Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătorește botezul  Domnului nostru Iisus Hristos, sau Boboteaza. Această zi marchează sfârșitul sărbătorilor dedicate Crăciunului și Anului Nou. Noul Testament vorbește despre Ioan Botezătorul, considerat înaintemergatorul lui Iisus Hristos, care propovăduia venirea acestuia, îndemnându-i pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea lui Ioan era foarte simplă, facută din par de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător ca pe un pustnic cu părul lung și barbă aspră. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.
Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și marturisească pacatele și să se pocăiască, spunandu-le că el îi botează doar cu apă, dar cel ce va veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Vestind venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el. Sfânta Evanghelie ne povestește că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii”[necesită citare]. Și, ieșind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și glas din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.
Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a păstrat multe tradiții în legatură cu această zi. De exemplu, în localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe țărmul mării, se obișnuiește că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele și casele.
Sursa
In ajun de Boboteaza, preotul umbla din casa in casa cu crucea in mana, si stropeste cu agheasma, din varful unui manunchi de busuioc, atat locuinta, cat si pe toti membrii familiei. Gospodinele il asteapta cu casa curata si cu un vas cu apa pe masa, in care preotul lasa un pic de agheazma, apa sfintita care sa fie de leac la nevoie. Tot in ajun de Boboteaza, credinciosii trebuie sa manance bucate de post iar cei care pot, tin post negru, adica nu mananca nimic.
Tinerele nepatate care vor sa se casatoreasca, cer de la preot sau fura un fir din manunchiul de busuioc pe care si-l pun sub perna, in noaptea de 5 spre 6 ianuarie, ca sa-si viseze ursitul, viitorul sot. O alta superstitie spune ca fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in anul in curs.
In ziua de Boboteaza, crestinii merg la biserica si asista la slujba de sfintire a apelor, iar la sfarsitul slujbei primesc agheazma, apa sfintita. Agheasma mare impartita in biserici dupa slujba de Boboteaza este pastrata cu sfintenie, fiind considerata drept leac pentru boli, dar si pentru dezlegarea de farmece sau facaturi. Se mai spune ca agheasma mare este folositoare crestinilor pentru iertarea pacatelor.
Despre agheasma adusa de la biserica, oamenii cred ca este buna de orice. Batranii spun ca sunt suficiente cateva picaturi din apa aceasta pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. Agheasma nu se altereaza in timp, chiar daca vasul nu este acoperit.
Tot in ziua de Boboteaza, mamele care au pierdut copii sau i-au nascut morti, iau aghiazma si merg impreuna cu preotul de o toarna peste mormintele lor, apoi ii boteaza cu numele Ion. Daca vor proceda in acest fel trei ani la rand, se crede ca acei copiii sunt botezati.
In localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii, de exemplu, preotul arunca o cruce de lemn in apa, dupa care sar barbatii curajosi pentru a o aduce inapoi. Se spune ca, cine se arunca in apa de Boboteaza, va fi ferit de toate bolile si ca, atunci cand preotul arunca crucea in apa, dracii ies si fug pe camp, insa nu sunt vazuti decat de lupi.
Vremea din ziua de Boboteaza o prevesteste pe cea de peste an. Daca ploua, urmeaza o iarna lunga, iar timpul frumos prezice o vara frumoasa. Daca bate crivatul, este semn ca vor fi roade bogate, iar daca va curge apa din streasina, se va face vin bun, iar daca pomii sunt imbracati in promoroaca, va fi belsug si sanatate.
Sursa

În ajunul Bobotezei, preotul umblă pe la fiecare casă cu crucea în mână, stropind cu aghiazma cu un manunchi de busuioc atat locuințele cât si pe membrii familiilor acestora. Gospodinele îl așteapta cu casa curată și cu un vas cu apa pe masă, în care preotul lasă un pic de agheazmă, apa sfințită care să fie de leac la nevoie. Tot in ajun de Bobotează, credincioșii trebuie să mănânce bucate de post iar cei care pot, tin post negru, adica nu mănâncă nimic. Fetele mari  care vor sa se casatoreasca, cer de la preot sau fura un fir din manunchiul de busuioc pe care si-l pun sub perna, in noaptea de 5 spre 6 ianuarie, ca sa-si viseze ursitul. In ziua de Boboteaza, crestinii merg la biserica si asista la slujba de sfintire a apelor, iar la sfarsitul slujbei primesc agheazma, apa sfintita. Agheasma mare impartita in biserici dupa slujba de Boboteaza este pastrata cu sfintenie, fiind considerata drept leac pentru boli, dar si pentru dezlegarea de farmece sau facaturi. Se mai spune ca agheasma mare este folositoare creștinilor pentru iertarea păcatelor. Despre agheasma adusă de la biserică, oamenii cred ca este bună de orice. Bătrânii spun că sunt suficiente câteva picături din apa aceasta pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. Agheasma nu se altereaza în timp, chiar dacă vasul nu este acoperit.