Blog violet?

Nu frate, îl las aşa cum este, fără violet, nu pentru ca aş fi topit după personaju-n cauză, Duamne fereşte şi apără!
Totusi, să nu creada pretenii ca aş fi atât de nesîmţîtoriu, încă din sara zîlei de 1 de aprelie, îmi voi văcsui îmblătoarea din fundu’ curţî’, ete-aşa de-al dreacu, în mov, asta în cinstea evenimenului de-a doa zî!

Aaa, da! Şi cuşca lu Lăbuş! Cum care Lăbuş? Lăbuş dom’le, Lăbuş al meu, ăla năpârlit şi chior de-un oichi săracu’, care atunci cân’ scapă din lanţ, uuumblă zăbăuc pe uliţe din şant în şant, ca-ntre Cahul şi Kabul şi… muşcă lumea de cur! Tot violet i-o vapsăsc zău, poate aşa trage şi el la cuşca lui şi nu mai doarme pe preş la uşă, să-l umple de purici şi păr! Aia fac, zău!

Extra BONUS:

Da, am un blog mai sărăcuţ acum, după ce romanul meu, “O viaţă impreuna”, conform anunţului făcut acum vreo săptămână şi mai bine pe blog, l-am şters.
Acum, când  romanul este terminat, mă simt mai eliberat de o sarcină pe care mi-am trasat-o, dar în acelas timp, m-am despărţit cu greu de personajele pe care le-am creat, personaje alături de care m-am bucurat sau am plâns la bucuriile şi necazurile lor, personaje de care ma simt ataşat.
Acum, aştept ca acest roman ce a luat naştere sub ochii cititorilor lui, pe blog, să se materializeze într-o carte.

Ce urmează acum? În primul rând, trebuie să-mi fac un pic de curetenie generală prin blogroll, să-mi şterg câteva bloguri care nu mai există, altora care şi-au schimbat domeniul să le actualizez, iar destul de multe, care mă au în blogroll-ul lor şi mă citesc de peste un an de zile, să le trec şi pe ele in blogroll.
Primesc atât comentarii cât şi mesaje de la diverşi bloggeri, cu solicitari pentru schimb de link-uri. Nu prea-mi place să mi se ceară acest lucru, mai ales de la bloguri care n-au nimic în comun cu al meu.

După curetenia generală a blogului meu, intenţionez să continui seria de povestiri în stilul meu propiu şi să încep un nou roman, bine-nţeles, publicat iniţial, tot on-line!

D-na Lucia Verona, initiatoarea de anul trecut al concursului FARA CANGURI, ne invita sa participam si anul acesta la o noua editie a concursului de bloguri, BLOG DE BLOG.CELE MAI BUNE BLOGURI DIN 2009. Din juriu fac parte cativa catigatori ai editiei precedente a concursului din anul trecut.
Iata ce spune d-na Lucia Verona:
[...]Puteţi să vă nominalizaţi, denunţaţi, demascaţi prietenii şi, desigur, duşmanii.
Asta se va întîmpla sub formă de leapşă. Dacă doriţi să participaţi, preluaţi cu copy-paste categoriile din concurs şi purcedeţi la nominalizări pe propriile voastre bloguri, apoi pasaţi leapşa cui doriţi. Nu uitaţi să lăsaţi aici cîte un link, să ştie juriul de unde să vă ia.[...]

Voi face nominalizarile mele la categoriile impuse:

Citeste mai departe.. BLOG DE BLOG. CELE MAI BUNE BLOGURI DIN 2009 »

Acum 32 de ani, pe 13 ianuarie 1978, când te-am văzut prima oară, un cocoloş de omuleţ, delicat şi fragil şi te-am luat cu stângăcie pentru o clipă, cu teamă în braţe sărutându-ţi obrăjorul bucălat, am simţit pentru prima oară că sunt un om împlinit şi sunt tată. Ţi-am privit curios mânuţele cu nişte unghiuţe ce de-abia se zăreau, iar când ţi-am pus în palmă degetul meu ce părea de uriaş, degeţelele tale l-au cuprins, aceea find prima strângere a ta de mână, a fost primul tău salut către cel ce avea să-ţi fie tată pentru toată viaţa.
Pe măsură ce creşteai, îmi redescopeream copilăria ce-o credeam pierdută, devenind tovarăşul tău de joacă. Alături de tine am reînvăţat să desenez, să cânt, să merg în patru făcând “pe calul”, să fac bărcuţe din hârtie, arc cu săgeţi, praştie, să merg cu cercul, să redescopăr frumuseţea basmelor ce altădată mă încântau şi pe mine, să recit poezioare.
Alături de tine am trăit emoţiile admiterii în liceu, apoi în facultate, alături de tine am retrăit zilele studenţiei mele, când, în prima zi a instalării tale în căminul studenţesc, am fost confundat de un viitor coleg de-al tău cu un student mai bătrân, tutuindu-mă, apoi mai târziu, alături de tine descoperind calculatorul, tu fiind unicul meu profesor ce-mi explicai răbdător la întrebările mele uneori supărătoare, pe probleme de calculatoare.
Datorită ţie Mitruţ am descoperit internetul  învăţând să navighez prin lumea lui. Când te-am rugat să-mi faci un blog, ai zâmbit amuzat şi mi-ai făcut şi acest hatâr, invatandu-mă să postez şi încurajându-mi pasiunea.  Datorită ţie , poveştile şi povestirile copilăriei mele ţi-am încântat şi ţie copilăria,  s-au concretizat în povestiri, apoi într-un roman pe blog.
Din copilul timid ce lua bătaie de la fetiţe la joacă, ai devenit bărbat în toată firea, un prosper om de afaceri, corect, punctual şi cinstit, de care, noi, părinţii tăi, suntem deosebit de mândrii. Tu Mitrut esti cel care ma incojori cu dragostea ta, tu esti cel care suferi cand eu sufar bolnav,  tu esti cel care ma certi cu blandete ca fumez prea mult, iar eu si mama ta, traim prin tine, prin ceea ce faci şi relizezi, trăim pentru tine şi ne bucuram că exişti, dragul nostru! Mi-ai adus acasă o noră frumoasă şi cuminte, la care ţin ca la fetiţa pe care n-am avut-o niciodată.
M-am bucurat enorm, şi-mi venea să zbor de fericire când ne-aţi anunţat că veţi avea un copil, iar pe primăvară mă veţi face şi bunic.
Azi, pentru mine e cea mai mare sărbătoare, pentru că e ziua ta dragul tatei! Noi, părinţii tăi, îţi urăm multă sănătate tie şi norei noastre, soţia ta, fericire şi prosperitate, numai succes în afaceri, iar la primăvară, să aveţi un copil sănătos, cuminte şi tot atât de frumos ca şi voi!
La mulţi ani dragul tatei!