Cititi materialul de mai jos si, poate, interpretati altfel, fara a va lasa manipulati de povestile triste expuse pe micul ecran de cativa locuitori ai zonei! Pentru cativa arginti, se lasa manipulati (cumparati), de catre cei care doresc  “binele nevoiasilor”!
Cu cata naivitate se “pune botul” la ceea ce poate fi “pepita” celor care si-au dat acordul pentru acest proiect. Chiar nu realizati ca noi, poporul nu pupam nimic de acolo, ci doar cianuri pentru tot restul vietii???

Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii  nu ne-au dat noua, utilaje pentru extragerea uraniului.
Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca (praf aruncat in ochi). Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. (…)

Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.

In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu – 2500 grame pe tona,  arseniu – 5000 grame pe tona,  titan – 1000 grame pe tona,  molibden – 10 grame pe tona, nichel – 30 de grame pe tona, crom – 50 grame pe tona, cobalt – 30 grame pe tona, galiu – 300 grame pe tona, germaniu – 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.

Daca punem aceste resurse in context mondial, realizam ca, practic, detinem o comoara a carei valoare este in continua crestere si unul dintre putinele lucruri care ne-a mai ramas, asistand la epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.

Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg.  Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.

26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC  a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.

Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat (de ce secretizat???) se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.

Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu cianuri (de ce guvernantii nostrii permit ?!).

Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.

La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.

Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.

Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei.
Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.

Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori romani din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane in Patrimoniul UNESCO.

Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni, la care cascam gura prostiti si care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.

Pentru faptul ca citesti acest e-mail, este dovada ca te afli printre putinii care au rezistat campaniei de dezinformare in care au fost angajate televiziunile sau alte mijloace de aburire nationala, de aceea  iti solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faci cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana.

Cat te-ai folosit tu pana acum din ceea ce au praduit astia din ce se acumulase in economie???
Mai tii minte cum Dan Iosif vindea discretionar in Italia comorile noastre, artefacte, bratarile de aur de mii de ani si totul mana in mana cu mafia???

Pana cand nu reusim sa ne alegem un conducator cu frica de Dumnezeu, e mai bine sa lasam totul neatins si, daca vor aparea tehnologii noi de exploatare, atunci vom putea sa ne bucuram de acele bogatii pentru care strabunii nostri si-au varsat sangele…, sfintind pamantul asta pe care noi, nu numai ca nu-l aparam, ci il spurcam cu cianuri…

Elena, ajutată de câț’va oameni cu suflet, terminasă casa încă de p’in vară. De-o parte și de alta a aleii dintre poarta și scara cășii pietruită de bunicu-său Ion, Elena plantase câț’va trandafiri, și printre ei, tufe de regina-nopțî’ și lalele. Sus, pe pri’vorul tinzî’, în ulcele mai mari de pământ sau în cutii mari de conserve -nvelite cu coală albastră, mușcate, cerceluși și ghețișoare îi dădeau cășii un aer vesel. Era-nceputu’ lu’octombrie și-ncepusără scoala de două săptămâni și mai bine. Neluțu să mai deșirase oleacă iar Elena fusăsă nevoită să-i mai dea drumu’ la pantalonii și la haina de elev. Uniforma ei cea veche pe care-o transformase cu un an înainte, îi era încă bună deși era destul de decolorată. Cu ce bani mai avea ea din pensia de urmaș, bunicu-său Ion îi mai dăduse, și-și cumpărase câte-o pereche de pantofi pentru ea și Neluțu. Fusăsă un an bun, și-ajutată de o femeie batrână din vecini, făcuse multe sticle de bulion și zarzavaturi pe care le așezase frumos într-un raft meșterit de bunicu-său în beci. Pe vară a fost cu Neluțu prin pădure și-au adus în câteva rânduri vreo patru saci de mânătărci. Bunicu-său le-a tăiat felii, le-a înșirat pe ață și le-a dat oleacă de fum, apoi le-a agățat pe sub capriorii acoperișului în pod. Cu câteva zile ‘nainte culesăsără via iar mustu’ fierbea-n butoaie-n beci. Aveau trei pogoane și ceva de pământ în luncă cultivate cu porumb, si avusese și două pogoane cu grâu. Se făcuse ceva grâu iar acuma porumbu’ era numa’ bun de cules. Era-ntr-o joi sara. Elena potolisă păsările, porcu’, mulsăsă vaca, și doar ce terminaseră de mâncat.
- Elena tată, zîsă bunicu-său, porumbu-i uscat deja, ar trebui cules. Să vorbim cu niște oameni să ne-ajute să culegem, că uite, vecinii de loc au cules, și-au rămas do’r ai noștrii și ni-i fură careva… Când zîci c-am putea să culegem?
- Lasă bunicule că vorbesc mâne cu niște colegi să vedem cum facem… Om vorbi și cu vecini de-ai noștrii daca pot să ne-ajute…
- Așa tată, că-i păcat de-atâta muncă cu ei…
A doua zî, Elena vorbi cu patru-cinci colegi de-ai ei s-o ajute sâmbăta dimineața. Vineri, când veni de la scoală împreună cu Neluțu după prânz, deja patru care de porumb fusăsără descarcate su’ șopru. Nea Ion Veteranu, împreună cu câț’va vecini culegeau la porumbi, iar două căruțe-i căra acasă. Elena pusă masa și mâncă împreună cu Neluțu, apoi plecară și ei la cules de porumb. Până sara pe-nnoptat, mai mult de jumate din loc fusăsă cules în foi, iar porumbu’, adus acas’ și băgat su’ șopru la scuteală. A doua zî, pe la șapte, șapte și ceva, când să pregăteau din nou să plece pe locu’ cu porumb, Elena să pomeni cu aproape toț’ colegii din clasa ei la poartă. Venisără s-o ajute la cules de porumb. Plecară cu toțî’ pe câmp iar până-n prânz, tot porumbu’ era cules și adus acasă, su’ șopru. Elena-i rugă să rămâie cu toțî’ la masă dar o refuzară. Promisără însă c-or să vină cu toțî’ la clacă, s-o ajute să curețe porumbii de foi.
Peste doua ore, asezaț’ de jur-imprejuru’ grămezii mari de porumb, doozeci și ceva de oameni, colegi de-ai Elenei, dar și câț’va vecini,  curățau porumbii de foi, râzând și glumind. Elena aduse doo galeț’ cu must și doo ulcele de pământ, iar bunicu-său Veteranu, o găleata cu porumb fiert.
- Hai copii, luaț’ porumb fiert și beț’ must! E numai bun, de-acu’ începe să-nțepe la limbă! Pentru noi, ăștia mai bătrâni, cre’ c-un rachiu ar merge! Elena, ia tu tată ulcioru’ ăla-l mare, umple-l cu rachiu și-adu-l încoa’ să ne cinstim și noi, c-o viata are omu’! Păi nu Aurele?
- Așa-i nea Ioane!
Mânile le mergeau tuturora cu repeziciune, în hohotele de râs ale copiilor ce se mai loveau “din greșala” cu cate-un știulete de porumb. Ulcioru’ cu țuica tare de prună ședea-ntr-o parte, din cân’ în can’, câte-un om mai bătrân gustând câte-oleacă.
- Luaț’ tată porumb fiert, hai că să răcesc, îi îndemna pe copii nea Ion Veteranu.
- Nea Ioane, ‘i zîce-un copil, în război ai rămas făr’ de picior?
- În război tată, în război!
- Povestește-ne și nouă cum a fost, îl rugă un băietan mai blonduț.
- Nici nu-m’ vine să-m’ amintesc mă copii c-a fost un iad…
- Haaai, te rugăm nene Ioaneee…
- Ei, mă copii, au fost ani grei anii ăia de război, ferească-ne Dumnezău și Maica Precistă să mai avem așa ceva în țara asta…  În ’41, la-nceputu’ lu’ septembrie, Divizia mea a fost transportată în sectoru’ Don cu trenu’. De unde ne-am dat noi jos din tren, în gara Stalino, am mărșăluit vreo lună jumate, până am ajuns pe linia frontului. În timpu’ ăla, pe front era liniște, așa că ne-am apucat să ne construim adăposturi de iarnă și fortificații. Primu’ atac al rușilor a fost pe la începutu’ lunii noiembrie, cân’ după lupte grele, am reușit să-i respingem. Timp de o lună s-au dus lupte grele, cu morț’ și răniț’ și de partea noastra și-a rușilor, fără să câstige vreunul teren. Trupele noastre aveau echipament vechi iar armamentu’ învechit și depășit. Fiștecare companie, dacă avea câte două mitraliere și un aruncător Brandt, iar plutoanele câte două-trei pistoale mitralieră, în rest… puști ZB cu baionete. De multe ori ajungeam să ne luptăm cu rușii la baionetă și asta era cea mai aprigă luptă. Într-una din luptele la baionetă, am fost nevoit să-mpung cu baioneta-n piept pe-un rus, care trăgându-și sufletu’, mi-a spus în românește că are trei copii acasă. Îl visez și-acu’ și nu-i uit privirea aia care mă mustra… fir’-ar al blestematului de război…, dacă nu-l omoram eu, mă omora el pe mine… Nemțî’ ne dădusără ordin să-mpușcăm toț’ prizonierii ruși. Nu ne convenea treaba asta: una era să omori un om în lupta, și alta să-l omori pe unu’ prins, neînarmat. Prinsăsără ai noștri trei rusoaice-mbrăcate militar și căpitanu’ m-a trimes pe mine cu ele mai încolo-ntr-un zăvoi să le-mpușc. Cum puteam să fac asta? Le-am întrebat de știe românește vr’una. Toate trei știau: erau basarabence, românce de-ale noastre. Le-am zîs să fugă în liniile lor și să nu le mai prind că vin la noi, că ele-s muieri și-i bine să stea acas’ cu copii și părințî’ lor. M-au pupat și-au fugit, iar io am tras o rafală-n pământ, să creadă căpitanu’ meu că le-am împușcat. Am cercat să nu fac rău nici dușmanului, și poate de-aia Dumnezău m-a ferit de moarte. Eeei, geaba cuceream cu pierderi mari o poziție rusească dacă fiind prost înarmați și prea puțini, nu eram în stare s-o păstrăm! La scurt timp, eram daț’ înapoi de ruși. În sfârșit, slavă Domnului, de pe frontu’ rusesc am scăpat nevătămat far’ de nicio zgârâietură. Întoarcerea armelor împotriva nemțîlor m-a prins cu divizia-n refacere, după ce mai mult de jumate din ea fusăsără omorâț’ și răniț’ de ruși. Ei, țîn minte că la Oarba de Mureș, rușii ne-au trimes la atac, promițându-ne că ne sprijină din spate. Comandantu’ companiei noaste ne-a vorbit și ne-a spus să luptăm cu vitejie, să nu ne bizuim pe ruși că n-o să ne ajute, din contră, dacă ne retragem, o să ne împuște. Acolo ne-am luptat țînându-ne cu dințî’ de fiecare palmă de pământ românesc, și de-o parte și de alta rămânând morț’ și răniț’. Noi, românii, am fost de neoprit până am ajuns în Ungaria, la Debrețîn, unde deja eram mai mult decât înjumătățîț’ în urma luptelor. Am rămas acolo câteva zîle, până ne-au venit întăriri din țară și-am pornit iară la atac. Rușii ședeau în spatele frontului, ajutându-ne do’r cu artileria, numa’ atunci când nemțî’ străpungeau liniile noastre. Cele mai grele lupte le-am dus în Munțî’ Tatra. În toamna lu’ 44 a fost încorporat un contingent de tineri (aproape copii) de opt’șpe-douăzăci de ani, au fost instruiț’ câteva săptămâni în țară si trimeși să lupte în Munțî’ Tatra. Săracii, mulț’ dintre ăștia, mai mult neinstruiț’ decât instruiț’, au murit seceraț’ de mitralierele nemțîlor. Noi, românii, aveam echipament prost, mulț’ dintre noi, luptam aproape desculț’. Românii noști, ca-ntotdeauna descurcăreț’, tăiau cauciurile de la mașinile părăsîte de nemț’ și-și făceau opinci. Ha, ha, ha, cică rămăsăsără și nemțî’ miraț’ cân’ vedeau din loc în loc pe stânci în zăpada urme de roț’, că cică să-ntrebau ce mașini au românii de pașesc din stâncă-n stânca! Acolo-n Munțî’ Tatra, încercând cu plotonu’ meu să ocupăm o poziție pe-o stâncă-nnaltă, o schijă mare de brandt mi-a retezat picioru’ ăsta, iar alta m-a rănit în pulpa aluilant picior. N-am mai știut mult timp de mine de-atunci și m-am trezît într-un pat de spital din Ungaria, făr’ de picior și operat la al’lant. Am stat aci o săptămână apoi m-au dus cu trenu’ la un spital în Cluj,unde-am stat o luna. Am ajuns aci acasă abia de Sânta Măria Mare la muierea șifata mea, făr’de-un picior și nenorocit pe viață! Mă măi doare picioru-al zdravăn cân’ să schimbă vremea de romatizmu’ ăsta, în rest, îs sănătos tun la ai șaijcinci de ani ai mei… Pe ăsta, zîce nea Ion ciocănind cu ciumagu-n picioru’ de lemn, l-am schimbat de trei ori pân’ acuma! He, he, ‘i lemn destul în pădure! Gata? Terminarăț’?
- Terminarăm nea Ioane, zîsă vecinu’ Aurel. Mă copii, luaț’ târnele alea tată și hai să-ncărcăm porumbu’ să-l suim oamenilor în pătul!

Desi nu este imposibil, imi vine greu sa cred….daca ar fi milioane in loc de miliarde, ar fi perfect posibil, aproape sigur, dar … miliarde…SECURITATEA scapata din haturi !

citeste si da mai departe !!!

DESPRE SINCERITATEA TARZIE A UNUI VOTANT PDL! E BINE CA ORICUM S-A TREZIT. INTREBAREA ESTE: OARE NE MAI REVENIM DIN LOVITURILE ACESTOR MASCARICI ISTORICI?

ÎN BĂNCILE DIN ELVETIA & BELGIA AU FOST IDENTIFICATE PANĂ ACUM CONTURILE GROPARILOR TĂRII, SI ANUME:
* ELENA UDREA – 1 MILIARD DE EURO
* TRAIAN BĂSESCU – 2,5 MILIARDE
* RADU BERCEANU – 4 MILIARDE
* ADRIEAN VIDEANU – 5 MILIARDE
* VASILE BLAGA – 4 MILIARDE

Din vremuri imemoriale, bandiţii s-au dat singuri în gât. Situaţia se repetă şi acum, în România, cu gruparea de crimă organizată reunită în jurul lui Traian Băsescu. De mai bine de 1 an de zile, aceşti mafioţi se ameninţă şi se şantajează reciproc, după cum se vede si se stie. Fiecare are impresia că ceilalţi au furat mai mult. Impresie bazată pe fapte reale, după cum avea să se dovedească. În Ajunul Crăciunului, mai exact vineri, 24 decembrie, la orele 11,30, Traian Băsescu i-a chemat la ordine, într-o vilă de protocol de la Predeal, pe cei 3 cu care a pornit la drum şi de care nu are loc Elena Udrea. E vorba de Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu. Primii 2 au sosit la timp, venind de la Bucureşti. După o oră, avea să vină, de la Craiova, şi Radu Berceanu. Discuţia a fost una violentă, cu urlete animalice şi ameninţări, şi a durat pînă la orele 14. La un moment dat, Băsescu le-a pus în vedere să plece din partid, imediat după Anul Nou. Şi le-a pus pe masă dovezile şi extrasele unor conturi bancare, aduse din străinătate de un prieten arab al Elenei Udrea, agent al mai multor Servicii Secrete. Astfel, conform acestor probe, cei 3 au depuse în băncile străine următoarele sume: Vasile Blaga şi Radu Berceanu – fiecare câte 4 miliarde de euro; Adriean Videanu – 5 miliarde. Cele mai multe conturi se află în Elveţia şi Belgia. La câteva ore după ce a plecat Banda celor 3 (mai precis, la 18), au “aterizat” şi Elena Udrea şi arabul respectiv. Acesta e sirian şi are o reţea de hoteluri la Paris, Bruxelles, Beirut, Abu Dhabi şi în alte oraşe şi staţiuni turistice. Reamintim că “amanţii morţii” au sume ceva mai “modeste” în băncile din străinătate: Traian Băsescu – 2,5 miliarde de euro; Elena Udrea – 1 miliard. Normal că sunt invidioşi! Acelora care, poate, se miră de mărimea colosală a sumelor le vom reaminti că cei 3 răufăcători au condus, ani de zile, ministere-cheie ale Guvernului României: Interne, Transporturi, Economie. E inutil să precizăm cum au putut tâlhări aceşti hoţi fondurile acelor ministere, dar şi împrumuturile externe, în condiţiile în care NU i-a controlat nimeni. În curând, vor FURA şi aerul pe care-l respirăm, BRAVO votangiilor pomanagii pentru găleti portocalii, BRAVO celor care au pus botu’ la promisiunile lor mincinoase.

Foto:  cuteoverload.com

Sursa: www.cotidianul.ro

1. Dragi străini,
Ţara-i frumoasă, d-aia vrem să vină străinii să o vadă,
Să se plimbe-n lung şi-n lat pe… era să zic autostradă.
Deci veniţi, dragi străini, la noi e la fel ca în Seychelles,
Adică ce vreau să zic e c-o să vă coste la fel.
Aici, aici, aici

R: E ţara mea, e blocu’ meu, e strada mea c-un singur bec,
E locu-n care viaţa-ntreagă vreau să îmi petrec.
E-adevarat, e-adevarat că sunt şi prea bătrân să plec.
Prea bătrân să plec.

2. Dragi străini,
Veniţi acum, pe bune, ar trebui să vă grăbiţi
Ca să prindeţi munţii acu’ cât mai sunt împăduriţi.
Vizitaţi-ne mai repede, bucuraţi-vă de ofertă,
Veniţi acu’ cât mai avem un pic de Vamă Veche şi Deltă.
Aici, aici, aici

Vei plăti şi pentru asta, Traian Băsescu! Te prefaci a nu observa că, zilnic, fasciştii unguri provoacă, instigă, se zvârcolesc, împroaşcă, scuipă pe ţară, şi-au creat organizaţii paramilitare, sapă adânc la temelia Statului Român. Au invadat ţara cu simboluri revanşarde, horthyste, organizează manifestări antinaţionale, incită la ură interetnică, defăimează tot ceea ce este românesc. Ai făcut prieteşug antistatal cu un lider de la Budapesta, al cărui ţel ultim este revendicarea Transilvaniei şi alipirea ei la Ungaria. Ştii foarte precis că unul dintre paşii importanţi pentru realizarea acestui scop este acordarea cetăţeniei de maghiar al statului revizionist maghiar tuturor liderilor UDMR din conducerea Consiliilor Judeţene Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi primarilor UDMR-PCM din localităţile din zonă. Şi taci, taci, taci. Stai ascuns în păpuşoi, fiindcă, fără unguri, fără Boc şi alţii, n-ai mai fi la Putere. Ai încurajat terorismul politic practicat de udemerişti, obrăznicia şi dispreţul lor fascist. Te-ai făcut luntre şi punte, susţinut de toată clica personală din Parlament şi Guvern, de a nu pune la zid extremismul unguresc. Nici măcar atunci când, prin declaraţiile iredentiste ale preşedintelui Parlamentului ungar, venit intempestiv la Tg. Mureş, a vorbit despre – auzi! – legitimitatea autonomiei teritoriale pe bază etnică a „Ţinutului Secuiesc”. Ai făcut pe dracul în zece ca nu care cumva Parlamentul român să dea, acolo, o mică-micuţă declaraţie de condamnare a acestei intervenţii în treburile interne ale României. Ai dovedit – a câta oară? – că eşti un trădător, un capitulard, un preşedinte anticonstituţional. De aceea, nu mai miră pe nimeni că nu te-a deranjat în nici un chip înfiinţarea Consiliului Administrativ „Ţinutul Secuiesc”. Desigur, nu-ţi creează insomnii nici inscripţiile cu „Ţinutul Secuiesc nu e România”. Ce ar trebui să se mai întâmple ca să te trezeşti şi să observi că ţara e în primejdie? Când unitatea naţională este destrămată fir cu fir, pas cu pas, de către aliaţii unguri de la guvernare, tăcerea prezidenţială e de rău augur: înseamnă inconştienţă sau trădare. Eşti la curent, fireşte, că noua stemă a judeţului Covasna este cea a fostului Haromszek (Trei Scaune) din perioada Imperiului Austro-Ungar. Aşa cum ştii că toată Transilvania, dar şi restul României sunt înţesate nu doar cu organizaţii antiromâneşti, ci şi cu broşuri propagandistice, studii, cărţi, filme, spectacole teatrale, concerte, emisiuni TV, presă, statui ale extremiştilor unguri, ediţii ale cărţilor criminalului de război, antiromânul condamnat la moarte în contumacie Wass Albert. Toate acestea îţi sunt binecunoscute, Traian Băsescu! Dar le tolerezi cu o iresponsabilitate strigătoare la cer. Nici o clipă n-ai luat poziţie fermă împotriva acestor acţiuni antistatale. N-ai avut nici o reacţie din funcţia de preşedinte al României.
Întrebarea e: de ce? Pentru ce taci? Astfel că vei plăti, Traian Băsescu! Toţi veţi plăti! Întreaga liotă de care te-ai înconjurat va plăti! Nici o scăpare nu va exista din perspectiva preabunei şi dreptei Istorii. Toţi veţi fi puşi la stâlpul infamiei. Câţi români vor mai rămâne după ce aţi pustiit şi nimicit această ţară vă vor blestema. O palmă de pământ dacă va mai exista din România de azi nu va fi dispusă să vă primească osemintele sau cenuşa. Conştiinţa voastră pătată, trădătoare, exclude comuniunea cu duhul românesc. Fiindcă n-aveţi nimic românesc în voi, nimic sfânt! Apărarea identităţii naţionale era datoria voastră esenţială, ca administratori ai Statului Român. Dar Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a capitulat în faţa iredentismului unguresc. Acesta a învins România, prin cozile de topor de la Cotroceni, Palatul Victoria şi Palatul Parlamentului. România e o ţară eşuată, pentru că a încăput pe mâna unor impostori politici. A unor trădători incorigibili. Veţi plăti, aşadar, cu toţii! Dacă va fi să piară vreodată seminţia româneascã, atunci ultimul patriot român chemat la Domnul va fi cel de pe urmă care va scuipa cu năduf pe toxica voastră amintire de vânzători de Neam. Şi vom fi, astfel, răzbunaţi, măcar în eternitate!
De trimis oricărui ROMÂN, de oriunde!

Ce a spus presedintele nostru?