Un lucru ne caracterizeaza pe noi, romanii: superficialitatea si asta in aproape tot ceea ce facem. De aci pana la necompetitivitate nu-i decat un pas. Un prost obicei mostenit de pe vremea impuscatului, este acela cand, o masina, un subansamblu, da semne de “oboseala”dar preferam sa continuam asa treaba cu el, pana “pica’, nu mai poate fi reparat, aceasta repercutandu-se in proasta calitate al produsului, cresterea costului de productie al produsului si eforturi financiare suplimentare pentru achizitionarea unui alt subansamblu care, putea fi reparat la costuri mult mai mici. Printre noi, romanii, s-a inregimentat conceptia ca produsele autohtone sunt de proasta calitate. Poate nu intotdeauna este asa, numai ca noi, nu stim sa ne vindem produsele, le impachetam in niste ambalaje anoste, fara nici o noima.

Daca ne uitam la multe produse straine, ele sunt ambalate frumos, stiu sa atraga clientul, desi calitatea produsului, nu de putine ori, este cu mult inferioara unui produs similar autohton. Luam exemplu batranul Aro: cu ce putea fi mai prejos unui autoturism de teren strain daca ar fi avut o vopsea de calitate, tot felul de briz-brizuri nichelate, un bord mai modern si un motor mai bun? Sau un articol vestimentar de dincolo, cu un ambalaj atragator dar confectionat dintr-un material jenant de inferior celui romanesc. Aici, pe aceasta tema, putem spune mai multe: despre frumusetile naturale ale Romaniei pe care nu stim sa le punem in valoare si slava domnului, avem destule fata de altii dar… degeaba. Romania ar putea deveni o tara turistica din care s-ar castiga bani buni, dar ce sa-i faci, Dumnezeu iti da, dar in traista nu-ti baga!

Nu era suficienta superficialitatea de care dadeam dovada pana acum douazeci de ani, trebuia sa ne-o manifestam si pe plan cultural. Astfel, folclorul autentic, muzica usoara si cea clasica a fost inlocuita de o mare parte a romanilor, de deseuri sonore cu versuri agramate cu linii melodice de aiurea: manelele, ce au inlocuit muzica de calitate. Nu era suficienta manelizarea in muzica, acum se manifesta si manelizarea in arta si vulgarizarea acesteia. “Artistii” plastici creeaza “opere” de o vulgaritate extrema si hidoasa, poate intocmai pe gustul iubitorilor de kitsch-uri, dar ceea ce este mai grav este ca anumite personalitati cu pretentii intelectuale popularizeaza aceste “opere de arta” expunandu-le si peste hotare.

Superficialitatea nu se manifesta doar la plebeii de rand ci si la nivel inalt, la politicieni, la cei ce ne conduc. Incepand cu parlamentarii care voteaza legi ineficiente, cu ministrii din guvern ale caror palarii sunt prea mari pentru propriile capete (mai nou dand dovada de prost gust in modul de a se imbraca si ridiculizati “diplomatic” de Berlusconi) si pana la presedintele brusc interesat de soarta capsunarilor, acum, in precampania electorala pentru PD-L, cu totii manifesta o crasa superficialitate in modul de a conduce o natiune. Este binecunoscut sfatul unui revolutionar: “Mircea, fa-te ca lucrezi!”. Ei, acelasi lucru il fac si cei de mai sus: se fac ca ne conduc!