– Ioanooo! Ioanooo ! N`az` tu Ioanăăă !
– Ce-i fă Rusando, că nu dau turcii !
– N`auzîsi ce păţî Vasîlica lu` Bîzdîc al Floarii ?
– Ce păţî fă ? Da’ spune repede, că-mi dă făsuiu-n foc !
– Ce să pată fă, iote, iar să îmbătă ca porcu` şi tăbărî cu pumnii pe ea că… cică are de ibobnic pe Ion a lu` Zulufu !
– Ce-ai tu fă Rusando că-i muiere bătrînă, ea să măi gîndeşte la de-al de astea ?
– Păi nu vezi fetiţo că-i nebun? Bodicăe peste tot dupa ceva bani pitulaţ’ de biata Vasîlica p`in trenţe şi cîn’ îi găseşte să duce la mat, să face chisaliţă de beat şi cand vine acasa o bate pe biata muiere, că cică i să năzare lui că-l are de ibobnic pe ăla, pe Ion a lu`Zulufu !
– Doamne ferească de-asa om, fatălică!
– Ce vorbesti fă,`i-un cebăluit şi jumate ! Păi, Gligore-al meu nu m-a atins c-o floare in viata lui, Dumnezău sa-l ierte, deşi… am mai greşit şi eu, că-s cam rea de gură…Ehei, cînd eram eu tinără ca nepoată-ta Frusîna, ce mai…
– Babă Rusandăăă! Babă Rusandă !
– Vezi fă, că te strigă nepotu-tău !
– Ce-i mumă, mînca-l-ar baba !
– Hai acasă că să arsă făsuiuuu !
– Ptiu drace şi tu nu putuşi mă sa pui un cauc cu apă ? Doamne ,ce-o zîce Gheorghe al meu cînd ii dau făsuiu` afumat, cre`că mi-l pune-n cap. Fire-a tu a dracului de Rusandă cu Vasîlica ta cu tot, ca arsăi bunătate de făsui !