Nici un om nu este numit om mare daca si-a pierdut sufletul de copil!
Spre sară, Codin şi băiatu’, Iliuţă, intrară cu doo caruţe în curtea lu’ Nicolae. Era zestrea Rusandii. Îi dădusă fetii o vaca cu viţăl, lada de zestre a mumă-si incărcată cu haine de-ale iei, multe din iele nepurtate, o masă cu scaune, un pat cu aşternuturi, velinţe, doo dulapuri vechi de pus hainele şi alte […]
De cîn’ ajunsăsă acas’, Ioana nu pusăsă geană pe geană nici măcar o clipă, acu’ că-l ştia pe Nicolae plecat la nuntă. “ Dacă, Doamne fereşte, să iscă vr’un scandal în care-i băgat un pretin de-al lui şi iel îi sare in ajutor si păţăşte ca tatăl lui? Doamne Dumnezăule şi Maică Precistă, păzăşte-l de […]
- Naşule! Naşuleee! Să auzî de un’eva din fundu’ curţî’, di la cuptor.
Apăru un bărbat imbrăcat intr-o fustă largă de muiere, cănit ca dracu pe oichi, cu buzăle ruşite, cu picioarele păroase, mergînd crăcănat, impropodit pe cap cu o propoadă, şi în mîini cu o tavă cu un curcan mare, fript. Lumea rîdea de apariţia […]
Nici nu să dumiriră cand intrară in bîlci. Pe un camp mare, sa vedea o forfotă mare de oameni care-si trasăsără carele şi cărutele mai in margine. In stanga, tot felu’ de mărfuri, imprăstiate pe jos, pe peşchire sau pe ziare, pe tarabe improvizate, iar măi in dreapta, iera targu’ de animale. Trecură cu chiu […]
Sara, odata cu asfinţitu’, Nicolae termină de cosît. Îşi lo coasa şi porni agale pe cîmp, spre casa. Iera obosît, iar mintea-i rămăsăsă la zgîtia aia de fata a lu Codin, la Rusanda. “ Doamne, cum ai putut să pui atîta frumuseţe la o fată ca Rusanda? “gîndea Nicolae. Cîn’ intră pe poartă, deja apărusără […]
