Blogul lui Nea Costache » gorjenisme

Rugaminte către gorjeni (olteni) !

costache — Thu, 10 Dec 2009 09:01:49 +0000

M-am decis să alcătuiesc un mic dicţionar de oltenisme (gorjenisme), şi cer ajutorul tuturor celor care sunt sau au fost trăitori pe aceste meleaguri, să-l completăm împreună. Momentan, oltenismele de la A la D:

Mic dictionar de gorjenisme (oltenisme)

abunament   – abonament
abure           – abur
acas’            – acasa
acia              – aci
acoloşa        – acolo, mai departe
acuşica        – acum, de curand
adimistraţâie – administraţie
advocat        – avocat
adurmit        – adormit

ai fă – hai fă, auzi fă

aideţ’            – haideţi
ailant, allant, alălant -celălalt
alemandoo   – amândouă
ambar          – hambar
anine           – anin
arăni, hărăni – a se hrăni, aci cu sensul a se pricopsi
ardica          – sălta, a ridica
auz’             – auzi

ălălante – celălalte
ălbii      – albii
ării        – arii
ăripi      – aripi

barim            – barem, măcar
băieţ’             – băieţi
bărbaţ’          – bărbaţi
bătrâneţă     – bătrâneţe
băşca             – başca

bătătură - curte, ogradăb

bâlhănit,ă – tulbure (apa sau vinul)

bâzăi – bâzâi

betelie – sfoară de legat pantalonii

berbenita – putinică pentru murături sau brânză

beut, beui    – băut, băui
beutură        – băutură
beşică            – băşică
bişag               - belşug

boalcă          - (despre apă, vin) calda, cald
bobolani      – boboci de gâscă
brabete         – vrăbioi
bulentin       – buletin
bungineală – ceaţă, pâclă
buşlui          – a căuta, a răscoli

castraveţ’   – castraveţi
cămaşe       – cămaşă
căminete    – cămin
căpuşe        – căpuşă
cărpător, cârpător – lopată din lemn pentru pâine sau turtă
cărţ’           - cărţi
căşi            - case
căta            - a căuta
căţăl           - căţel
căţa            - căţea
căzan         - cazan
cân’           - când
câne          - câine
cântasăm   - cântasem
cebălui      – a irosi fără rost
cebăluit     – om de nimic, netrebnic
cerca        - a încerca
cici            – (interj.) chemarea porcilor
ciocău       – încuietoare la poartă
ciocoti      – a ronţăi, a mânca ceva
cinşpe       – cinsprezece
ciuciulete – ud leoarcă
ciulumea   – ciulama
chirăi        – a ţipa, a zbiera (la copii mici)
cloţă         – cloşcă
coloşa       – acolo
copăit       – a doua praşilă la porumbi
copârşeu   – sicriu
coperiş     - acoperiş
cotăriţă     – coş mare de nuiele
cotovaică – jumătate de coajă de dovlete, uscată
creacă      - creangă, ramură
cribit       -   chibrit
cumbunoare – (expresie) cum ar fi, să zicem

cunie          - bucătărie de vară
cura            – a curăţa (porumbi)
curastă      – curastră
cuţât          – cuţit

dăinăuş             - leagăn, scrânciob
dân                   - din
deală                - (la) deal
de-al dată         -   altă dată
de-al timp        -   altă dată, mai târziu
deceaşa, diceaşa- uite aşa, de aia
decoraţâie        -   decoraţie
dedeasăm         -   dădusem
dedulci              -   a se spurca cu carne în zi de post
deşchide           - a deschide
deşchiotora     - a se desface la şiret
dezminţat         - dezmăţat
didijos               - mai în jos, sub
di pe                   - de pe
di la                     - de la
dinadins           – anume, intenţionat
do’r                     – doar
doo                     – două
dooză’ şi unu     – douăzeci şi unu
doftor, doptor   - doctor
duminecă           - duminică
dupe                   - după
durmi                 - a dormi

Cu caprile

costache — Thu, 22 May 2008 05:52:23 +0000

Sculaţî-va mumă, haideţ’ că zbiară caprile elea de foame, că parcă innebuniră. Hai, că acuş plecăm !
- Babă, pai nu mîncăm o ţîrică măi intai, ca sîmt că-m’ ghiorlăie maţăle de foame, ‘i zîsăi io babii.
- Las’ ca pusăi in traistă si mancaţ’ acolo, zîce baba .
Baba dădu drumu’ la amandoo caprile din coteţ si le mană spre poarta .
- Hai, că-s moarte de foame, zîce baba. Deschide tu mumă poarta si pune bine ciocău’ ăla cîn’ o-nchiz’ să nu iesă bobocii afară, că ne saracim de iei !
- Bine baba, zîc io, şi o iau de mana pe baba. Cu ailaltă mîna o ţînea strans pe soru-mea, mai mica decat mine cu doi ani.
- Şişi ! Ale dracu de capre, numai flori nu mai mancasa-ţ’ ! Trecurăm apa şi o loarăm pe malu’ alălalt, pe o poteca la deal, pe lînga porumbii lu’ naşu’ al bătrîn.
- Şişi Pipirica ! Şişi Pita ! Intoarce-le mumă sa nu intre in porumbi, că nu mai am trai bun cu oamenii. Ţîne-o de mînă pe soru-ta, vez’ sa nu să-mpedece, că-i mica si ia. Lipăiam amandoi cu picioarele goale pin prafu’ de-un lat de palmă, tînîndu-ne dupe baba .
- Baba, mă dor picioarele, incepe soru-mea să să mîţîie.
- Las’ ca te iau in gărgei, zîsă baba, şi o pusă dupe cap, Ţînînd-o cu amandoo mînile de lăbuţăle pline de praf ale picioarelor.
- Baba, si pe mine ma doare, cre’ ca -m’ dădu un mărăcine in picioru’ dincoa’ !
- Mă, ţ-am mai spus că ăla-i picioru’ al drept .
- Bine, al drept, al drept, da’ mă doare rău, babă.
- Mai rabdă si tu o tîră, pînă ajungem la salcîmi şi mă uit eu la picioru’ ăla al tău !
Ajunsărăm la salcîmi, si caprile începură sa manînce cu pofta la frunză de salcîm.
- Şez’ jos, sa ma uit la picioru tău. Aaa, iote-i un mărăcin de salcîm, na, că ţî-l scosăi ! Te măi doare ?
- Mţu, facui io, dor o ţîră.
- Las’ caţ’ trece, că-i vremea rece, zîce baba şodoasă .
- Da’, can’ mîncăm babo, că mor de foame, zîsăi io ţînîndu-mă de burtă.
- Şi mie, şi mie mi-e foame, zîce soru-mea imitîndu-ma.
- De, daca n-ţ’ vrut sa mancaţ’ bine asară !
- Ne-am săturat babă de atîta făsui, zîsărăm amandoi in cor.
- Apăi, voi aţ’ mînca numa’ carne, ca lupii, zîce baba scoţînd din traista iei din păr de capră, un ştergar, pe care-l intinsă pe iarba.
Scoasă apoi un boţ de branză mărunta de capră, doo bucăt’ de muşchete din garniţa, pline de untură şi cîteva foi de ceapa verde, rupte din gradină. Scoasă măi la urmă un sfert de turtă pe care-l rupsă in doo părţ’ egale.
- Hai de mancaţ’ ca ieu întorc caprile elea, fir’ ale dracu’, ca numa la porumbi trag !
Mîncam amandoi muşcînd cu poftă din coaja galbină a turtii, apoi din muşchetele de porc .
- Mancaţ’ ma şi turtă, nu numa’ carne, ca lupu’, zîce baba, loaţ’ si brînză si ceapă, mancaţ’ tot, zîce baba, hai că mă duc cu ulcioraşu’ ăsta să vă aduc o ţîră apă di la ştiubeiu’ de su’ mal, că legai caprile de salcîm să nu scape in porumbi. Pînă veni baba cu ulcioru’ de apă, noi gătirăm tot de mincat .Dădui sa-i iau babii ulcioru’ din mînă, da’ ia-l dădu soru-mii mai intai :
- Las-o muma pe ia-ntîi, ca-i măi mică !
Beu soru-mea măi intîi, apoi loai ieu ulcioru’ şi-ncercai să beau pe gura a mare, da-m’ veni apa pe oichi.
- Bea mă pe ţîţa a mică, ce te tot broscăi atîta, zîce baba.
Pe marginea potecii iera un cireş bătrîn, rapăn de cireşe care ne făcea cu oichiu .
- Babă ,iote, s-au copt cireşele, nu ne culegi si noua niscavai cireşe ?
- Va culeg, mumă, cum sa nu, da’ staţ’ cuminţ’ ici-şa !
Baba, suită in cireş, pe o creacă groasă, aproape in vîrf, culegea cireşe şi le punea in sîn .
- Babăăă, să nu caz’ din cireş, auzîşi?
- Nu cad mumă, hai că cobor acuşica !
Baba coborî din cireş, veni la noi si scutura ştergaru’ de zgure de turtă, la urmă goli toate ciresele din sîn .Mancam cireşe amîndoi, intrecîndu-mă cu soru-mea care scupie sîmburii măi departe si ieu o-ntreceam .
- Gata, terminaraţ’ ? Hai acasă, ca -i miaza şi măi am atîta treabă acas’, zîce baba .
Pita si Pipirica mergeau agale înnaintea noastră, buftănite de cît mîncasără, cu ugerele aproape tîrăind pin ţărîna potecii .

Baba Florica

costache — Thu, 08 May 2008 20:17:09 +0000

Pe gardu’ lu’ Măria a lu’ nea Gorină, un cocoşel de-al pitic, canta piţîgăiat de ţî măi mare dragu’ de iel. Baba Florica, sculată cu noaptea-n cap, dădu drumu’ la găini şi la răţă de să umplu toată bătătura de iele.
- Pui, pui ,pui ! Mani, mani, mani ! Hai, veniţî la muma sa vă dea muma boabe. Uşi, uşi moţatu’ dracu’ de gîscan, ce ai cu puiu, nu vezi ca e mic şi iel ? Ioanaaaa! N’a'z tu Ioana !
- Ce-i dodă Florică !
- Cît o fi ceasu’ fă? Că al meu nu sună, cre’ că să opri!
- De dodă Florică, cre’ că e şapte si o ţîră !
- Vîi de mine, sa scol copilu’ ! Scoală mumă, mînca-l-ar muma ca să nu întîrzîi di la şicoala.
Nepotu să foieşte leneşi în pat cascînd de-i troznesc fălcile.
- Măi lasă-mă babă o ţîră că mor de somn , zîce nepotu cu oichii cărpiţî de somn .
Scoal’te mă, vrei să te bag in mînile lu tac’tu că nu m-asculţî ? Ei, drăcia dracului !
- Hai că mă scol, mă scol !
- Aşa vezî că esti cuminte ? Du-te-n tindă şi dă cu apă pe oichi şi răgulează-te măi repede să nu intîrzîi di la şicoală!
Nepotu’ să sculă frecăndu-să la oichi, ieşi in tindă, luă un cauc cu apă din doniţă, luă in gură şi scuipă apă in pumni .
Dădu apoi cu apă pe vîrfu nasului.
- Spală-te mă bine, nu vezî ca ai urdori la oichi ? Aşa, bine ! Ce dracu, ăla -i spălat?
Pe vatra focului, o tigaie de tuci cu două picioruşe (sub ăla rupt c-un ciob de cărămidă), sfîrîia nişte untură cu jumeri din garniţă, cu lingura de lemn cu totu’ în tigaie.
- Du-te mumă , mînca-l-ar muma pînă în fundu’ grădinii si adu două plătăgele, şi cîn’ vii treci şi pi la cuibar şi adu două oauă.
Copilu’ veni cu oauăle şi plătăgelele şi i le dădu babii. Baba Florica sparsă plătăgelele intre deşte şi le aruncă in tigaie, pe urmă pusa oauă pe care le mestecă cu lingura. Pusă tigaia pe măsuţa a rotundă, rupsă un colţ de turtă caldă abia scoasă din cuptor şi zîsă:
- Hai mumă , trage şi tu tiutiucu ăla şi stăi pe iel şi ia de mănîncă !
Copilu’ intingea cu poftă cu bucăţăle de turtă in tigaie tot trăgînd de nas. Veni cu şorţu’ di la brîu şi-i ştearsă nasu’ nepotului .
- Vezî ma ca-ţî curg mucii în tigaie !
- Babă, da-n oala aia ce băgaşi ?
- Io-te niscavai cartofi de-ai noi sa va fac o ciulumea !
- Da o găină cîn’ măi tai babă că m-am săturat de făsui si cartofi si varză ?
- Mîne, că azî ie vineri şi e păcat să măncăm de dulce ! Da hai că, ne luarăm cu vorba si uitarăm că tre să pleci la şicoală .
Vezî că-ţ băgai un codru de turtă c-o bucată de trandafir. Şi ai şi tu grije şi nu măi lua patru la şicoală că iar rupe tac’tu joarda de curu’ tău. Hai, du-te !
- Săru’ mîna babă !
- Sa trăieşti , mînca-l-ar muma !