n sabau – imnul minerilor
Asculta mai multe audio Muzica »

Iata ca din nou, Valea Jiului este in doliu:12 mineri si-au pierdut viata si alti 14 au fost raniti in deflagratiile din subteranul Minei Petrila. Pana la elucidarea imprejurarilor in care s-au produs exploziile, trebuie precizat ca normele de securitate a muncii pentru minele din Valea Jiului sunt extrem de stricte si asta, atat datorita tendintei huilei de a se autoaprinde extrem de repede in contact cu oxigenul din atmosfera minei cat si a acumularilor de metan. In cazul cand se autoaprinde carbunele in strat, se procedeaza la izolarea zonei prin indiguirea (ridicarea de ziduri) etansa pe galeriile ce fac legatura cu zona respectiva, oprindu-se alimentarea cu aer a carbunelui autoaprins.

 Acumularile de metan in lucrarile miniere se evita printr-un aeraj corespunzator, diluindu-se printr-un aport de aer proaspat, adus prin prelungirea coloanelor de aeraj pana in fronturile de lucru. In cazul acumularilor de metan peste limita admisa, este suficienta cea mai mica scanteie produsa de instalatia electrica, sculele sau utilajele de lucrau sau chiar de imbracamintea incarcata electrostatic a minerilor pentru a se produce explozie.

Cunosc din presa ca in urma verificarilor inregistrarilor de la punerea in functiune a abatajului, valorile metanului nu a depasit limitele maxim admise pentru lucrul in subteran, adica 1%, iar in momentul producerii deflagratiei, dupa cum declara inginerul sef pentru securitate miniera a CNH Petrosani, concentratia metanului pe lucrarea proaspata avea valoarea de 0,35%, iar pe evacuare de 0,55%.
Pentru edificarea cititorilor, precizez ca pericolul de explozie in atmosfera minei se manifesta intre 6% si 15%, la 9% manifestandu-se o putere maxima a exploziei.

Nu vreau sa invinovatez pe nimeni de acest dezastru dar, din practicile in productie din timpul studentiei, in care, timp de minim doua luni pe an, ma angajam ca vagonetar (muncitor necalificat) la abatajele din aproape intreaga Vale a Jiului, cat si din comentariile unor mineri (ce tineau sa-si pastreze anonimatul) de pe forumurile editiilor on-line a presei centrale, relativ la acest dezastru, trag urmatoarele concluzii:
– inca de pe vremea lui Ceausescu, minerii sfidau acumularile de metan din fronturile de lucru, continuind lucrul pana la o concentratie de aproape 4%, luind totusi masuri de diluare a concentratiei de metan prin extinderea coloanei de aeraj.
– dupa cum declara anumiti comentatori pe forumuri, mineri, in ultimul timp, se acopereau cu pungi din plastic sondele ce citeau concentratiile de metan transmise la suprafata, pentru a nu fi pusi sa intrerupa lucrul, scopul fiind unul social.

Fiecare echipa de la doua persoane in sus, poseda un aparat de masura a concentratiei de metan (metanometru), cu avertizare optica si acustica in cazul depasirii limitei minime admise a concentratiei gazelor. Cert este ca aceste deflagratii au avut loc numai datorita nerespectarii normelor de tehnica a securitatii muncii si ignorarii pericolului iminent de producere a exploziei.

Acest accident de munca colectiv este exploatat in zona si in scop electoral, multi dintre candidati facand promisiuni familiilor decedatilor si ranitilor, unii din acesti candidati uitand de fapt ca fac parte tocmai din aceste partide care au contribuit la demolarea mineritului in Romania, cu implicatiile ce au rezulatat din aceasta.
Teama pierderii locurilor de munca din subteran a adus minerii in situatia de a sfida toate pericolele posibile, ajungandu-se la nerespectarea celor mai elementare norme de protectie a muncii.

In mineritul Vaii Jiului, dupa revolutie, nu s-a mai investit aproape nimic in retehnologizare si modernizare, in creerea unor conditii mai bune si mai sigure de lucru. Sunt notorii vestitele abataje camera din minele Vaii Jiului, unde se exploateaza in aceleasi conditii ca acum 100 de ani: armaturi din lemn, cu presiuni enorme, derocarea carbunelui facandu-se prin perforare- impuscare iar evacuarea carbunelui, prin lopatare, pe transportoare cu racleti.

Celor care nu cunosc, este o munca inumana, nu de putine ori, la temperaturi ridicate, sub ploaia apelor de infiltratie, lucrand adeseori aproape goi datorita caldurii, vesnic cu teama in suflet de pericolul surparii, sub grinzile groase de 40 de cm care se frang datorita presiunii imense asemenea unor bete de chibrit. Acesti oameni ce lucreaza cu constiinta sutelor si miilor de tone de piatra de-asupra capului, cu fetele si sufletele imbacsite la refuz cu praf de carbune, trudesc ca robii, sfidand pericole ce oricand le-ar curma viata, pentru un salariu cu mult sub cel meritat, pentru a-si intretine familiile numeroase.

Acesti oameni abrutizati datorita conditiilor mizere de lucru si a pericolelor la care se expun in fiecare clipa in subteran, stiu mai mult decat oricine sa iubeasca verdele crud al ierbii si lumina razelor de soare, isi iubesc familiile si au un spirit de solidaritate iesit din comun fata de ortacul aflat la ananghie. Izolarea lor zilnica in strafundul pamantului, in conditii inumane de lucru, inacce3ptabile pentru alte categorii de lucratori de la suprafata, expusi ceas de ceras, clipa de clipa tuturor pericolelor posibile, au facut din acesti mineri niste oameni neobisnuiti cu minciuna si tertipurilor politice nu de putine ori, o masa de manevra, speculandu-se credulitatea si de ce sa n-o spun, naivitatea.

Acest eveniment tragic din Valea Jiului, se cuvine a fi privit de noi toti, ca o jertfa, a acestor eroi ai intunericului, pentru lumina adusa si de ei, in casele fiecaruia dintre noi. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !