Mă sculai în plînsu’ lu’ sor’ -mea. Şedea în fund în pat, să stergea cu dosu’ mânilor la oichi și plângea cu sughiţuri.
– Ce-ai soru-mea, ‘i zîsăi io, di ce plîngi, visaşi urât ?
– Nu, zîsă ia înnecîndu-să-n plans, mi-i dor de mama !
– Și mie mi-i dor fată, zîsăi io, sîmțînd că mă sfâșie ceva pi din-năuntru, da’ tre să să-ntoarcă-ndărăt acas’ !
O loai în braţă şi plângeam amândoi, întâi încet, pe urmă izbucnirăm în hohote de plâns. Baba, care venisă încă de la răsăritu’ soarelui să stea și să aibă grijă de noi, ierea pe-afară, pi la păsări. Ne auzi şi veni într-un suflet la noi în hodaie.
– Ce-aveț’ mumă, mânca-i-ar muma?
– Ni-i dor de mama,zîsăi io plângând și mai tare.
Baba şezu pe pat, ne lo în braţe la pieptu’ iei, și ne zîsă cu milă-n glas:
– Tăceti mumă, nu mai plângeţ’, că s-a dus tac’tu s-o ia acas’ di la spitalu’ din Timişoara. Az’ o să vie amândoi acas’, că s-o fi săturat și ia acolo de o lună și jumate.Vine acas’ sănătoasă şi stă cu voi, nu mai pleacă… că dacă-i bolnavă săraca…! Hai, acu’ tăceti, nu mai plângeţ’ ! Hai că vă face baba ceva bun să mîncaţ’ ! Haide-ț’ afar’ să mă ajutaț’ ! Ieșirăm afară, în spatele căşii, la cuptoru’ pe care i-l făcusă mamii, tata Ion, fratele iei. Stăturăm pe scăunele la măsuța a rotundă și ne uitam cum făcea treabă băbuța noastă. Focu’ duduia-n cuptor şi baba mai aruncă câteva uscături aduse de ia din pădure în cap, cu oblanicu’. Lângă măsuţă, postava babii iera plină cu aloat de pâne. Cernu o ţîră făină pe masă şi-ntinsă trei azme mari de pâne pe care le înţăpă cu furculiţa.
– Di ce faci baba aşa? întrebă soru-mea curioasă.
– Ca să fie frumoasă!,zâce baba. De amiaz’ vine și muma-ta, să găsască și ia mîncare, că s-o fi saturat săraca de mâncarea aia di la spital!
Sîmțîi că iară mă înneacă plânsu’ și trăsăi de doo-trei ori de nas.
-Ce-ai mă, vrei s-o apuce acu’ și pe soru-ta? Ce dracu, că tu iești mare! Doamne, să vină mumă-ta măi repede, că m-aț’ descreierat de cap!
Baba scoasă focu’ cu vătraiu’ pe tăpşanu’ di la gura cuptorului. Pe urma lo o prejină mare c-o cârpă legată în vârfu’ iei, înmuie cârpa într-o raină cu apă şi ştearsă vatra cuptorului. Lo o mână de făină şi o aruncă in cuptor să vadă dacă-i încintat bine, pe urmă, cu cârpătoru’, băgă pe rând azmele de pâne în cuptor. Lângă ele, îi făcu loc şi la un fel de stranchină, da’ maaare-mare, cu tot felu’ de legume în ia. Baba să apucă să răzuiasca postava de aloat, şi bucăţălele de cocă le aruncă în galeata porcului. Din cuptor mirosa a pâne caldă şi a ghiveci de legume cu cartofi si orez si cu carne de cocoș.
– Hai că-i gata! Vă dau să mâncaț’!
Baba ne pusă în strănchini ciorbiţa de cocoş dintr-o oală a mare de pământ, şi ne pusă pe masă două linguri noi de lemn. Rupsă o azmiţă și ne dete doi codri mari, aburinz’.
-Eu vreau de fier, babă, nu-m’ place cu de aia de lemn, zîsăi ieu, sclifosît întinzându-i lingura.

-Mă, da’ v-aţ’ boierit și voi, las’ că vă dau de elea de fier. Dracu ştie, ieu n-aş mânca cu din eştea de fier…Sunteti ciudaţ’ rău mă copii, zău așa!
Mâncam cu poftă ciorba acrită de baba cu corcoduşe verz’.
– Hai că vă pune baba şi ghiveci din ăsta cu carne. Ne pusă baba peste iel şi câte un cotoi de cocoş rumenit în cuptor!
Înfulecam de parcă nici nu mai aveam timp să răsuflăm. Luarăm cotoaiele în mîni și trăgeam de ele cu dinţî’, de parcă veneau lupii .
– Mâncaţ’ mă-ncet, că nu vin turcii. Gata, terminarăţ’? Nu vreţ’ să vă măi pun? Nu? Atunci, bine, la joacă, da’ p’aci p’in obor, să nu ieşiț’ afară că ne supărăm, auzîrăț’?
– Auzîrăm, babă, zîsărăm noi, sărind ca doi iez’ p’in obor. Săru’mâna pentru masăăă ! Hai sor’mea, ne jucăm pituluşu’? Da’ te pui tu şi mă pitul io !
– Aaaa, nu asa, inivers !

-Să zîce invers, proasto !
– Babooo, uite, năltărogu’ ăsta clăpăug de frati-miu, iar mă făcu proastăăă!
– Mă, ce aveț’, vi să făcu de cucuie, că acu’ pun joarda pe curu’ vostru! Las’ că vă spun io lu’ mumă-ta cân’ vine acas’ ! Ei, drăcia dra… Ia vedeț’ mă la poartă, cine veni, că să bucură cânele?
Soru’mea ieşi de după colțu’ căşii şi începu să ţîpe din toţ’ rărunchii:
– Maaama, bă! Veni mămicuța noastră!
– Mama, mama, strigam amândoi plângând de bucurie și alergînd cât ne ţîneau picioarele în calea iei, la poarta .Ne aruncarăm în braţăle mamii. Ne lo pe amândoi în braţă și începu să ne pupe şi să ne dezmierde.
– Dat’-vă jos, tată, că sunteţ’ grei şi ia-i bolnavă, ne zîce tata cu lacrimi în oichi.
– Să nu măi pleci mamă de lânga noi, că-i greu fără matale!
– Nu mai pleacă mama, puiuţî’ mamii !

Glosar de gorjenisme

hodaie – odaie, cameră

oblanic – legatură făcută dintr-o cârpa sau bazma, pusă pe cap de către femei, sub o sarcină (baniță, coș sau legătura cu vreascuri)

postavă – covată pentru aluat

raină – craticioara, farfurie de tablă

cârpător – lopata de lemn pentru scos painea din cuptor

azmă – lipie

cotoi – copan, pulpă de pasăre

pituluș, pitulușu – de-a v-ati ascunselea

clăpăug – urecheat, cu urechile mari

Pentru toți prietenii mei: Adina Hutanu, Ana Birchall, Ana Usca, Ana-Maria din Craiova, Aurora Scarlet, Aurora Georgescu, Carmen, Cella, Fetita junglei , Gabitzu, Gabriela Savitsky, gmx, Irina Comba, maminineta,   Mesterul Manole, Mirela Pete, Shayna, Scorpio, Strumfita cu esarfa, Theodora, Alex Mazilu, Blogatu Costin Comba, Gorj News, artistul Marius Lupu, Marius Stefan Aldea, Nelinistitu’ Adrian Voicu , Teo Negura, Vania , Vlad, Gabriela Elena, Gorj Exclusiv