– Aşa Mărioară mumă, a visat az’ noapte Mitru al meu, c-a venit la el o muiere îmbrăcată-n negru, urâtă şi schimosîtă – cumbunoare, aia era moartea, vez’ bine ! Ei,  şi cică i-a zîs muierea aia, moartea, că duminecă noaptea, aproape de miezu’ nopţî’, vine şi-l ia!
– Vîi de mine ţaţă Lionoră, doamne fereşte, izbucni Mărioara-n plâns, că-i tinăr unchiu Mitru şi are şi el copii mici…
– A fost şi el bolnav Mărioară mumă, zâsă ţaţa Lionora plângând, că ziceam că nici nu mai scapă cân’ l-am dus la Târg cu căruţa de i-au făcut doptorii operaţîie, că zîceau că de măi întârziam o ţâră, i să găurea stomacu’ de tot!
– Cât are ţaţă de cân’ l-au operat?
– Păăăi, să tot fie vreo luna de zâle, ‘ntr-o joia l-am dus, peste-un ceas l-au pus la operaţîie şi după o săptămână mi l-au dat acas’ din spital! ‘I dau să mănânce numa’ caş proaspăt, dulce de vacă şi carne de pasăre,  numa’ fiartă, prăjit n-are voie nimic, de grăsîme, nici pomeneală! Io-l văd că să chinuie şi-ar pofti la de toate, da’ ce să fac Mărioară că mi-au zîs doptorii că dacă nu ţîne regimu’ ăsta şi dacă măi bea ori măi fumează, moare, auzi tu? Iote acu, dacă a visat ce spusăi, mă trimisă la voi să v-anunţ să veniţ pi la noi duminecă, şi Ion şi Dinu, să vă aiba pe toţ’ pi lângă iel cân’ o fi să…
– Taci ţaţă Lionoră, nu măi plânge, îi zîsă Mărioara îmbrăţîşind-o plângând şi ea.
– De aia mumă, că-mi crici săracu’ cu lacrimi în oichi îmi crici, să veniţ’ toţ’ pi lângă iel  în ceasu’ ăla…

Spre sară, cân’ veni Mitu di la servici, Mărioara-i povesti plângând, tot ce-i spusăsă ţaţa Lionora.
– Taci fă, nu măi plange că nu-i dracu-aşa negru şi-apoi, zău, mie nu-mi prea vine-a crede! Îţ’ spun io că lui i-a venit dor de mâncare şi beutură şi pi lângă noi, i să măi trece şi lui!
– Taci mă că mie-mi pare rău de iel că mi-i ca un tată săracu’! Vrea şi el  să ne aibă pe toţ’ pi lângă el, că i-a fost drag de noi toţ’…
– Mergem Mărioară, mergem! Lu’ Ion îi zîc io dimineaţă la servici şi lu’ Dinu-i spunem acu’, da-ţ’ zîc io că…
– Taci mă, nu mă măi supăra şi tu acu, izbucni iar în plâns.
Duminica dimineaţă, Mitu şi Marioara cu-ai doi copii ai lor, Dinu şi Ion cu muierile şi ai doi copii ai lu’ Ion, zăce de toţ’, loară maşina muncitorilor până-n Bâlteni, apoi o luară pe potecă spre Jiu. Ar fi trecut pe la Peşteana da’ podu-al veichi al de lemn, îl dărâmasără iar al nou, de-abia-l începusără, aşa că s-au dus mai sus, în Bâlteni, să treaca Jiu’ cu barca.
Între ale două maluri, de doi stâlpi groşi din ţavă de fier, era întins pe sus, un cablu gros de oţăl, pe care aluneca un alt cablu, de care era prinsă o barcă mare, legată să n-o ia apa la vale.
Cân’ ajunsără la Jiu, barca era trasă la malu-al’lant, goală.
– Bă nene! Barcagiu!
– Ei, sări un bătran de sub o tufă la umbră, unde picotea.
– Ne treci şi pe noi Jiu’?
– Cum să nu nene, sări moşu sprinten în barcă, si apucând o prajină lungă, începu să-mpingă barca spre ei.
– Cât costă nene? intrebă Ion barcagiu’.
– Un leu de om nene. Copii, doi la un leu, adică cinzăci de bani!
– Bă Mitule, io-l dau în aia masii, nu-i dau un leu nici de-al dracu’, trec p’in Jiu.
– Ioane, fi mă cuminte că te uz’, îi zîsără ăilanţ’.
– Nici de-al dracu’, vă spusăi: trec p’in Jiu şi gata!
– Lasa-l mă, zîsă Dinu, cumnatu-său, că ăstuia cân’ îi intră ceva-n cap, aşa face!
Până a ajunge barca la ei, Ion era şi dezbrăcat, doar în nişte izmene albe, subţîri, de pânză, legate la picioare cu nişte şireturi albe. Îşi înnodă unu’ de altu’ pantofii cu şireturile, îi pusă pe umeri ca pe desagă, şi cu hainele toate mototolite în mâni, ţînându-le de-asupra capului, intră-n Jiu cu apa până la piept, mergând uşor p’in apă, să nu-l ia curentu’. Ăilanţ’, să suiră-n barcă şi trecură, ajungând pe al’lant mal. Cam odată cu barca, ajunsă si Ion, care intră-ntr-o tufă să să schimbe. Toţ’ îl aşteptara mai încolo, pe potecă. După puţîn timp, Ion ieşi-mbrăcat în costumu’ o leacă mototolit, cu cravata pusă la gât şi cu izmenele-n mâni, storcându-le de apă.
– Fu rece apa Ioane?
– Rece pe dracu’, e vară mă! Muiere, ia tu izmenele mele şi bagă-le-n plasă!
– Fi-ţ’-ar izmenele ale dracu’, dracu’ te pusă să te bagi în Jiu? Să-mi ud flanelu’ din plasă? Bagăţî-le unde vrei, nu-n plasa mea!
– Fă, nu ma face al dracu’, că te pun de le bagi la tine-n sân!
Biata muiere, le bagă-n plasă, că ştia că-i nărod la beutură şi era o ţîră aghezmuit de-acasă.

Mergeau cu toţî’ pe potecă, de-a lungu’ unei bălţ’ mari, Tamina, lungă de vreo doi kilometri, ce şerpuia în formă de S. Pe marginea balţî’, să vedeau pâlcurile mari de papură, iar pe mijloc, să lăţeau nuferi mari, înfloriţ’, iar broaştele orăcăiau de te asurzau. Cel mai deranjat de cântatu’ broaştelor era Ion, care să pomeni zîcând:
– Fire-ţi voi ale dracu’ de broaşte, că mă-nnebunirăţ’ de cap!
– Ce-ai mă cu ele nebunule? să zdropşi nevasta-sa la el.
– Taci fă din gură , nu mă măi nereva şi tu acu’! Băăă, facet’ mă rămăşag cu mine că eu fac toate broaştele estea după baltă sa tacă? Zău, nu glumesc, pe-o ladă de bere!
– Să tacă broaştele? râsă Dinu în hohote. Bă Ioane, te mănâncă în pungă? Ît’ luăm lada de bere!
– O dau mă, dacă nu tac, futu-i mama lui care n-o da-o!
– Bine Ioane, să te vedem!

Ion să departă puţîn de ei, să-ntoarsă cu faţa spre baltă, făcându-le ălorlanţ’semn să stea pe loc, apoi îşi desfăcu cat putu picioarele, trasă puternic aer în piept, şi-apoi, izbucni cu un zbieret din toţ’ rărunchii:
– Tăceeeeeţ’!
Ca un făcut, orăcăitu’ broaştelor să opri pentru câteva clipe bune, aşternându-să o linişte pe baltă de-ţ’ ţîuia ureichile.
– Începeţ’! făcu Ion încet, şi ca la un semn, broaştele-şi reluară coru’ de orăcăieli.
– Tăceeeeeţ’! răcni el din nou cu putere, toate broaştele tăcând din nou.
– Hai, începeţ’, facu iar încet, şi ele-şi reluară cântecu’.
Toţ’ ailanţ, râdeau de să ţîneau cu mânile de burtă, copii tăvălindu-să pe jos de râs.
– Bă, vă spusăi că le fac să tacă? Iote, tăcură, acu’ daţ’ lada de bere, cum promisărăţ’!
– O dăm mă Ioane, rămăşagu-i rămăşag! O luăm de la coperativa din sat cân’ trecem pe-acolo, şi-o bem cu Mitru!
Mai aveau la ei o damigeană de cinci kile de ţuică şi un bidon de zece kile, să nu să ducă la om cu mâna goală.
După vreo trei kilometri de mers p’in luncă şi p’in sat, ajunsără în sfârşit acasă la neica Mitru. Intrară-n curte în strigătele de bucurie ale lu’ neica Mitru, care sări să-i îmbrăţişeze pe fiecare. Neica era tras la faţă după boală şi operaţie şi era parcă şi cam palid. Cât ai clipi, curtea să umplu de neamuri: veniră doi fraţ’ de-ai lu neica Mitru, baba Cătălina, sora lui, şi neica Vasîle, frate-sau, apoi, Gicu şi Nicu, fiecare cu nevestele şi copii, Veta, Polina şi Aurica,  toţ’cinci, copii de-ai babii Cătălina şi nepoţ’ de-ai lu’ neica Mitru. Neica să pusă şi taie patru purcei, aşa la vreo patru luni, pusără mâna şi-i opăriră şi-i pusără în tăvi, la fript, în cuptoru’ din fundu’ curţî’.

– Şi cum mă neică Mitre, ai visat urât? îl întrebă Mitu.
– Bă Mitule, muierea aia-n negru, moartea mea, a zîs că vine să mă ia-n dumineca asta şi de-aia am trimis-o pe Lionora mea dupa voi, să vă am alături cân’ mor! Da’…ştii ceva Mitule? Nu-m’ dai tu şi mie o ţîgare?
– Mitrule, sări ţaţa Lionora cu gura, nu fuma că-t’ face rău, ai auzît ce-a zîs dof…
– Fă, io tot mor noaptea asta, aşa că lasă-mă-n pace auz’? Ce drac să mă chinui atât dacă tot mor? Da ştii tu ceva? Vez’ tu ce fac purceii ăia-n cuptor să nu să ardă!
– Las’ că-s fetele pe lângă ei, văd ele!
Neica pusă copii de scoasără mesele-n curte, şi scaune, ba măi fugira
şi-ailanţ care şedeau mai aproape , de măi adusără mese şi scaune. Pusără bucăţîle de friptură pe masă, toţ’ începând să mănânce cu poftă. Neica Mitru, luă o pulpiţă de purceluş, trăgând cu poftă cu gura de ea. Îl văzu ţaţa Lionora:
– Mitrule, îţ’ face rău Mitrule, nu mânca că-i grasă, ştii ce-a zîs doptoru’!
– Ia măi dă-l în pi…să mă ierte copii aştia, de doctor, păi ce, io, un munte de om sa trăiesc cu brânză de vaci şi cu ceai? Şi-apoi, dacă tot mor, încales să mor sătul! Păi nu? Ia toarnă-mi tată şi mie vin de-ăla de-al rosu în ulceaua asta să măi prind putere, că după doftor şi după muierea asta a mea, mă duuuc dracu’ de tot, cu brânza lor cu tot şi cu ceaiurile lor!
În tinda căşii, pusără patifonu’ să cânte, apoi, un băiat măi tânăr, trasă curent până su’ patu de vie , să aibă lumină la masă. Măi pe sară, a venit Nicu cu un noatin în spinare şi l-au tăiat şi l-au fript şi pe ăla. Bărbaţî’ să pilisără bine dar parcă, neica Mitru era măi făcut ca ăilanţ. Deja nu să mai ferea de ţaţa şi tot dădea la ulcele peste cap. Într-un târzîu, neica veni cu-n tron, pe care-l pusă pe masă. Era tronu’ bătranii, al mumii lui, muma Ana, cum ‘i zîceau toţ’, ce-avea suta de ani aproape. Mitru să sui în tronu’ scurt al babii,şezu-n fund în el, dând chiot, beat. Din casă ieşi muma Ana, încă-n putere pentru anii ei, cocoşata toată, în ciumag şi veni-ncet spre ei toţ’. Toţ’ tacura, privind curioşi da’ cu respect, spre muma Ana.

– Mi-tru-le mu-mă, nu-ţ’ ba-te joc de tro-nu’ meu mu-mă! Du-l la loc! Doam-ne, Mitre mu-mă, ne-bun ai ră-mas de mic mu-mă!
– Bine mumă, îl duc, iartă-mă, că mă-mbătai!
Toţ’ izbucniră-n râs cân’ o văzură pe muma Ana râzând şi făcându-şi cruce.
– Bă, e cam târzîu şi mâne mai avem şi servici, zîsă Dinu. Cât o fi ceasu’?
– Aproape trei, zîsă unu’.
– Iote măăă, că nu măi veni moartea după mine, izbucni neica Mitru-n râs.
Tot’ izbucniră-n hohote de râs nestăvilit. Cân’ să opriră, o auzîră pe ţaţa Lionora:
– Auz’ Mitre, nu cumva tu m-ai minţît că ţ’-ai visat moartea?
– Ha-ha-haaa, acu’ să prinsă şi muierea mea mă frate, zîsă neica Mitru, stârnind noi hohote de râs.
– Mitre, să mă dai tu dracu pe mine, dacă ai mai ieşi tu din brânză de vaci nesărată şi cu carne fiartă de gaină, na! Drrracu’ te-o mai crede pe tine de acu-ncolo, zău Mitre!

Acum, cum mi-am facut obiceiul, chiar si dupa aceasta povestire adevarata cam 99%, musai trebuie sa-mi pinguiesc prietenii:

– doamnele si domnisoarele Ada, Adina Hutanu, Ana Birchall, Ana Usca, nepoata-mii Ana-Maria din Craiova, Aurora Scarlet, Carmen, Cella, Corina Cretu, Crina Dunca, crisatcross, cristalCrocoditza, Delliana, Ela, amnesiacgirl, fleurdulys, Gabi Mihaela, Gabitzu, Gabriela Savitsky, gmx, fetelor de la thefashiongirls, Incasha, Gina, Innuenda, Lady Allia, isteata aia mica de Loredana, Lucia Verona ca mi-a zis ca-s istet, maminineta, Mana Ciutacu, Maria Postu, Matilda, Mirela Pete, Oana, Poeta Maria Barbu, Primadona, Roxana Iordache, Sibilla, Simona Ionescu, Stefy, Strumful, Strumfita cu esarfa, Theodora0303, ciocolatacupiper

-si barbatii,  Tizul cu aburelile lui, Adam, Adrian Barbat, Adrian Enache, Alex Mazilu, Alexandru Marin, Alin Farcas, Andrei, BACIO- Mihai Vulpe, Baiatul ciudat, black-angel– Costel, Blogatu, ReFu, conasu’ Ion Dascalu, Bobo, Calin Hera, Cati ca voiChinezu, Ciutacu, Codeus, Cristian Bogdan Hotnoga, Dan Brasov, Dan Chichernea, Daniel Vaduva, Darius satmareanul, Dimulescu, Dispecer Blogosfera, Dragos, Dono, Flavius, George Serban, d-l Daju, artistul Marius Lupu, Hobbitul, Ioan Andoni, Ionuţu, Maestrul Mihai Malaimare, Marius Stefan Aldea, Mikael Eon, Mitrut Stanoiu, Moş Călifar, Mordechai, Nelinistitu’ Adrian Voicu, nenea Cosmos, Otto Pop, Qadratus, prof. Oprea Dumitru Horia, Ionel – Tzuky, SAI, Simion Cristian, cel mai sir de SM, tac’su,Teiucul, Al 2-lea, Vania si Natasei sale,  si nu in ultimul rand, Vlad,