Din punct de vedere matematic, nimicul este ceva ce tinde la zero sau, mai putin, ceva ce tinde la minus infinit.
” Nimicul e-n toate,
E-n cele ce sunt…”
ca sa parafrazez un vechi poet prolecultist, stiti care…
Nimicul este searbad, nu ne aduce nimic nou, suntem inconjurati pretutindeni de nimic, suntem condusi de nimic, industria romaneasca este patronata de nimic, agricultura – de nimic, cultura romaneasca, arta moderna este promovata in exterior de nimic si de niste NIMENI, sportivii olimpici romani care aduc in tara medalii sunt ajutati de un mare NIMIC cu…lacrimi si cu…nimic.

Periodic avem mariri inflationale de preturi urmate de cresteri salariale…de nimic. Tot romanul (aproape), dupa plata facturilor la intretinere, apa, curent, gaze si ratele la banci, se uita-n portofel si vede… nimic.
Nimicul ne patroneaza viata, peste tot suntem inconjurati de nimic iar romanii cu o cultura indoielnica, prefera nimicul: toata muzica romaneasca de calitate este data la o parte, fiind preferat nimicul- manelele care-ti polueaza urechile pe strada, in troleu, la strand, la munte, la mare, la vecin, “muzica” data la maxim, cu ostentatie.

Avem batrani cu pensii jenante care au construit totul in tara asta iar noi, ca recompensa si recunostinta, (si aci ma refer la conducatorii nostri- oameni de nimic) le dam aproape nimic, desi ei ne-au dat totul sa ne creasca si sa ne educe.
Sunt oameni in tara asta care mananca aproape nimic, in buzunare- nimic.
Toti suntem patronati de acest NIMIC: unii il au in cap, unii in buzunare, altii in stomac, altii in garaj, altii in pat, altii in inimi dar cei mai fericiti sunt cei care, din punctul de vedere al sanatatii, n-au nimic- adica sunt sanatosi. Inchei dizertatia mea despre nimic, urand tuturor prietenilor mei sa aveti TOTUL, dar NIMIC boli, NIMIC saracie si NIMIC necazuri.