Nea Costache
va doreste dv., tuturor
prietenilor sai, un
Paste fericit!
|
||||||
|
Nea Costacheva doreste dv., tuturorprietenilor sai, unPaste fericit!
Fie ca bucuria invierii Domnului,sa va aduca in suflet liniste, pacea sifericirea de a petrece aceste clipe magicealaturi de cei dragi!Ăla micu’, băiatul ciudat, s-a gândit că ar fi bine să mă spovedesc! Deşi stiam că aşa ceva se face doar sub patrahirul preotului şi nu în văzul şi auzul întregii comunităţi, fie ea şi cea virtuală, o fac şi pe asta! Încerc să fiu sincer, ca la o spovedanie, nu ştiu în ce masură…voi reuşi. O fac pentru că, spre ruşinea mea, pe la preot n-am mai facut-o din tinereţe, când păcatele erau mai puţintele! Dan Puric (n. 12 februarie 1959) este un actor şi regizor român care a jucat atât în teatru, cât şi în film. Spectacolele sale – Toujours l’amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote – au fost reprezentate în mai multe ţări. În film, a jucat rolul principal în coproducţia româno-sârbă Broken Youth, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt şi RTL Luxemburg. A mai jucat în filme pentru televiziunea publică din Lausanne, Elveţia. Citeste mai departe.. Dan Puric despre criza românească » Deja, din momentul apariţiei romanului meu “O viaţă împreună” până în prezent, aceasta a ajuns la aproximativ 120 de cititori prin intermediul poştei, în mod sigur, mulţi dintre domniile lor, deja parcurgând-o. Începând de azi, inaugurez o nouă pagină intitulată “Review-uri”, în care-i rog pe cititorii romanului să-si spuna impresiile, chiar dacă unele nu-mi sunt favorabile (iar cine se supără… îi tăiem nasul, aci fiind bineinţeles, vorba de subsemnatul!). Vă mulţumesc! Romanul “O viaţă împreună”, de Constantin Stănoiu, a luat naştere pe blogul său, www.neacostache.com, capitol cu capitol, sub ochii cititorilor. “O viaţă impreuna” de Constantin Stănoiu, este primul roman scris în grai neaoş gorjenesc, cu regionalismele specifice. Cele două personaje centrale ale romanului, Nicolae şi Rusanda, doi ţărani dintr-un sat gorjean, îşi unesc destinele în vara anului 1940, în urma unei idile scurte dar puternice. Romanul descrie viaţa satului gorjenesc, în graiul său specific, cu oamenii săi, bucuriile şi necazurile lor. Romanul cuprinde scene de dragoste, scene de o înaltă încărcătură eroică, scene de disperare şi deznădejde, durere şi neputinţă, dragoste şi speranţă, bucurie, fericire, scene de umor, satisfacţie a unei vieţi trăite în doi, satisfacţia de a-şi vedea copiii împliniţi. Romanul “O viaţă impreuna”, prin personajele sale, Nicolae şi Rusanda, oameni de o simplitate şi puritate morală specifică omului de la ţară, oferă cititorilor săi o lecţie de viaţă şi moarte. Constantin Stănoiu – nea Costache – cum îi spun cunoscuţii, este un blogger înrăit din Târgu Jiu iar astăzi, la „Cartea de weekend”, l-am întrebat dacă personajele romanului său chiar au existat sau şi le-a imaginat. Vox nea Costache Infoweekend Cartea poate fi comandată în exclusivitate doar de pe blogul autorului, la adresa: www.neacostache.com.
Dragii mei, am primit un premiu special, intitulat “Beautiful Blogger Award”. Onorant, dar…mă cam obligă să nu dezamăgesc! Buuun, mi-am zis, l-am primit, să-l port nene sănătos (sănătate care v-o doresc şi domniilor voastre), acum, o să-mi văd de treabă! Ţi-ai găsiiit: citind mai jos, constat că nu-i chiar aşa uşor sp scap, musai trebuind să mai îndeplinesc şi oareşce contiţii! Iacătă-le: - doamnele si domnisoarele Ada, Adina Hutanu, Ana Birchall, Ana Usca, nepoata-mii Ana-Maria din Craiova, Aurora Scarlet, Carmen, Cella, Corina Cretu, Crina Dunca, crisatcross, cristal, Crocoditza, Delliana, Ela, amnesiacgirl, fleurdulys, Gabi Mihaela, Gabitzu, Gabriela Savitsky, gmx, fetelor de la thefashiongirls, Incasha, Gina, Innuenda, Lady Allia, isteata aia mica de Loredana, Lucia Verona ca mi-a zis ca-s istet, maminineta, Mana Ciutacu, Maria Postu, Matilda, Mirela Pete, Oana, Poeta Maria Barbu, Primadona, Roxana Iordache, Sibilla, Simona Ionescu, Stefy, Strumful, Theodora0303, ciocolatacupiper -si barbatii, Tizul cu aburelile lui, Adam, Adrian Barbat, Adrian Enache, Alex Mazilu, Alexandru Marin, Alin Farcas, Andrei, BACIO- Mihai Vulpe, Baiatul ciudat, black-angel- Costel, Blogatu, ReFu, conasu’ Ion Dascalu, Bobo, Calin Hera, Cati ca voi, Chinezu, Ciutacu, Codeus, Cristian Bogdan Hotnoga, Dan Brasov, Dan Chichernea, Daniel Vaduva, Darius satmareanul, Dimulescu, Dispecer Blogosfera, Dragos, Dono, Flavius, George Serban, d-l Daju, artistul Marius Lupu, Hobbitul, Ioan Andoni, Ionuţu, Maestrul Mihai Malaimare, Marius Stefan Aldea, Mikael Eon, Mitrut Stanoiu, Moş Călifar, Mordechai, Nelinistitu’ Adrian Voicu, nenea Cosmos, Otto Pop, Qadratus, Ionel – Tzuky, SAI, Simion Cristian, cel mai sir de SM, Teiucul, Al 2-lea, Vania, si nu in ultimul rand, Vlad. Ufff, mult mai fu, vorba olteanului meu! Am plăcerea să vă prezint apariţia, acum, în prag de Sfintele Paşte, a unei lucrări ample a scriitorului Ioan Usca, un ilustru teolog timişorean, si prof. Ioan Traia, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, XIV, Cărţile lui Solomon, format 20/13 cm, 524 pagini, Editura Christiana, Bucureşti, 2010.
Am de asemenea plăcerea de a vă prezenta apariţia a două volume de poezie, NEVRIKA&DESERTUL DIN CLEPSIDRA şi
Poetul promite ca în viitorul apropiat, să ne rezerve noi surprize editoriale, având deja pregătite încă patru volume în manuscris. Dupa ce anul trecut a caştigat premiul pentru cea mai bună regie cu filmul produs de TELE3 MEDIA “DA’LAS NOSTALGIA “ la FESTIVALUL INTERNATIONAL DE FILM DIN BUCOVINA, gorjeanul Mihai Vulpe alias Bacio a realizat încă două filme pentru Le Festival des Tres Courts de la Paris, reprezentat în România de CENTRUL CULTURAL FRANCEZ din Cluj Napoca şi pentru Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), organizat de Asociaţia Pentru Promovarea Filmului Românesc. Acestea sunt filmele prezentate in concurs: Ce părere au prietenii mei - doamnele si domnisoarele Ada, Adina Hutanu, Ana Birchall, Ana Usca, nepoata-mii Ana-Maria din Craiova, Aurora Scarlet, Carmen, Cella, Corina Cretu, Crina Dunca, crisatcross, cristal, Crocoditza, Delliana, Ela, amnesiacgirl, fleurdulys, Gabi Mihaela, Gabitzu, Gabriela Savitsky, gmx, fetelor de la thefashiongirls, Incasha, Gina, Innuenda, Lady Allia, isteata aia mica de Loredana, Lucia Verona ca mi-a zis ca-s istet, maminineta, Mana Ciutacu, Maria Postu, Matilda, Mirela Pete, Oana, Poeta Maria Barbu, Primadona, Roxana Iordache, Sibilla, Simona Ionescu, Stefy, Strumful, Theodora0303, ciocolatacupiper -si barbatii, Tizul cu aburelile lui, Adam, Adrian Barbat, Adrian Enache, Alex Mazilu, Alexandru Marin, Alin Farcas, Andrei, BACIO- Mihai Vulpe, Baiatul ciudat, black-angel- Costel, Blogatu, ReFu, conasu’ Ion Dascalu, Bobo, Calin Hera, Cati ca voi, Chinezu, Ciutacu, Codeus, Cristian Bogdan Hotnoga, Dan Brasov, Dan Chichernea, Daniel Vaduva, Darius satmareanul, Dimulescu, Dispecer Blogosfera, Dragos, Dono, Flavius, George Serban, d-l Daju, artistul Marius Lupu, Hobbitul, Ioan Andoni, Ionuţu, Maestrul Mihai Malaimare, Marius Stefan Aldea, Mikael Eon, Mitrut Stanoiu, Moş Călifar, Mordechai, Nelinistitu’ Adrian Voicu, nenea Cosmos, Otto Pop, Qadratus, Ionel – Tzuky, SAI, Simion Cristian, cel mai sir de SM, Teiucul, Al 2-lea, Vania, si nu in ultimul rand, Vlad, pentru a-si spune parerea despre filmele lui Bacio (aveti grija ce spuneti, e prietenul meu!!!). Nu stiu daca prietenii mei mai vechi, isi amintesc ca Mihai Vulpe-Bacio si canta si…o face foarte bine! Dovada? Iat-o: Am dreptate cand spun ca ma pot mandri cu prietenia lui Bacio? Succes Bacio! De pe Reporter virtual, aflu cu stupoare, că acum aproximativ o ora, Mile Cărpinişan, a decedat in Spitalul Judetean Timisoara. Dumnezeu să-l odihnească! Update: Campania umanitara realizata pentru salvarea vietii lui Mile Carpenisan nu isi mai are rostul. Mile Cărpenişan a încetat din viaţă astăzi, după ce joi seară a fost internat de urgenţă la Spitalul Judeţean din Timişoara, din cauza unui şoc septic şi a unui blocaj renal, pe fondul infectării unui furuncul. Medicii l-au resuscitat noaptea trecută de cinci ori pe Mile şi astăzi încă o dată însă totul a fost în zadar, organismul jurnalistului nemaiputând face faţă luptei cu infecţia generalizată, a informat Libertatea. Conform sursei citate, mama şi soţia sa au avut nevoie de sedative aseară pentru a putea rezista şocului provocat de starea lui Mile. Mile Cărpenişan avea 34 de ani şi a fost, mai bine de 10 ani, corespondent al posturilor TV Antena 1 şi Antena 3, realizând numeroase reportaje din zonele de război. S-a făcut remarcat prin transmisiunile din Iugoslavia aflată în război, din Irak sau din Asia afectată de tsunami. În 2008, Cărpenişan a încheiat colaborarea cu posturile Antena 1 şi 3, fiind freelancer. Mile a fost implicat cu puţin timp înainte să fie internat în spital într-o campanie umanitară pentru salvarea unui tânăr bolnav de leucemie, Daniel Răduţă. Atunci şi-a dăruit unei licitaţii casca de război pe care a purtat-o în timpul transmisiilor de pe front, pentru a contribui la strâgerea de fonduri care să facă posibilă o operaţie de transplant pentru Daniel Răduţă. (Prima parte poate fi citita aici: http://www.neacostache.com/2010/02/22/soarta/ )S-a scurs un an ca şi cum n-ar fi fost, primul an sînguri, fără mamă, iar de doi, fără tată, un an în care Neluţu a-nvăţat să scrie şi să citeasca, iar sora lui Elena, preocupată zî de zî de grija lui, de casă,de bunicii bătrani, deşscoală. A doua zî, o rugasă pe colegă să-i spună bunicului ei, nea Matei, să treacă într-o sară pe la ea. A venit omu-n sara aia. Şi-a notat Elena-ntr-un carneţel tot ce-a zis nea Matei ca i-ar trebui, şi cam cât ar costa-o totu’. Pentru aproape juma’ din materiale, ar fi avut ea bani, şi până-n vară ar mai fi strâns, îşi făcuse ea atunci socoteala. Din pensia de veteran a bunicului şi din pensia lor de urmaşi, cea mai mare parte, Elena o punea la CEC. Păstra bani doar de mâncare şi de curent, şi câte ceva, de cheltuieli mărunte pentru ei, de scoală. Învaţasă să lucreze destul de bine la maşina de cusut, şi sara, după ce-si termina treburile şi lectiile, îşi potolea orătăniile şi le-nchidea-n coteţ, meşterea câte ceva. La-nceput, transformasă nişte rochii rămase de la maică-sa, Vetuţa, să le poarte pe-acasă, apoi, din nişte pantaloni de-ai lu’ taică-său, i-a făcut să-i vină bine lu’ Neluţu. Tot descusând, micşorând şi cosând la loc, învaţasa şi să croiască sîngură. Pe iarnă, începusă să vină la ea, ba o vecină, ba alta, să-i tragă, ba un tiv la o fustă, ba o bluză, ba o rochie…Elena lucra sara până târzîu şi primea bani, nu mulţ’ dar destul pentru munca ei, cât sî-şi mai rotunjască veniturile din cele două pensii. Cân’ strângea câte-o sută, două de lei şi nu-i trebuiau, Elena-i punea la CEC În urmatoarea duminică, s-a dus cu nea Aurel, vecinu’, cu caruţa lui, la un depozit în capu’ comunii, să vadă ce materiale ar putea cumpăra. Aveau var nestampărat şi blane de brad, da’ nea Aurel a zîs să cumpere atuncea varu’ şi să-l stâmpere. L-au pus în sara aia în mijlocu’ oborului, coperit bine cu o prelată de nea Aurel, să nu cumva să plouă pe el. A doua zî, nea Aurel, împreună cu Costel, baiatu’ lui al mare şi-ncă un nene de la el de la servici, au venit dis-de-dimineaţă şi au săpat o groapă mare pentru var, într-un colţ al curţii. După prânz, la marginea gropii, într-un troc, s-au apucat să stâmpere varu’, golindu-l apoi în groapă. Tanti Zoia, muierea lu’ nea Aurel şi cu Elena, apoi a mai venit o muiere de p’in vecini, le căra apă de fântană. Până pe-nsărat, varu’ era stâmpărat. Nea Aurel, a pus la sfârşit vreo trei lemne Cât de repede i să păruse Elenei că trecusă anu’! Mâne era serbarea de sfârşit de an, şi până sara târzîu, dupa ce Neluţu să culcasă, Elena a pregătit uniformele pentru a doua zî. Le-a mai dat drumu’ pantalonilor lu’ Neluţu care rămăsăsără un pic cam scurţ’, i-a călcat, apoi a calcat uniformele amândurora, şi a făcut cu cremă pantofii lui şi-ai ei. Toată după masa şi până sara la culcare, Neluţu a învăţat o poezie pe care s-o spună la serbare. Dimineaţa, după ce-au mâncat, Elena şi Neluţu, cu doua buchete mari de flori în mâini, culese din grădinuţa din faţa ferestrei de fată dis de dimineaţă, au intrat cu emoţie în sala Căminului Cultural. Sala era plină de copii, părinţ’ şi bunici, veniţ’ cu toţî’ la serbare, apoi la împărţirea premiilor. Doamna învăţătoare Gugu, i-a făcut semn lu’ Neluţu să urce pe scenă, undeva alături. Copii ieşeau pe scenă, cântau şi recitau, după care, erau aplaudaţi de cei din sală. I-a venit rându’ şi lu’ Neluţu să-şi spună poezia. A ieşit pe scenă, orbit de lumina reflectorului, a închis oichii un pic, apoi…a rămas uitându-se după Elena-n sală, sa-i ceară ajutor. Vocea de alături a doamnei Gugu, s-a auzît suflându-i titlul poeziei. Neluţu, parcă trezît din somn, a-nceput să recite frumos, fără să se încurce, aşa cum repetasă de atâtea şi-at\tea ori, cu Elena acasă. A sfârşit poezia într-un ropot de aplauze, care l-au facut să să fâstâcească, si nemainimerind despicătura cortinei, în râsu’ amuzat al celor din sală, a sărit apoi de pe scenă direct în sală, alergând spre colţu’ sălii şi aşezându-se pe locu’ gol de lângă surioara lui. Dupa o ora şi ceva, în care copii au cântat, dansat şi recitat pe scenă, cortina s-a tras, iar la o masă lungă, încarcată de flori şi cărţi, s-au aşezat învăţătorii. Au început cu-a ‘ntâia A. Neluţu era la B. Elena ştia că Neluţu învata bine, doar ea fusăsă cea care îl ajutasă tot anu’ la teme şi era încredinţată că Neluţu va lua premiul doi. Era o fetiţă în clasa lui, foarte inteligentă, mult mai bună, credea Elena, decât Neluţu. Elevii alergau fuga pe scenă, îşi primeau diplomele şi cărţile, apoi coborau fericiţ’ în sală, la parinţ’. Neluţu să foia pe scaun nerăbdător să-nceapă să-i strige şi pe cei din clasa lui: De-acu’ să putea apuca de casă. Nea Matei, n-a vrut să-i spună fetei cât îi ia pentru tencuit şi văruit pe dinafară şi-n’untru: Luni dimineaţa, Elena să trezî pi la cinci jumate, îngrijorată de munca ce avea să urmeze. Să simţa neajutorată, avea emoţii şi cu masa la oameni şi cu toate lucrările de le-avea la casă, şi cu materialele care nu ştia dacă ajung…
|
|
||||
|
Blog apartinand retelei A T Labs. Nea Costache recomanda gazduirea pe serverele Happy Hosting. Copyright © 2010 Blogul lui Nea Costache - Toate drepturile rezervate. Textele pot fi reproduse doar cu acordul autorului. Powered by WordPress & the Atahualpa WP Theme by BytesForAll. Now with Tutorials & Support |
||||||