Astazi, la aceasta categorie de pe blogul meu, mai putin folosită,
voi reda un articol al unui începator în ale blogaritului, Vlad Ionut, un tânăr ce debordeaza de umor:

Tanti mama lu’ Aduţu şi cu fiul ei, pe care am uitat cum îl chema, locuiau la etajul 5.

Aduţu ieşea afară să se joace, nu mai devreme de ora 11.  Noi eram deja la datorie şi apariţia lui ne cam strica planurile pentru că trebuia să-l introducem şi pe el în ecuaţie. Într-o dimineaţă, pe la zece jumate, Aduţu era deja afară deoarece tanti mama lui dădea cu soluţie de gândaci în casă. La fix unşpe fără un sfert ne-am apucat, pentru prima dată în formaţie completă, de mijata. La fix unşpe fără şapte minute l-am găsit pe Aduţu ascuns în scară, l-am scuipat şi era rându lui să mije. Numa’ că Aduţu nu se dădea dejoc mişcat de la locul lui şi ne privea cu ochii neobişnuit de mari şi bulbucaţi. În timp ce-l întrebam de ce nu mai joacă şi el ne spunea că ar fi trebuit să fie în casă la ora aia, răspunsul ne-a intrat pe nas. Până la 5 era mult de urcat, aşa că am ales să o înştiinţăm pe maică-sa ţipând la geam: ” tanti mama lu’ Aduţuuuuu! Aduţu s-a căcat pe el!”.

Cam pe la a patra strigare tanti mama lu’ Aduţu a ieşit la geam.

– ce-a făcut?!

– s-a căcat pe el!

– ei, cum aşa? unde?

– în scară.

– da’ când a făcut asta?

– între unşpe făr-un sfert şi unşpe fără şapte minute!

În fine, s-a isprăvit povestea, nu înainte de a se răspândi în tot cartierul. La ceva timp vine unu’ şi ne spune că a aflat de ce s-a căcat Aduţu pe el. Cică aflase tanti mama lui de la tanti mama lu Aduţu la coafor. Cică ceasu’ lui bilogic sună pe la zece jumate, unşpe făr-un sfert şi tot atunci se şi trezeşte din somn; problema e că Aduţu doarme în puţulica goală şi când se duce la baie se aşează direct pe oală, fără alte griji. Aşă că, dragi copii, în clipa când i-a sunat lu’ Aduţu ceasu’ biologic el nu se afla nici în pat, nici fără pantaloni şi nici în casă. Şi cum Aduţu’ nu fusese învăţat că trebuie daţi pantalonii jos, nici că i-a dat.

De la acel episod, nici Aduţu şi nici tanti mama lui nu au mai sărit peste etapele educaţiei celui dintâi. Astfel a ajuns Adi om la locul lui, bine educat şi capabil să-şi educe copiii aşa cum trebuie.

Din păcate, povestea lui Aduţu nu a fost trăită şi nici auzită decât de foarte puţini. Ceilalţi, actuali părinţi, taţi şi mame, repetă greşeala lu’ tanti mama lu’ Aduţu: îşi duc odraslele la movieplex înainte de a le duce la teatru de păpuşi; la mall înainte de librărie, la mec înainte de cofetărie.Pauză de dat pantalonii jos, revin.

Cum ziceam: le cumpără întăi laptop, pe urmă păpuşi; le instalează messu, pe urmă le arată abecedaru; le pun telecomanda în mânuţe înaintea cariocilor şi-a cărţilor de colorat; îi învaţă despre madonna, apoi despre badea, apoi despre salam şi-ntr-un final, despre Prâslea cel Voinic sau Greuceanu.

Tanti mama lu’ Aduţu, săru’mâna, dacă citiţi aceste rânduri, puteţi să staţi liniştită! În ziua de azi nu mai e nimic anormal în a te căca înainte de a da pantalonii jos.