Acum 32 de ani, pe 13 ianuarie 1978, când te-am văzut prima oară, un cocoloş de omuleţ, delicat şi fragil şi te-am luat cu stângăcie pentru o clipă, cu teamă în braţe sărutându-ţi obrăjorul bucălat, am simţit pentru prima oară că sunt un om împlinit şi sunt tată. Ţi-am privit curios mânuţele cu nişte unghiuţe ce de-abia se zăreau, iar când ţi-am pus în palmă degetul meu ce părea de uriaş, degeţelele tale l-au cuprins, aceea find prima strângere a ta de mână, a fost primul tău salut către cel ce avea să-ţi fie tată pentru toată viaţa.
Pe măsură ce creşteai, îmi redescopeream copilăria ce-o credeam pierdută, devenind tovarăşul tău de joacă. Alături de tine am reînvăţat să desenez, să cânt, să merg în patru făcând “pe calul”, să fac bărcuţe din hârtie, arc cu săgeţi, praştie, să merg cu cercul, să redescopăr frumuseţea basmelor ce altădată mă încântau şi pe mine, să recit poezioare.
Alături de tine am trăit emoţiile admiterii în liceu, apoi în facultate, alături de tine am retrăit zilele studenţiei mele, când, în prima zi a instalării tale în căminul studenţesc, am fost confundat de un viitor coleg de-al tău cu un student mai bătrân, tutuindu-mă, apoi mai târziu, alături de tine descoperind calculatorul, tu fiind unicul meu profesor ce-mi explicai răbdător la întrebările mele uneori supărătoare, pe probleme de calculatoare.
Datorită ţie Mitruţ am descoperit internetul învăţând să navighez prin lumea lui. Când te-am rugat să-mi faci un blog, ai zâmbit amuzat şi mi-ai făcut şi acest hatâr, invatandu-mă să postez şi încurajându-mi pasiunea. Datorită ţie , poveştile şi povestirile copilăriei mele ţi-am încântat şi ţie copilăria, s-au concretizat în povestiri, apoi într-un roman pe blog.
Din copilul timid ce lua bătaie de la fetiţe la joacă, ai devenit bărbat în toată firea, un prosper om de afaceri, corect, punctual şi cinstit, de care, noi, părinţii tăi, suntem deosebit de mândrii. Tu Mitrut esti cel care ma incojori cu dragostea ta, tu esti cel care suferi cand eu sufar bolnav, tu esti cel care ma certi cu blandete ca fumez prea mult, iar eu si mama ta, traim prin tine, prin ceea ce faci şi relizezi, trăim pentru tine şi ne bucuram că exişti, dragul nostru! Mi-ai adus acasă o noră frumoasă şi cuminte, la care ţin ca la fetiţa pe care n-am avut-o niciodată.
M-am bucurat enorm, şi-mi venea să zbor de fericire când ne-aţi anunţat că veţi avea un copil, iar pe primăvară mă veţi face şi bunic.
Azi, pentru mine e cea mai mare sărbătoare, pentru că e ziua ta dragul tatei! Noi, părinţii tăi, îţi urăm multă sănătate tie şi norei noastre, soţia ta, fericire şi prosperitate, numai succes în afaceri, iar la primăvară, să aveţi un copil sănătos, cuminte şi tot atât de frumos ca şi voi!
La mulţi ani dragul tatei!
Precizez de la inceput ca nu am cunostinte medicale, nu am lucrat si nu lucrez in acest domeniu. Am primit de la un cititor al blogului informatiile de mai jos. La verificarea link-ului, am constatat ca nu functioneaza, respectiv, site-ul exista (pmfa.ro), insa documentul in format pdf, respectiv prospectul vaccinului cantgrip, care nu se afla nici pe site-ul Institutului Cantacuzino- a disparut subit, din motive lesne intelese. Voi reproduce materialul primit si cateva clipuri legate de acest subiect, cu mentiunea NU incerc sa influentez intr-un fel decizia dv. de a va vaccina. Decizia va apartine!
În sfârşit, azi noapte, am încheiat romanul, scriind ultimul capitol al său. Mă bucur, dar în acelaş timp sunt şi niţel trist. Mă bucur, pentru că munca mea de aproape un an şi jumătate, nu foarte susţinută datorită timpului redus de care dispuneam, în sfârşit, am terminat şi sunt trist, pentru că mă despart de Nicolae şi Rusanda, personajele pe care eu le-am creat, iubindu-i ca pe copiii mei, bucurându-mă alături de ei şi de ce să nu recunosc, plângând alături de ei.
Iniţial am vrut să scriu o povestire inspirată din realitate, povestire care , pe blog o intitulasem “Sfârsitul” dar într-unul din comentariile Oanei, aceasta a crezut că este inceputul unui roman, iar această mică “confuzie” a Oanei a făcut să-mi încolţească ideea transformării acelei povestiri în primul capitol al romanului meu, “O viaţă impreuna”.
Naşterea acest roman se datorează prietenei noastre, Oana Stoica Mujea, care-i este atât moaşa cât şi naşă! Îi mulţumesc atât Oanei cât şi tuturor prietenilor mei ce au comentat la apariţia fiecărui capitol, mi-au dat suportul moral şi m-au încurajat să continui. Într-o zi sau două voi publica pe blog Cap. XXXI după care, din motive obiective, voi reţine pe blog încă o săptămâna cele 31 de capitole, după care îl şterg de pe blog, urmând să apară integral în carte. Momentan, sunt în tatonare pentru a găsi o editură care să-mi publice romanul în condiţii cât mai avantajoase. Cred că în maxim zece zile, romanul va fi gata pentru editare în format pdf.
Cei care vor să-mi dea anumite sugestii, sfaturi sau să mă ajute în acest sens, îi rog să mă contacteze sub formă de comentarii pe blog, la adresa costache@atlabs.ro sau la numerele de mobil: 0720724455 sau 0762621662.
În anii ‘60-’70 erau o pleiadă de solişti italieni, de care azi, mulţi din cei din generaţia mea au şi uitat. Astăzi îmi propun să postez câteva clipuri ale câtorva dintre ei:
Volumul, care va apărea în cursul anului 2010, la Editura Brumar din Timişoara, în condiţii tipografice de excepţie, este prima carte cu tiraj comercial care va fi publicată integral prin subscripţie publică în România după al Doilea Război Mondial. Lista de subscripţie va fi publicată în interiorul volumului, în ordinea cronologică a subscripţiei. Suma minimă de subscripţie este de 30 RON pentru un exemplar din tirajul normal, 50 RON pentru un exemplar individualizat, hors tirage, numerotat manual şi semnat de către autor, conţinînd o filă de manuscris original al acestuia şi 100 RON pentru un exemplar personalizat conţinînd, în plus, o gravură a artistului Vlad Ciobanu, într-un tiraj limitat strict la numărul celor care aleg această variantă de subscripţie. Suma de subscripţie acoperă preţul de producţie al exemplarului şi costurile de expediţie, logistică şi corespondenţă.
Informaţii relevante despre activitatea literară a scriitorului Adrian Suciu pot fi găsite pe site-ul personal al acestuia, la adresa www.adriansuciu.ro Autorul poate fi contactat direct, pentru orice informaţii privind subscripţia şi condiţiile editoriale de apariţie a volumului, pe e-mail-ul poezie@adriansuciu.ro
Un porc se căsătoreşte. În noaptea nunţii, tânăra purceluşa aştepta ca mirele să-şi facă datoria, dar acesta, nimic: se culcase într-o rână şi… sforăia. Mireasa îl trezeşte:
- Mă, păi… nimic?
- Aaaa, da! Să-ţi povestesc cum a fost atunci când m-au castrat!
Nea Ilie se hotărăşte într-o zi să-si ducă purceaua la vierul vecinului său. Îi dă drumul purcelei din coteţ şi dă s-o scoată pe poartă dar purceaua nici că voia să iese afară din curte. O prinde atunci, o leagă , o suie-n roabă şi o duce la vier. A doua zi, se gândeşte că nu a prins purceluşi şi încearcă din nou s-o scoată din curte dar din nou e nevoit s-o lege şi s-o duca în roaba la vier.
În cea de a treia zi, se duce la coteţul purcelei să-i dea mâncare şi… stupoare: purceaua rupsese poarta coteţului şi disparuse!
O cauta el prin curte, prin toate cotloanele şi până la urmă o gaseste: purceaua aştepta cuminte, suită în roabă!
Un porc se uita îngrozit la o priză
… şi se uită… şi se uită… şi se uită…
La un moment dat zice:
“-Să mor eu! Pe ăsta l-au zidit!!”
Cine mai stie bancuri cu porci, sa le astearna aici!
Tuturor prietenilor mei le urez un Crăciun fericit cu sănătate, lumină în suflete şi in case, belşug si prosperitate alături de cei dragi! Sărbători fericite!
daică, dodă - apelativ pentru o femeie mai in varstă
dăinăuş – leagăn, scrânciob
dân – din
deală - (la) deal
de’al data – altădată
de’al timp – altădată, în alt timp
decoraţâie – decoraţie
deceaşa – uite aşa
dedeasăm – dădusem
desară – deseară
deşchide – deschide
deşchiotora – a desface şiretul
dezminţat – nebun
didijos – mai jos, jos de tot
di pe – de pe
di la – de la
doo – două
dooză şi doo – doua zeci şi două
dooşunu – doua zeci şi unu
doftor,doptor – doctor
dupe – după
durmi – dormi
- Ce-ai tu Mărie mamă de râz’ într-una, ha? Ce-ai de râs într-una?
- De, mamă…
- Cân’ pleci cu vacile la câmp, râz’, cân’ vii cu iele acas’, râz’… Ce tot ai de râz’?
- De, mamă…
- Cân’ coşi la ia aia a ta, iar râz’ ca proasta! Ce tot ai?
- De, mamă…
- Şi cân’ dai cu mătura pe bătătura râz’! De-un an o ţâi tot într-un ras! Ce tot ai?
- Maaamă, cân’ ţ’-oi spune, te prăpădeşti şi dumneatale de râs!
- Spune fato!
- Păăăi… de-un an de zâle, îl tot mint pe Ion al daichii Frusâna că-l iau de
bărbat… şi…iel mă regulează degeaba! Păi nu-i de râs?
Deoarece un mare procent al accesarilor blogului meu venite de pe Google se datoreaza mai vechilor postari cu clipuri de muzica usoara romaneasca veche, m-am gandit sa mai aduc in atentia mai tinerilor sau mai varstnicilor iubitori de muzica romaneasca, cativa solisti si piese, care altadata erau slagare. Le dedic celor din generatia mea, fiind muzica cu care am si au crescut, tinerilor care descopera aceste vechi slagare cu admiratie, cat si tuturor romanilor care se afla departe de tara. Iata cateva din ele:
