În sfârşit, azi noapte, am încheiat romanul, scriind ultimul capitol al său. Mă bucur, dar în acelaş timp sunt şi niţel trist. Mă bucur, pentru că munca mea de aproape un an şi jumătate, nu foarte susţinută datorită timpului redus de care dispuneam, în sfârşit, am terminat şi sunt trist, pentru că mă despart de Nicolae şi Rusanda, personajele pe care eu le-am creat, iubindu-i ca pe copiii mei, bucurându-mă alături de ei şi de ce să nu recunosc, plângând alături de ei.
Iniţial am vrut să scriu o povestire inspirată din realitate, povestire care , pe blog o intitulasem “Sfârsitul” dar într-unul din comentariile Oanei, aceasta a crezut că este inceputul unui roman, iar această mică “confuzie” a Oanei a făcut să-mi încolţească ideea transformării acelei povestiri în primul capitol al romanului meu, “O viaţă impreuna”.
Naşterea acest roman se datorează prietenei noastre, Oana Stoica Mujea, care-i este atât moaşa cât şi naşă! Îi mulţumesc atât Oanei cât şi tuturor prietenilor mei ce au comentat la apariţia fiecărui capitol, mi-au dat suportul moral şi m-au încurajat să continui. Într-o zi sau două voi publica pe blog Cap. XXXI după care, din motive obiective, voi reţine pe blog încă o săptămâna cele 31 de capitole, după care îl şterg de pe blog, urmând să apară integral în carte. Momentan, sunt în tatonare pentru a găsi o editură care să-mi publice romanul în condiţii cât mai avantajoase. Cred că în maxim zece zile, romanul va fi gata pentru editare în format pdf.
Cei care vor să-mi dea anumite sugestii, sfaturi sau să mă ajute în acest sens, îi rog să mă contacteze sub formă de comentarii pe blog, la adresa costache@atlabs.ro sau la numerele de mobil: 0720724455 sau 0762621662.
În anii ‘60-’70 erau o pleiadă de solişti italieni, de care azi, mulţi din cei din generaţia mea au şi uitat. Astăzi îmi propun să postez câteva clipuri ale câtorva dintre ei:
Volumul, care va apărea în cursul anului 2010, la Editura Brumar din Timişoara, în condiţii tipografice de excepţie, este prima carte cu tiraj comercial care va fi publicată integral prin subscripţie publică în România după al Doilea Război Mondial. Lista de subscripţie va fi publicată în interiorul volumului, în ordinea cronologică a subscripţiei. Suma minimă de subscripţie este de 30 RON pentru un exemplar din tirajul normal, 50 RON pentru un exemplar individualizat, hors tirage, numerotat manual şi semnat de către autor, conţinînd o filă de manuscris original al acestuia şi 100 RON pentru un exemplar personalizat conţinînd, în plus, o gravură a artistului Vlad Ciobanu, într-un tiraj limitat strict la numărul celor care aleg această variantă de subscripţie. Suma de subscripţie acoperă preţul de producţie al exemplarului şi costurile de expediţie, logistică şi corespondenţă.
Informaţii relevante despre activitatea literară a scriitorului Adrian Suciu pot fi găsite pe site-ul personal al acestuia, la adresa www.adriansuciu.ro Autorul poate fi contactat direct, pentru orice informaţii privind subscripţia şi condiţiile editoriale de apariţie a volumului, pe e-mail-ul poezie@adriansuciu.ro
Un porc se căsătoreşte. În noaptea nunţii, tânăra purceluşa aştepta ca mirele să-şi facă datoria, dar acesta, nimic: se culcase într-o rână şi… sforăia. Mireasa îl trezeşte:
- Mă, păi… nimic?
- Aaaa, da! Să-ţi povestesc cum a fost atunci când m-au castrat!
Nea Ilie se hotărăşte într-o zi să-si ducă purceaua la vierul vecinului său. Îi dă drumul purcelei din coteţ şi dă s-o scoată pe poartă dar purceaua nici că voia să iese afară din curte. O prinde atunci, o leagă , o suie-n roabă şi o duce la vier. A doua zi, se gândeşte că nu a prins purceluşi şi încearcă din nou s-o scoată din curte dar din nou e nevoit s-o lege şi s-o duca în roaba la vier.
În cea de a treia zi, se duce la coteţul purcelei să-i dea mâncare şi… stupoare: purceaua rupsese poarta coteţului şi disparuse!
O cauta el prin curte, prin toate cotloanele şi până la urmă o gaseste: purceaua aştepta cuminte, suită în roabă!
Un porc se uita îngrozit la o priză
… şi se uită… şi se uită… şi se uită…
La un moment dat zice:
“-Să mor eu! Pe ăsta l-au zidit!!”
Cine mai stie bancuri cu porci, sa le astearna aici!
Tuturor prietenilor mei le urez un Crăciun fericit cu sănătate, lumină în suflete şi in case, belşug si prosperitate alături de cei dragi! Sărbători fericite!
daică, dodă - apelativ pentru o femeie mai in varstă
dăinăuş – leagăn, scrânciob
dân – din
deală - (la) deal
de’al data – altădată
de’al timp – altădată, în alt timp
decoraţâie – decoraţie
deceaşa – uite aşa
dedeasăm – dădusem
desară – deseară
deşchide – deschide
deşchiotora – a desface şiretul
dezminţat – nebun
didijos – mai jos, jos de tot
di pe – de pe
di la – de la
doo – două
dooză şi doo – doua zeci şi două
dooşunu – doua zeci şi unu
doftor,doptor – doctor
dupe – după
durmi – dormi
- Ce-ai tu Mărie mamă de râz’ într-una, ha? Ce-ai de râs într-una?
- De, mamă…
- Cân’ pleci cu vacile la câmp, râz’, cân’ vii cu iele acas’, râz’… Ce tot ai de râz’?
- De, mamă…
- Cân’ coşi la ia aia a ta, iar râz’ ca proasta! Ce tot ai?
- De, mamă…
- Şi cân’ dai cu mătura pe bătătura râz’! De-un an o ţâi tot într-un ras! Ce tot ai?
- Maaamă, cân’ ţ’-oi spune, te prăpădeşti şi dumneatale de râs!
- Spune fato!
- Păăăi… de-un an de zâle, îl tot mint pe Ion al daichii Frusâna că-l iau de
bărbat… şi…iel mă regulează degeaba! Păi nu-i de râs?
Deoarece un mare procent al accesarilor blogului meu venite de pe Google se datoreaza mai vechilor postari cu clipuri de muzica usoara romaneasca veche, m-am gandit sa mai aduc in atentia mai tinerilor sau mai varstnicilor iubitori de muzica romaneasca, cativa solisti si piese, care altadata erau slagare. Le dedic celor din generatia mea, fiind muzica cu care am si au crescut, tinerilor care descopera aceste vechi slagare cu admiratie, cat si tuturor romanilor care se afla departe de tara. Iata cateva din ele:
M-am decis să alcătuiesc un mic dicţionar de oltenisme (gorjenisme), şi cer ajutorul tuturor celor care sunt sau au fost trăitori pe aceste meleaguri, să-l completăm împreună. Momentan, oltenismele de la A la D:
boalcă - (despre apă, vin) calda, cald
bobolani – boboci de gâscă
brabete – vrăbioi
bulentin – buletin
bungineală – ceaţă, pâclă
buşlui – a căuta, a răscoli
C
castraveţ’ – castraveţi
cămaşe – cămaşă
căminete – cămin
căpuşe – căpuşă
cărpător, cârpător – lopată din lemn pentru pâine sau turtă
cărţ’ - cărţi
căşi - case
căta - a căuta
căţăl - căţel
căţa - căţea
căzan - cazan
cân’ - când
câne - câine
cântasăm - cântasem
cebălui – a irosi fără rost
cebăluit – om de nimic, netrebnic
cerca - a încerca
cici – (interj.) chemarea porcilor
ciocău – încuietoare la poartă
ciocoti – a ronţăi, a mânca ceva
cinşpe – cinsprezece
ciuciulete – ud leoarcă
ciulumea – ciulama
chirăi – a ţipa, a zbiera (la copii mici)
cloţă – cloşcă
coloşa – acolo
copăit – a doua praşilă la porumbi
copârşeu – sicriu
coperiş - acoperiş
cotăriţă – coş mare de nuiele
cotovaică – jumătate de coajă de dovlete, uscată
creacă - creangă, ramură
cribit - chibrit
cumbunoare – (expresie) cum ar fi, să zicem
cunie - bucătărie de vară
cura – a curăţa (porumbi)
curastă – curastră
cuţât – cuţit
D
dăinăuş - leagăn, scrânciob
dân - din
deală - (la) deal
de-al dată - altă dată
de-al timp - altă dată, mai târziu
deceaşa, diceaşa- uite aşa, de aia
decoraţâie - decoraţie
dedeasăm - dădusem
dedulci - a se spurca cu carne în zi de post
deşchide - a deschide
deşchiotora - a se desface la şiret
dezminţat - dezmăţat
didijos - mai în jos, sub
di pe - de pe
di la - de la
dinadins – anume, intenţionat
do’r – doar
doo – două
dooză’ şi unu – douăzeci şi unu
doftor, doptor - doctor
duminecă - duminică
dupe - după
durmi - a dormi
- Haaai măăă!
- Lasă-mă dracu’ omule că nu să poate, ce vrei să păţască copilu’ ceva? Ce dracu’, ‘s-‘n luna noua! Lasă zău, măi ai si tu răbdare doo luni!
- Doo luni? Duoamne, atât de mult? Doo luni?
- Atât: doo luni! Şi-apoi… Auz’, da’ ştii ceva?
- Ce drac’ să măi stiu acu’?
- Du-te tu la Lenuţa că tot ie bărbat’-su plecat cu oile-n munte şi… o vrea ia!
- Fă, tu vorbeşti serios?
- Zău, iote, ia cinci poli d’icea şi roag-o cu bani! Hai, du-te şi lasă-mă pe mine-n pace! Zău, du-te!
- Fusăşi omule la Lenuţa?
- Fusăi muiere, fusăi!
- Ei, şi cum fu? Te răzolvă?
- Aha!
- Şi-t’ lo şi bani?
- Da, ‘i dadui şi bani!
- Câţ’?
- Păi…cinci poli, cât’ avui!
- Şi… ţâ-i lo?
- ‘I lo!
- I-auz’ curva, coţofana dracu’, să uită la banii tai, şi ia cân’ a fost borţoasă, io nu i-am loat nimic lu’ bărbat’-su!