Nici un om nu este numit om mare daca si-a pierdut sufletul de copil!
Spre sară, Codin şi băiatu’, Iliuţă, intrară cu doo caruţe în curtea lu’ Nicolae. Era zestrea Rusandii. Îi dădusă fetii o vaca cu viţăl, lada de zestre a mumă-si incărcată cu haine de-ale iei, multe din iele nepurtate, o masă cu scaune, un pat cu aşternuturi, velinţe, doo dulapuri vechi de pus hainele şi alte […]
Nici nu să dumiriră cand intrară in bîlci. Pe un camp mare, sa vedea o forfotă mare de oameni care-si trasăsără carele şi cărutele mai in margine. In stanga, tot felu’ de mărfuri, imprăstiate pe jos, pe peşchire sau pe ziare, pe tarabe improvizate, iar măi in dreapta, iera targu’ de animale. Trecură cu chiu […]
Sara, odata cu asfinţitu’, Nicolae termină de cosît. Îşi lo coasa şi porni agale pe cîmp, spre casa. Iera obosît, iar mintea-i rămăsăsă la zgîtia aia de fata a lu Codin, la Rusanda. “ Doamne, cum ai putut să pui atîta frumuseţe la o fată ca Rusanda? “gîndea Nicolae. Cîn’ intră pe poartă, deja apărusără […]
Coasa lu’ Nicolae şuiera în fînu’ înalt ce s-aduna poloage in urma lui. Soarele, acum, de amiază, dogorăşte cu putere. “ Ar fi nevoie de-o ploiţă, altfel să usucă totu’ “, gîndi Nicolae. Sîmte cămaşa încinsă-n spate, de parcă ar fi lipit de-o sobă fierbinte. Să sîmte ostenit de-atîta muncă şi parcă i-ar fi şi […]
În dudu’ din spatele pătulului din fundu’ curţî’, cocoşu’ al mare, începu să cânte pe-o creacă groasă, vestind ivirea zorilor. Doda Rusanda, sări ca arsă, să uită alături, lângă ia şi văzu locu gol. Oleacă mai devreme, cu vro jumate de ceas înăinte, sîmţîsă că Nicolae al iei să sculasă şi ieşisă şi iel, ca […]
