul festivalului cineastul Emil Mateias cetatean german de origine romana a inmanat cupa si diploma echipei gorjene.

“Este o onare pentru noi pentru ca am obtinut acest premiu deoarece in competitie au fost filme din toata tara si aratam inca o data ca atunci cand pui suflet si pasiune si ai o echipa serioasa rezultatele nu intarzie sa apara” ne-a declarat MIHAI VULPE realizatorul reportajelor.

Cronică de carte

costache — Mon, 19 Jul 2010 05:37:43 +0000

Romanul unei familii gorjene, în interpretarea lui Constantin Stănoiu

La rândul său, Constantin Stănoiu optează pentru frescă şi pe îngemănarea fin dozată dintre oralitatea expresiei narative (utilizând „ostensiotic” transcrierea fonetică a vorbirii personajelor) şi implicarea bruscă, violentă a istoriei (chiar în accepţiune girardiană) în destinul eroilor (Nicolae Gorun şi soţia lui Rusanda traversează infernul celui de-al doilea război mondial, iadul prizonieratului în lagărele de exterminare din Rusia sovietică, presiunile tipic comunistoide ale cooperativizării).

Abordând şi realitatea postbelică, prozatorul gorjean descrie mediul muncitoresc (chiar pe cel minieresc) în cei mai fireşti termeni ai moralităţii şi normalităţii. Filtrată de viziunea sa, (care se vrea obiectivă) „lumea” din care descinde Constantin Stănoiu e una centrată pe legi străvechi, nescrise, arhetipale şi axată pe tricoordonata iubire-datorie-umanism, trei valori etice azi, în decădere liberă, din ce în ce mai dispreţuite de către puterea politică (chiar ignorate cu un cinism cutremurător).

Pragmatic, semantic, poetic, romanul lui Constantin Stănoiu aparţine subspeciei biografice şi în subsidiar monografice. Este un roman ţărănesc de familie a cărei evoluţie, grefată în eon, cunoaşte o dezvoltare liniară, dar şi un roman al cunoaşterii şi unul evenimenţial. Totuşi apelul la transversalie (ca modalitate de redactare a povestirii) şi la o fonetică transpozitivă (pe această cale autorul sporind autenticitatea – a se citi naturaleţea – scriiturii propriu-zise) dau cărţii „O viaţă împreună” un aer de prospeţime (ina)augurală şi de certitudine a receptării imediate de către un public doritor din când în când şi de asemenea aparent „cuminţi” compoziţii romaneşti, încărcate de legende, de momente de răscruce ale României, de profiluri reprezentative pentru populaţia rurală gorjeană, conservatoare de datini, de obiceiuri, de tradiţii, de rituri şi mituri cu iz deseori fabulos…

Î n p l a n n a ţ i o n a l C o n s t a n t i n S t ă n o i u s e s i t u e a z ă c a p o v e s t i t o r p e u r m e l e u n o r cla s i c i a i g e nului precum Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, Marin Sorescu, D.R.Popescu şi alţii.

Ion Popescu Bradiceni

În sfârşit, a fost şi lansarea!

costache — Fri, 16 Jul 2010 07:10:26 +0000

Ieri, 15 iulie, la Biblioteca Judeţeana “Christian Tell” din Tg- Jiu, a fost lansat romanul meu de debut “O viaţă împreună”, în sala de lectură a acesteia. Evenimentul a fost moderat de d-na director Olimpia Bratu, căreia ţin să-i mulţumesc şi pe această cale pentru reuşita organizării. Prezentarea romanului meu a fost făcuta de către distinşii oameni de litere: dl. conf.univ. dr. Ion Popescu Brădiceni, poet, eseist şi critic literar, dl. Ion Trancău, istoric şi critic literar şi nu in ultimul rând, tânărul dar prolificul poet, dl. Andrei Novac, din 2009, membru al USR.

Ce pot să mai spun? Am fost fericit, emoţionat, am vândut cărţi, am făcut schimb de cărti cu alţi autori gorjeni. Evenimentul a fost mediatizat de către presa gorjeană, ziarul “Gorjeanul” a publicat un interviu cu câteva zile înainte, am dat un interviu postului local “Gorj TV”, iar televiziunea “Tele 3” a prezentat un reportaj la emisiunea de stiri.

Câteva fotografii de la eveniment:

Lansez invitatia !

Mitrut Stanoiu — Wed, 07 Jul 2010 10:09:09 +0000

“Autistul – Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi” al lui Florin Chilian. Lansare la Târgu-Jiu

costache — Tue, 22 Jun 2010 18:57:18 +0000

Joi, 24 iunie, începând cu ora 20.00, la Târgu-Jiu, în fata Porţii Sărutului a marelui nostru Brâncuşi, va avea loc un eveniment deosebit: cantautorul Florin Chilian, îsi va lansa cel mai recent album al său, “Autistul – Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi”.

Artistul a dorit ca acest album la care a investit peste 15 ani de pregătire şi un an de muncă în studio, să fie lansat în mijlocul monumentelor brâncuşiene. Albumul în sine, ne prezintă un alt fel de muzică, o muzică gen pop-rock simfonic extrem de intens, în genul muzicii de film, ce are are un caracter introspectiv şi atinge subiecte ca lipsa de atenţie pe care ne-o acordăm noi nouă înşine şi autismul social manifestat prin lipsa de voinţă, răbdare sau timp de a-i asculta pe cei de lângă noi. Albumul începe cu piesa “Ai grijă de tine” şi se încheie cu “Ai grijă de ea” adica de viaţa ta, un îndemn sincer din partea artistului pentru fanii săi, fiind convins că încă mai putem schimba ceva în modul nostru de viaţă. Acest material discografic va fi lansat la Targu-Jiu, într-un pachet ediţie specială de doar 1000 de bucăţi. Odată cu lansarea de către artistul Florin Chilian a celui de-al treilea album al său, va fi şi lansarea volumului de versuri “Generaţia Suspendată”, a poetului gorjean Marius Marian Şolea.
V o i f i p r e z e n t l a ace s t e v e n i m e n t ş i v ă v o i î m p a r t ă ş i i m p r e s i i l e m e l e şi eventual ceva fotografii.

Up date: Primul videoclip al albumului “Autistul – Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi”

Dumnezeu este portocaliu: motiunea a cazut!

costache — Tue, 15 Jun 2010 15:14:41 +0000

Ce va urma oare? Un alt guvern Boc!? Vom vedea: cert este ca niciun alt guvern, indiferent care va fi fost acela, nu ar fi fost mai incapabil ca acesta! Cinste parlamentarilor PD-L care au votat motiunea!

La aşa profesori de religie, aşa educaţie!

costache — Mon, 14 Jun 2010 09:33:23 +0000

Astăzi, după articolul acesta, preluat cândva şi pe blogul meu aici, voi prelua din GorjNews, un ziar online de investigaţii, un nou articol al jurnalistului Narcis Daju, referitor la “pregătirea” şi “profesionalismul” unor profesori de religie gorjeni. Iată articolul

din GorjNews:

Părinţi, nu vă mai da-ţi copii la şcoli! (I) Semianalfabeţi, profesori de teologie

Dacă e cal, să tragă, dacă-i copil să se joace. A spus-o Ion Creangă, în „Amintiri din copilărie”. Aş adăuga eu: dacă e dascăl, să genereze educaţie. Părinţii pleacă la muncă dimineaţa şi se întorc seara, istoviţi, dar bucuroşi că încă au ce pune pe masă. Că încă nu au fost concediaţi şi că pot reface cercul începând din dimineaţa următoare. Copiii deschid ochii pe lume, îi împrumută virtuţile, moravurile şi obiceiurile, şi ajung să se confunde cu ea. Principalele surse de formare pentru copil sunt familia, şcoala şi societatea. În perioada postcomunsită, s-a constatat o tendinţă de autodidacticism în rândurile tinerilor, familia a căpătat mai mult un rol de decor, deloc definitoriu în formarea personalităţii lor, fiind compensată de aportul covârşitor al şcolii şi al societăţii. Societatea influenţează formarea individului prin anturajul lui (în special cel informal, ales şi creat de fiecare tânăr în parte) şi prin media, preponderent prin media vizuale, cele mai facile şi, deci, mai accesate.

Şcoala românească de după 1989 s-a degradat treptat, din învăţământul nostru rămânând doar clădirile, recondiţionate între timp. Totul ca efect al unei politici de destructurare a şcolii româneşti, urmată consecvent de toate regimurile post-comuniste. Astăzi şcoala a ajuns un spaţiu al eşuării. Puţinele cadre didactice ajunse sau rămase la catedră pentru că şi-au urmat vocaţia împart cancelariile cu eşuaţi care nu s-au putut angaja niciunde în altă parte şi atunci s-au lăsat înghiţiţi de acest imens hău – învăţământul românesc – care a ajuns să tolereze orice.

Fiind născut mai dedemult, nu am apucat să studiez religie în şcoală, că nu era voie de la împărăţie. Dacă nu m-ar contrazice actuala programă şcolară, aş spune că nici acum nu se predă aşa ceva. Ca să te pui la curent cu ultimele mix-uri de înjurături, e de ajuns să treci printre elevii de liceu ieşiţi de la ore sau aflaţi în recreaţie, sau să intri în oricare dintre barurile amplasate strategic lângă licee, pline ochi de elevi şi în timpul orelor, nu de puţine ori gardaţi de profesori, din solidaritate, nici unii, nici alţii, neavând chef, nici azi, vorba cântecului. În vremea asta, oamenii muncii muncesc, mai mult sau mai puţin româneşte, să îşi poată plăti impozitele, ca să îşi ia salariile alea infime, dar de multe ori nemeritate, cadrele didactice care le pregătesc copiii pentru viaţă.

Cu puţine excepţii, copiii oamenilor cu foarte mulţi bani din Târgu Jiu studiază în străinătate. Asta pentru că îşi permit şi pentru că sunt responsabili faţă de prezentul şi viitorul odraslelor lor. Restul rămân în patria – mumă, material didactic pentru eşuaţi.

Ca să ajungi să intri în învăţământ şi să predai teologia trebuie să promovezi cel puţin un examen. Se presupune că absolvenţii de studii superioare de teologie au o particularitate, sunt bine pregătiţi, nu au trecut ca gâsca prin apă şamd. Din datele oficiale primite de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, rezultă că în 2009 au intrat la catedra de teologie şapte noi profesori. Cum au răzbit? Vă explic imediat. La concursul organizat în data de 15 iunie 2009, au luat următoarele note:

Manda D. Ionuţ, din Târgu Jiu, nota 3,1
Pârâuţ B. Silviu – Laurenţiu, din Târgu Jiu, nota 2,35
Vălăreanu I. Alina Maria, din Bumbeşti – Jiu, nota 4,15
Vulpe I. Constantin, din Bâlteni, nota 3,6
Gurică O. Nicolae Dragoş, din Bălceşti, nota 2,75
Birceanu S. Sorin Mădălin, din Târgu Jiu, nota 3,8
Neblea G. Valentin, din Plopşoru, nota 4

Într-o ţară civilizată, în care învăţământul este condus de persoane responsabile, infirmilor de mai sus li s-ar fi pus câte o ştampilă pe frunte, să nu mai calce neam de neamul lor pe la vreun concurs de accedere la catedră. În românica s-a întâmplat ca în românica. Au învăţat toată vara, s-au meditat între ei, s-au recules, au postit şi au spus rugăciuni, astfel încât la următoarea evaluare,organizată în septembrie 2009, au promovat toţi. De unde se vede treaba că cancerul din ISJ Gorj nu se mai face bine nici cu medicamente străine. Trebuie ras locul, arat şi semănat, făcut din nou. E absurd să promovezi în septembrie un candidat pe care în iunie l-ai notat cu 2,35. Sau, mă rog, nu e absurd, e doar … românesc.

Aşa se face că candidaţii s-au văzut posesori de cataloage, catedre şi elevi care încep să înjure înainte să se fi sfârşit ora de teologie. Manda Ionuţ, profesor la Grupul Şcolar Energetic; Pârâuţ Silviu – Laurenţiu, la Grupul Şcolar Bârseşti; Vălăreanu Alina Maria, la Colegiul Naţional Spiru Haret (!) şi la Şcola Generală nr. 4; Vulpe Constantin, la Şcoala Brăneşti; Gurică Nicolae Dragoş, la Şcoala Prigoria; Birceanu Sorin Mădălin, la Liceul de Muzică şi Arte Plastice; Neblea Valentin, la Şcoala Aninoasa. Vai’ steaua lor de profesori, vai’ stelele lor de şcoli. Domnu’ Trandafir, Domnu’ Trandafir…

Bomboana de pe colivă, dacă nu vă e deja suficientă silă: fiecare din domnii profesori de mai sus au primit şi binecuvântarea Mitropoliei Olteniei, care le-a măsurat evlavia şi i-a dat cu plus. Huooooooo!

În completarea huiduielilor din final, aş menţiona că le merită cu prisosinţă, nu numai respectivii “profesori”, ci şi cei ce i-au promovat în aceste posturi, umbrind astfel activitatea celorlalte cadre didactice ce-şi desfăşoară munca cu profesionalism şi dăruire, dar în acelaş timp, făcându-se rabat de la o educaţie corespunzătoare a copiilor noştri.