Intre Enlil si Enki s-a creat o apriga disputa in a distruge sau a pastra rasa de sclavi, creindu-se intre ei animozitati ce au dus ulterior la razboaie. Invins de Enki, Enlil a fost nevoit sa se reintoarca pe Nibiru, unde i s-a dat o alta misiune. Enki, ramas pe Pamant, ajunge la concluzia ca rasa umana se poate descurca si singura si se poate inmulti si pleaca de asemenea pe Nibiru.

1. Legenda genezei omului

Zeii sumerieni, condusi de Enlil si Enki au venit cu “carele lor de foc” pe Pamant si s-au stabilit intre Tigru si Eufrat, la sud de muntele Ararat (exact interitoriul localizat de Biblie ca fiind Gradina Edenului). Zeii (Annunaki) exploatau minereu aurifer din minele din Tara de Jos (dupa Sitchin, Rhodezia sau Africa de Sud, unde, intr-adevar, s-au descoperit urmele unor exploatari preistorice), apoi il transportau cu “barcile scufundate” pana in Sumeria.
Dupa 40 de “perioade” (un an?) de lucru anevoios in mine, Annunaki s-au revoltat si au venit la Enki: “Marite zeu, nu mai vrem sa lucram in mina. E o munca grea si degradanta.” Enki I-a intrebat: “cine vreti sa scoata aurul cel atat de necesar noua?” , la care, Annunaki vin si cu solutia: “Creaza niste lucratori primitivi”. Aurul extras era necesar Annunaki-lor pentru confectionarea de podoabe si pentru carele lor de foc (echipament electronic pentru aeronave).
De aici incepe legeda propriu-zisa a genezei omului in varianta sumeriana. Enki “a luat samanta unui animal paros, care merge cand in doua, cand in patru picioare si mananca iarba, precum gazelele” si a fecundat-o in repetate randuri pe “Zeita Mama”. Au luat astfel nastere primii oameni, care, o data ajunsi la maturitate, Enki a realizat ca nu sunt in stare sa procreeze.

In urma cercetarilor ulterioare, s-a observat ca progeniturile ce iau nastere din incrucisarea a doua specii diferite, nu procreaza (ex. catarul, obtinut din incrucisarea dintre iapa si magar este steril). Vazand ca experimentul sau nu este unul reusit, Enki revine asupra lucrarii sale.
Ia din nou samanta animalului paros, lucreaza asupra sa (inginerie genetica?), fecundeaza ovulele a 14 femele de animal paros, pe care le implanteaza in uterele a 14 zeite. Iau nastere astfel, 7 barbati si 7 femei, perfecti asemanatoti intre ei (clonare). De data aceasta, oamenii erau capabili sa se inmulteasca . Oamenii nou creati aveau caracterele zeilor, respectiv erau foarte inalti, traiau foarte mult (vezi aici similitudini cu Biblia: Noe, Matusalem, etc.) si erau deosebit de puternici si inteligenti.
La inceput, spun legendele sumeriene, oamenii nu aveau voie sa se imperecheze decat cu zeii, pastrand caracterele acestora, dar, dupa o perioada de o mie de ani, acestia, inmultindu-se peste masura, nu au mai putut fi controlati si au inceput sa se inmulteasca intre ei, avand si legaturi incestuoase.
Datorita acestui fapt, speta umana a inceput sa degenereze, ei incepand sa semene tot mai putin cu zeii, traind mult mai putin, fiind mai putin inalti, deci asemanandu-se tot mai putin cu creatorii lor.
Tragand o concluzie personala, daca ar fi sa dam crezare ledendei sumeriene a Genezei omului, aceasta ar fi intermediara intre mitul biblic al Genezei omului si teoria evolutionista a lui Darwin, omul fiind creat de Zeu prin combinarea ADN-ului primatelor cu ADN-ul propriu. Avand in vedere rezultatele notabile obtinute in ingineria genetica in zilele noastre, am putea crede autenticitatea acestei legende.

(va urma)

         Z.Sitchin crede ca Anunnaki au venit pe Pamant acum 485000 de ani, de pe planeta lor, Nibiru. Acestia erau o rasa de extraterestrii care traiau 500000 de ani. Un alt vestit arheolog, Laurence Gardner, considera insa ca Anunnaki traiau mult mai putin, respectiv 50000 de ani, nefiind nemuritori. Motivul descinderii acestora pe Pamant a fost acela de a exploata mimereuri aurifere.

        La sosirea acestora pe Pamant, conform scrierilor sumeriene, l-au colonizat, construind o baza pentru aeronave in teritoriul dintre Tigru si Eufrat, la sud de muntele Ararrat, au extras aur si au trait intr-o colonie mica, pentru un timp scurt si apoi au plecat.
          La reintoarcerea pe Pamant, prin inginerie genetica, Anunnaki au combinat AND-ul primatelor cu propriul AND, creind astfel o rasa de sclavi care urma sa lucreze in mine, ferme si alte intreprinderi din Sumeria. Ei au creat astfel Homo Sapiens prin manipulare genetica cu ei insasi si omul-maimuta, Homo Erectus.
          In misiunea lor de a cauta aur, ei au aterizat pe cateva planete ale sistemului nostru solar, printre care si pe Marte (Lahmu) si Luna (Anannunk). Numarul Anunnaki-lor a fost de 900, din care 600 au venit pe Pamant in grupuri mici de  cate 50, cu aeronave mici. Anunnaki erau intermediari intre Nibiru si Pamant. Acestia au ramas pe orbita Terrei pentru a distribui aurul extras din mine si care urma a fi depozitat pe partea intunecata a lunii.
         Primii care au notat prezenta Anunnaki-lor au fost sumerienii. Acestia le-au dat informatii oamenilor despre sistemul nostru solar si planetele acestuia. I-au invatat pe oameni sa construiasca orase, ferme si nave cu care sa zboare. Sumerienii detineau informatii din astronomie extrem de bine elaborate, informatii pe care oamenii de stiinta contemporani de abia incep sa le descifreze.
        Anunnaki aveau doi conducatori, Enlil si Enki ce detineau intreaga putere si erau fiii lui Anu, conducatorul suprem al celor de pe Nibiru. Enki este cel care I-a creat pe oameni cu scopul de a-i scuti pe Anunnaki-i ce lucrau in minele din Africa de Sud.
        In unul din posturile viitoare, voi detalia mitul descinderii Anunnaki-lor pe Pamant, legenda potopului in varianta sumeriana si similitudini dintre legendele sumeriene si cateva mituri biblice.

( va urma ) 

Pentru o mai buna documentare, puteti accesa www.incalzireaglobala.org