Marius Marian Şolea s-a născut în București la 11 octombrie 1974 dar studiile primare, gimnaziale și liceale le-a facut la Bumbesti-Jiu si Tg-Jiu. Din 1994, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă Iaşi, Secţia Patrimoniu Cultural – Restaurare-Conservare carte, absolvită în 1998, licenţiat în Teologie şi Arte Plastice.
Lucrarea de licenţă: Scrierea hieroglifică – premisă şi reprezentare a civilizaţiei egiptene, media 9,18.

Din 1990 a publicat o serie de articole, recenzii, critică literară şi poezie în peste 30 reviste şi cotidiene, a colaborat cu posturi de radio din Tg-Jiu, Iasi si Bucuresti.

Din 2003 – până în prezent – colaborator al revistelor „Gorjul de azi”, „Tribuna Învăţământului”, „Reflex”, „Calende”, „Viaţa Românească”, „Literatorul”, „Hyperion”, „Scrisul Românesc”, „Est”, „Poezia”, „Feed Back”, „Timpul”, „Convorbiri Literare”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Origini”, „Poesis”, „Contemporanul – Ideea europeană”, „Ateneu”, „Bucovina Literară”, „Ex Ponto” etc.
In 2004, consilier în Ministerul Culturii şi Cultelor.

Marius Marian Şolea a publicat un roman, peste 15 volume de poezie, avand in pregatire inca sapte volume de poezie. Din noiembrie 1998 , devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Din volumul Graiul vostru viziunea ţăranului din Gorj asupra lumii
Hăulită

Lină Ină, pe lumină,
spune-i lui neica
dacă tu ai vrea
ca viaţa să-ţi pară
o câmpie-n seară
vara pe răcoare,
când sub stele arzătoare
cade floare peste floare…
şi o noapte-ntreagă, Lină,
se iubesc şi se alină
cu lumea, cu Dumnezeu,
până când vin eu
să îţi caut sprâncenele
ochii şi cu florile.
când te-ntorc pe mână-n fân
să te cotelesc în sân
şi să te iubesc
până când te juvenesc.
când te glojderesc cu gura
tu să simţi în şold arsura
şi s-auzi cum se râjnesc ţâţele cu dudele
până când te ujijeşti,
tinerică precum eşti,
lângă vatra mea
care e de-a pururea.
să crească dragostile, guriţa, dulceţile,
să te coperesc cu ele, să ne zbatem în inele
până când vreau eu,
lumea şi cu Dumnezeu, mă…

toţi oamenii se pregătesc să plece,
să rămână singuri, goi.
oraşul de piatră s-a răcit,
fabrică doar praf în cântecul vremii
care mai aduce doar frunze uscate
şi ziare vechi într-o tăvăleală
mai dulce ca moartea.
toate străzile se-ngroapă, la ieşire, lungi.
aşteaptă generala senzaţie de vomă.
oamenii au intrat în oraş ca nişte idei,
din întâmplare,
şi ies ca nişte cuvinte
rostite trunchiat.

o nouă limbă linge tot,
chiar şi cele mai surprinzătoare soluţii.
vrem toţi s-o ardem
şi-o s-o ardem…

Lină Ină – dor alină,
înainte multă vreme
fetele se luau devreme,
când s-opreau durerile
din pântec la pietricele,
de trosneau sfârcurile,
în dinţi, ca alunele

luai de-acasă un pumnal
şi le ridicai pe cal
în creştetu’ nopţii,
când rugineau zloţii.

să-mpingea muierea-n şa,
frumoasă ca mumă-sa,
iar pe didijos nu avea nimic
să nu-i fie greu mâne la iubit,
numai peste ea flutura cămaşa
nouă,-nrăurată sub brăcirea-ncinsă,
peste mijloc prinsă.
apăi îţi duceai muierea
la nănaş şi la năşiţă
şi la popă, măi pe seară,
numai cu o coroniţă.
satu’ tot îi da alt nume
şi o luai pe după umeri
să mai faci acas’ o lume.
aşa începea viaţa,
tot aşa se termina,
în cămaşe-nrăurată,
cu copiii lângă vatră.
Lină Ină, sub lumină
o dulceaţă nouă îmi gâdilă
setea,
rostuind pecetea.

Conferinţă
Bă, fată, bă,
de sute de ani, de cân’ o fi neamu’ meu
cu muieri în braţe, tu eşti prima dintre toate
care se marchizăşte cu creme pe tot corpul înainte de iubit.
şi, uite aşa, ajunsei eu acu’ să pup toate cremurile
de prin lumea largă! şi măi vin şi de departe, başca de cât coastă,
că dac-ar mai fi de pe-aci, poate le-aş mai cunoaşte gustul
şi mi-ar fi şi mie mai uşor…
bă, fată, bă, îndeamnă-te, mă, la drum!
brânza, mă, ştii, mă, să prinzi brânza?! hă?
cum se dă, mă, funia după coarnele vacii
ca să nu se-ncurce-n iesle?
da’ puii rămaşi fără cloţă, ştii, mă, să dai puii după altă cloţă?
ce se pune în piftie pentru limpezală? hai?
la înmormântare, după rânduială, câte peşchire şi câte batiste
se pun la lumânări?
da’ măcar în bobi, în câte-o sară, ştii să dai? fără poezie, n-am
pretenţii…
“patruşunu’ de bobi, patruşunu’ de fraţi,
într-o cămaşe-mbrăcaţi,
cum ştiţi a încolţi, lumea toată hărăn…”
a murit ea, bunică-mea, că nu cre’ că luai tu testu’.
da’ tâlvu’, ştii, mă, să creşti tâlvu’?
da’ mânuţele astea ale tale, ştiu să caute găina dacă are ou?
îndreaptă-te, mă, la inima drumului că vine sara fuga
şi rămâi tăndălind pe su’ stele…
eu te-aş fi pus să umbli cu vitele noastre,
cât băgam eu plugu-n brazdă…,
ţi-ar fi luat sama şi s-ar fi dus în porumb

Sursa

Cei interesați pot citi mai multe poezii pe site-ul poetului.
As dori sa aflu si parerea prietenilor mei

Adina Hutanu, Ana Birchall, Ana Usca, Ana-Maria din Craiova, Aurora Scarlet, Aurora Georgescu, Carmen, Cella Fetita junglei, , Gabitzu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, gmx, Irina Comba, maminineta,   Mesterul Manole, Mirela Pete Shayna, Scorpio, Strumfita cu esarfa, Theodora
Alex Mazilu, Blogatu,    Costin Comba, d-l Daju, artistul Marius Lupu, Marius Stefan Aldea, Nelinistitu’ Adrian Voicu, Teo Negura, Vania , Vlad,