In urma aparitiei postului meu “2012 – an de rascruce pentru viitorul omenirii ? (1)” din luna trecuta, am avut cateva comentarii si mesaje in care cativa cititori s-au aratat sceptici in ceea ce priveste trecerea intr-o alta dimensiune a Terrei, odata cu cresterea frecventei Schumann la valoarea de 13 Hz, ceea ce ar corespunde timpului t = 0. Nu voi relua toate teoriile expuse in articolul meu.Toate aceste teorii au inundat in ultimul timp atat media internationala cat si internetul, toate acestea, cat si relatarile participantilor la Proiectul Montauk, calendarul mayas si descrierile sumeriene relativ la planeta Nibiru, convergand toate catre aceeasi concluzie, si anume, ca sfarsitul anului 2012 va aduce schimbari majore pe Terra, schimbari ce nu ar culmina neaparat cu Apocalipsa biblica.
     In cele ce urmeaza, voi expune punctul meu de vedere relativ la toate aceste probleme. Astfel, in teoria frecventa de rezonanta Schumann – timp terestru zero, si mie mi se pare trasa de par, datorita unei neargumentari stiintifice bazate pe relatii matematice intre frecventa vibratorie de rezonanta, timp terestru, eventual timp al sistemului solar. In ceea ce priveste Proiectul Montauk, descrierile sumeriene ale planetei Nibiru si intrarea acesteia in sistemul solar dar si calendarul mayas, ma indreptatesc sa cred ca vor fi schimbari majore, nu neaparat temporale, in jurul anului 2012.
    Unul din cititorii mei imi scria: “Polii nu se inverseaza, ca atunci am arunca busolele. S-au mai miscat putin polii dar nu s-au inversat, e clar”. In decursul istoriei geologice a Pamantului, polaritatea acestuia s-a schimbat de nenumarate ori, lucru demonstrat de geologi prin studiul stratelor geologice de diferite varste. Poate nu a fost nevoie de inversarea polaritatii Pamantului, ci de o “miscare” mai mare sau mai mica, dar, suficienta sa se instaleze o clima glaciara in zone care, azi sunt temperate sau calde, suficiente sa produca inundatii catastrofale.
    Prin natura meseriei, am avut posibilitatea sa observ stratele de carbune atat in subteran (mai de mult), cat si in carierele de lignit. Cum ne putem explica vegetatia luxurianta, cu arbori gigantici, de cca. 50 de metri inaltime, vegetatie care, depusa succesiv, in urma unor inundatii catastrofale, au dat nastere stratelor de lignit, separate prin depuneri sedimentare individualizate de nisipuri, marne, argile, pietrisuri ? Toate aceste strate sterile abunda de resturi vegetale si animale (mai ales scoici si melci ) fosile, a caror varsta dateaza si stratele geologice.
   Nu de putine ori, se pot observa urmele accidentelor tectonice asupra stratelor de carbune, materializate prin falieri de strate ( “sarituri” de strate dupa plane , oblice, cu deplasari pe verticala, oblice sau pe orizontala), cutari de strate, prabusiri de strate, datorate cutremurelor catastrofale, surparilor datorate cavernelor subterane facute de apele subterane. Formarea carbunilor a inceput inca din precambrian, dar apogeul lor s-a produs in carbonifer. Stratele de carbune din Oltenia au o inclinare de 0 – 10 grade,ceea ce denota ca relieful initial formarii stratelor de carbune a fost de campie, ulterior depunerilor vegetale succesive, formandu-se din aluviunile aduse in urma inundatiilor catastrofale dealuri si vai.
   V-am descris toate acestea pentru a va dovedi ca in trecutul geologic al pamantului au avut loc o multitudine de adevarate catastrofe ce pot fi “citite” in stratele pamantului. Un alt exemplu ar fi formarea zacamintelor de sare prin precipitarea (depunerea) sarii din apele marine cat si evaporarea apelor cu o salinitate concentrata. Fazele salinogene se întâlnesc permo-triasic si tertiar si mult reduse în perioadele carbonifer, jurasic si cretacic. Deci, teritoriul tarii noastre a fost o lunga perioada, o buna parte, acoperit de mare, din care a luat nastere depozitele saline.
   Am descris succint legenda celei de-a douasprezecea planeta, descrisa de sumerieni (voi reveni cu amanunte in unul din posturile viitoare), respectiv Nibiru, in care acestia specificau ca se apropie de Pamant la 3600 de ani si, iata ca, de-abia in zilele noastre, oamenii de stiinta au redescoperit-o, si, in urma calculelor, au ajuns la concluzia ca aceasta se va afla in sistemul nostru solar intre 2010 – 2012.
   Revazand toate aceste cataclisme la nivel planetar care s-au succedat in decursul trecutului geologic pe Terra, ce ne-ar putea determina sa nu credem ca acestea nu s-ar putea repeta la o scara mai mica sau mai mare pe planeta noastra? Astept comentarii. Promit sa raspund la toate.