Nici un om nu este numit om mare daca si-a pierdut sufletul de copil!
Spre sară, Codin şi băiatu’, Iliuţă, intrară cu doo caruţe în curtea lu’ Nicolae. Era zestrea Rusandii. Îi dădusă fetii o vaca cu viţăl, lada de zestre a mumă-si incărcată cu haine de-ale iei, multe din iele nepurtate, o masă cu scaune, un pat cu aşternuturi, velinţe, doo dulapuri vechi de pus hainele şi alte […]
S-aşezară la vreo doojde oameni de naşi, dupa ce Nicolae observă ca Rusanda n-apărusă. Langa iel iera loc destul. Masa iera pusă in obor la ginere, pe masă ierau aşezate din loc in loc, sticle de vin si rachiu, astupate la gură cu cîte un cocean de porumb, să nu să bîlhănească, şi ulcele măi […]
Nici nu să dumiriră cand intrară in bîlci. Pe un camp mare, sa vedea o forfotă mare de oameni care-si trasăsără carele şi cărutele mai in margine. In stanga, tot felu’ de mărfuri, imprăstiate pe jos, pe peşchire sau pe ziare, pe tarabe improvizate, iar măi in dreapta, iera targu’ de animale. Trecură cu chiu […]
