Astazi, la aceasta categorie de pe blogul meu, mai putin folosită,
voi reda un articol al unui începator în ale blogaritului, Vlad Ionut, un tânăr ce debordeaza de umor:
Tanti mama lu’ Aduţu şi cu fiul ei, pe care am uitat cum îl chema, locuiau la etajul 5.
Aduţu ieşea afară să se joace, nu mai devreme de ora 11. Noi eram deja la datorie şi apariţia lui ne cam strica planurile pentru că trebuia să-l introducem şi pe el în ecuaţie. Într-o dimineaţă, pe la zece jumate, Aduţu era deja afară deoarece tanti mama lui dădea cu soluţie de gândaci în casă. La fix unşpe fără un sfert ne-am apucat, pentru prima dată în formaţie completă, de mijata. La fix unşpe fără şapte minute l-am găsit pe Aduţu ascuns în scară, l-am scuipat şi era rându lui să mije. Numa’ că Aduţu nu se dădea dejoc mişcat de la locul lui şi ne privea cu ochii neobişnuit de mari şi bulbucaţi. În timp ce-l întrebam de ce nu mai joacă şi el ne spunea că ar fi trebuit să fie în casă la ora aia, răspunsul ne-a intrat pe nas. Până la 5 era mult de urcat, aşa că am ales să o înştiinţăm pe maică-sa ţipând la geam: ” tanti mama lu’ Aduţuuuuu! Aduţu s-a căcat pe el!”.
Cam pe la a patra strigare tanti mama lu’ Aduţu a ieşit la geam.
– ce-a făcut?!
– s-a căcat pe el!
– ei, cum aşa? unde?
– în scară.
– da’ când a făcut asta?
– între unşpe făr-un sfert şi unşpe fără şapte minute!
În fine, s-a isprăvit povestea, nu înainte de a se răspândi în tot cartierul. La ceva timp vine unu’ şi ne spune că a aflat de ce s-a căcat Aduţu pe el. Cică aflase tanti mama lui de la tanti mama lu Aduţu la coafor. Cică ceasu’ lui bilogic sună pe la zece jumate, unşpe făr-un sfert şi tot atunci se şi trezeşte din somn; problema e că Aduţu doarme în puţulica goală şi când se duce la baie se aşează direct pe oală, fără alte griji. Aşă că, dragi copii, în clipa când i-a sunat lu’ Aduţu ceasu’ biologic el nu se afla nici în pat, nici fără pantaloni şi nici în casă. Şi cum Aduţu’ nu fusese învăţat că trebuie daţi pantalonii jos, nici că i-a dat.
De la acel episod, nici Aduţu şi nici tanti mama lui nu au mai sărit peste etapele educaţiei celui dintâi. Astfel a ajuns Adi om la locul lui, bine educat şi capabil să-şi educe copiii aşa cum trebuie.
Din păcate, povestea lui Aduţu nu a fost trăită şi nici auzită decât de foarte puţini. Ceilalţi, actuali părinţi, taţi şi mame, repetă greşeala lu’ tanti mama lu’ Aduţu: îşi duc odraslele la movieplex înainte de a le duce la teatru de păpuşi; la mall înainte de librărie, la mec înainte de cofetărie.Pauză de dat pantalonii jos, revin.
Cum ziceam: le cumpără întăi laptop, pe urmă păpuşi; le instalează messu, pe urmă le arată abecedaru; le pun telecomanda în mânuţe înaintea cariocilor şi-a cărţilor de colorat; îi învaţă despre madonna, apoi despre badea, apoi despre salam şi-ntr-un final, despre Prâslea cel Voinic sau Greuceanu.
Tanti mama lu’ Aduţu, săru’mâna, dacă citiţi aceste rânduri, puteţi să staţi liniştită! În ziua de azi nu mai e nimic anormal în a te căca înainte de a da pantalonii jos.
black angel — 12 februarie 2010 @ 11:52 am
frumoasa povestea… „l-am scuipat şi era rându lui „…ma bufnit rasu la fraza asta!!Uitasem cum scuipam cand jucam ascunsea prin boschetii din spatele blocului…
pamflezistul — 12 februarie 2010 @ 12:30 pm
Merci de recomandare nea Costache! Adevarat are umor si anume domnul Vlad. Sau Ionut. Care-i numele si care prenumele oare? 🙂 Iar ideea ce razbate, clar poate fi subiectul unei pamflezii in urmatoarele zile. Cu acordul explicit al lui Vlad, desigur. Sau Ionut. Sau poate a lu` tanti mama lu’ Aduţu. 🙂
Vlad — 12 februarie 2010 @ 12:41 pm
Vlad. Cu Ionuţ nu-s familiarizat, deşi aveam un profesor în facultate care se încăpăţâna să-mi spună doar Neluţu.
Dacă mi-am dat acordul de a fi postat aici textul de faţă înseamnă că acţiunile viitoare nu mai necesită aprobare de la autor. Adica Vlad.
Îndrăznesc umil să propun manifestarea unei posibile pamflezii şi la mine acasă ( http://vairomania.wordpress.com/ ). Tocmai ce am şters prafu şi-am bătut covoarele, deci puteţi îndrăzni.
Şi cred că mai am şi nişte brifcor şi aurora prin cămară 🙂
pamflezistul — 12 februarie 2010 @ 12:56 pm
Vlad, ţi-am luat-o înainte cu trecutul pragului. Deci e posibil să nu mai ai nici brifcor, nici aurora! 🙂
Vlad — 12 februarie 2010 @ 1:06 pm
eu am zis la derută că aş avea aşa ceva în cămară. defapt le-am ascuns sub pat! :))
tizul — 12 februarie 2010 @ 1:36 pm
In zi de azi te poti caca linistit pe dumneavoastra, orice varsta ai detine; s-au inventat chiloteii absorbanti, de la Pampers la Seni. WC(tudor)-urile cred ca vor deveni istorie, ordinile firesti ale invatarii lucrurilor se vor rasuci, iar mijata/ pitulusu’/ ascunselea va deveni obiect de studiu etno, dimpreuna cu disparutele Zmeurel si Aurora. Si nici noul Brifcor nu ma ie ce-a fost fostul…
Theodora — 12 februarie 2010 @ 2:27 pm
Nea Costache, sunt parinti care renunta de tot la Prâslea cel Voinic, Greuceanu, librarie, cofetarie, carti de colorat si teatru de papusi. Nu mai au timp de „prostiile” astea
Vlad — 12 februarie 2010 @ 2:47 pm
cum se zice în popor: tăt prostu’ poate să facă copchii, da’ nu tăt prostu poate să’i şi crească!
costache — 12 februarie 2010 @ 3:09 pm
@ black angel: Pe la mine, se zicea de-a v-ati ascunselea, ascunselea sau…pitilusul si asa e: scuipam intr-un loc pe care-l stabileam de la inceput!
@ pamflezistul, Vlad: Se pare ca este dezlegare de la Vlad! Ce, Vlad n-o poate prelua pe blogul sau pamflezia? Cu cinstea, nu-i o problema: punem mana de la mana si iese de-un chef pe cinste!
@ tizul: Nici o problema ca onor guvernu’ va avea grija ca mai toti locuitorii tarii, de la copilasi la pensionari, someri, dascali si medici, muncitori (aia care mai sunt) si altii si altii, sa ne faciliteze aceasta problema (cacarea pe noi insine)! Pana la sfarsitul anului, nu stiu cati isi vor permite sa mai aiba cu ce-si cumpara Pampersi! In mod cert, cei din Top 300 nu vor avea aceasta problema!
@ Theodora: Nu Theodora, nu vor mai fi nici macar bani pentru carti de povesti pentru copii, asa ca nu vor mai fi citite copiilor, ci spuse de parinti, asa cum se pricep si ei! Vai de steaua noastra!
ela — 12 februarie 2010 @ 6:04 pm
o postare amuzanta, plina insa de invataturi, mai ales pentru noi, viitorii parinti… multumim!
al2lea — 12 februarie 2010 @ 7:26 pm
Multumesc, Nea Costache. Vlad e chiar bun si ma bucur ca ni l-ai recomandat.
Pentru Vlad: nu am ce sa mai spun… cuvintele mele sunt prea sarace! Bravo!
Gina — 12 februarie 2010 @ 7:40 pm
Nea Costache te pricepi!
Lui Vlad/Ionut/ vecin/ martor ocular.. numai de bine!
hobbitul — 12 februarie 2010 @ 8:15 pm
e bine, tot asa, ca rad si eu mai mult … 🙂
Vlad — 12 februarie 2010 @ 8:52 pm
aşa sensibil la laude cum sunt, ţin să le mulţumesc celor care au apreciat ceea ce am scris. cel mai tare mă bucură că sunt foarte mulţi cei care încă spun cu mândrie: ce copilărie frumoasă am avut!
mulţumesc incă o dată şi lui nea Costache pentru ospitalitate!
costache — 13 februarie 2010 @ 3:33 am
@ ela: Ai dreptate Ela! E si un scurt indreptar pentru viitorii sau actualii parinti: copii trebuie lasati si indrumati sa-si traiasca copilaria fireasca!
@ al2lea: Puteam jura ca-ti va place Vlad iar blogul lui, merita „calcat” mai des de-acum de noi, cei carora le plac sa zambeasca!
@ Gina: Cum asa? Unuia ca mine, mai mult hatru decat sobru, era imposibil sa nu-mi placa un tanar ca Vlad!
@ hobbitul: D-apoi, viata nu ne prea ofera motive de ras iar Vlad reuseste cu prisosinta sa ne descreteasca fruntile!
@ Vlad: Placerea a fost de partea mea Vlad si regret ca nu suntem vecini, pentru a fi prieteni, nu numai virtuali!
Vania — 13 februarie 2010 @ 11:22 am
Eu procedam ca Adi pe când nici nu ştiam ce-i ăla laptop…
Gmx — 13 februarie 2010 @ 1:01 pm
Bună.
Blogul meu are adresă nouă. Te rog mult, dacă vrei să schimbi adresa din blogroll. Multumesc.
http://www.gmxul.ro/
costache — 14 februarie 2010 @ 8:21 am
@ Vania: Trebuie, spre rusinea mea, sa recunosc ca si eu, pana acum vreo juma de secol! Sper sa nu ajung sa o fac din nou mai spre sfarsit!!!
@ Gmx: S-a facut! Avand adresa noua, te-am recuperat…de la spam!
hime — 16 februarie 2010 @ 11:15 pm
Cata dreptate ai ! Lumea si-a schimbat cursul , totul e pe dos !
sofia — 18 februarie 2010 @ 3:41 pm
Sunt mama de 3 luni, dar ma gandesc la copilaria mea de la tara cat de frumoasa a fost, ce amintiri placute am, eu Iuliei ce copilarie ii ofer la bloc, printre masini, printre blocuri si manele?
Un tip de modă veche. Cravata mov « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă — 23 februarie 2010 @ 11:09 pm
[…] partea dreaptă şi amorţelile pe care le resimţea în mîna şi-n piciorul stîng… “Adevăru-i că nu-mi strica o pauză, o vacanţă. Obosisem, asta e… Cînd Excelenţa Sa mi-a spus că […]
Mihai Florea — 14 februarie 2011 @ 7:11 pm
Partial sunt de acord cu tine, cred totusi ca nu e chiar asa.