Nici un om nu este numit om mare daca si-a pierdut sufletul de copil!
S-aşezară la vreo doojde oameni de naşi, dupa ce Nicolae observă ca Rusanda n-apărusă. Langa iel iera loc destul. Masa iera pusă in obor la ginere, pe masă ierau aşezate din loc in loc, sticle de vin si rachiu, astupate la gură cu cîte un cocean de porumb, să nu să bîlhănească, şi ulcele măi […]
Îl chema Nicolae dar, toata lumea care-l cunoştea, îi zîcea Lae. Avea atunci vr’o patru’j’ de ani, însurat cu o muiere frumoasă care-i făcusă trei copii. Lae lucrasă cîndva şi pi la Schelă, la petrol, da’ vrusăsă să cîstige măi bine şi plecasă cu serviciu pi la Rovinari, colo un’e să montau excavatoarele elea uriaşe. […]
