O încercare de poem, după Marin Sorescu

M-a beştelit rău muierea-ntr-o zî:
Că cică-s beţîu,  muieratic,
Şi dau toţ’ banii de sare şi gaz,
Pe tutun şi pe beutură.

Auz’, io nu mă pun cu muierea,
Da’ dracu’ ştie, atuncea m-am pus:
Că mi să-nfierbântasără minţîle cân’ mi-a zîs
Că-s un cebăluit şi-un nemernic.

N-am zîs nimic, da’ zău că-mi venea
Să-i  dau un dos de palmă,
Că cică aşa poţ’ să faci
Muierea să tacă din gură!

Da’ cum s-o bat neică?
Nu pot! Şi de-aş vrea!
Măi bine mă pun să dărâm
Soba din odaia a bună, di la şuşa!

Zău, inima nu mă lasă s-o bat,
Că de-aş bate-o, s-ar jeli doo zîle, şi-o doare!
Soba… di ce s-o dărâm,
C-am făcut-o cu greu!

Am frământat pământ de-al roşu
Şi l-am pus în tipare;
Cărămizîle le-am făcut cuptor
De le-am ars su’ coasta lu’ Ion al lu’ Căţăl.

Mi-a făcut-o nea Ion al Culiţî’.
Al lu’ Şerpe din deal. Mă nu-l ştii? Ei, ăla, ăla!
Mi-a loat al dracu’, şasă poli
Şi-un kil de rachiu, băşca ce-a măi beut pi la mine!

Măi bine m-am suit în podu’ şoprului
Şi-am cătat de-am găsît o funie bună.
Priponeam cu ea, vaca săraca,
De-a murit în hăl an c-a intrat în lucernă.

M-am dus în prunii lu’ Vasîle-al Fleoarţî’,
M-am suit într-unu’ măi gros şi măi ‘nalt
Şi cu ştreangu’ de gât mi-am dat drumu’
Să cad spre pământ.

M-a văzut Lisandru al Mării Beşoandrii
De-a sărit şi-a tăiat funia di la gâtu-mi,
Si ce dracu-a făcut, nu măi ştiu
Că aproape murisăm!

Cân’ m-am trezît,
Muierea iera deasupră-mi
Să jelea şi mă pupa…
De muma focului!

A dracu’, acu’ nu măi sunt cebăluit şi nemernic?
Las’ că te-nvăt io minte pe tine!
De nu mi-oi pune io capu’ muiere,
Iote-aşa de-al dracu’, atunci să te văd!