La dude

– Vasîle! Bă Vasîle. Esti acas’?
– Ce-i bă, ce strîgi aşa ?
– Mă laşi ba Vasîle si pe mine in obor la tine sa mănînc neşte dude?
– Te las bă, că şi tu m-ai lăsat să mă plimb cu cercu’ tău, zîce Vasîle.
– Da’ o laşi şi pe sor’mea, c-ar mînca şi ia, i zîc io lu’ Vasîle.
– O las bă, o las. Hai, intraţ’ in obor!
Intrarăm in oboru’ lu’ Vasîle. In partea di la dial a curţî’ ierea un dud mare şi bătrîn care făcea neşte dude dulci, niegre si mari, de zîceai ca-s altoite. Su’ dud iera o sumedenie de dude, care măi de care măi flecite, şi tot pamîntu’ di su’ dud iera niegru de zama lor. Mă suii în dud, şi ieu şi Vasîle, fiecare pe cîte o creacă groasă şi incepurăm să culegem dude, aşa, cu pumnu’ si le indesam in gură. Pi la chiotorile gurii cură mustu di la dude şiroind di pe barbă, pe pieptu’ gol.
Soru-mea incepu să să mîţîie că vrea să-i scutur şi iei dude. Scuturai de creaca de de-asupra si de su’ mine, şi, mii de dude îmi picară p’in cap, pe şele, pe picioare, lăsînd urme ca de cerneală pe toată pielea şi pe chiloţî’ care ierau măi ‘năinte albi, albi. Soru-mea şedea jos, cu fundu pe dudele flecite si aduna dude di p’in ţărîna niagră, sufla o ţîră pe iele si le indesa şi ia in gură, aşa, pline de ţărînă.
Şi ia iera mînjită ca dracu de dude pe toată pielea, iar păru iei, blond, numa inele, iera incîlcit numa cu dude sparte, zămoase. Mă dădui jos din dud, o sculai pe sor’mea di pe dude şi plecarăm amîndoi sătui şi mulţumiţ’, de mînă, spre casă. Intrarăm pe poarta căşii, iar măi in fundu’ curţî’, mama, aplecată pe albia de rufe, spăla la rufe.
Mama, ridicînd capu’ şi văzîndu-ne, cu un zîmbet in colţu’ gurii, ne chemă la ia, şi cîn’ ne apropiarăm, incepu să ne pleznească cu joarda cu care uşuia bobocii de raţă să nu bea apă din albie. Sor’mea, lo o joardă peste picioare, da’ io prinsăi una pe şele si una şfichiuită peste cur. Fugirăm amîndoi chirăind de usturime şi ne pitularăm după coteţu’ porcului.Bîzîirăm noi ce bîzîirăm, iar cînd tăcurăm, mama ne chemă cu glas imbietor:
– Hai copiii mamii, că desară vă duce mama la film, că vine caravana!
Cînd auzîrăm de film, venirăm intr-un suflet la mama. O dezbrăcă pe soru-mea la pielea goală, ii pusă capu-ntre picioare, de-asupra albiei, şi, cu un codru de săpun de casă, incepu să o spele pe cap. O băgă pe urmă in albie şi o frecă pe piept, şele şi picioare de-i înroşi toată pielea.După ce-o ştersă şi-i dădu chiloţ’ curaţ’, mă lo pe mine la rînd. P’in capu’ meu, nu să făcu atîta spumă ca la sor’mea, că io n-aveam păr, ieram tuns la chelie, şi, cum petele de dude să încăpăţînau să iasă, mama lo un şomoiag de cîrpe, îl dădu bine cu săpun şi-ncepu să mă frece, că incepui să mă smiorcăi de durere.
– Ce vrei mă, să vă iau cu mine plini ca dracii de dude? N-avusărăţ’ ce mînca acas’? Ei, drăcia dracului!
Mă ştersă cu un şervet curat şi-mi dădu şi mie, ca lu’ soru-mea, chiloţ’ curaţ’, şi ne zîsă:
– Acu mergeţ’ şi culcaţî-vă o ţîră că-i cald afară şi măi ie pînă desară! Şi…să dea dracu să vă măi duceţ’ la dude, că vedeţ voi atunci! Promiteţ’?
– Promitem, zîsărăm noi spăşiţ’, deşi, şi noi, şi mama, ştiam că n-o să ne putem ţîne de cuvînt şi, a doa zî o loam de la inceput: la Vasîle să mîncăm iar dude, şi iar bătaie, şi tot aşa, pînă treceau dudele. Da pînă-n toamnă urmau şi alte fructe care trebuiau gustate şi elea.