Cearta (II)

– Leancooo! Leaaanco!
– Ce-i Vetuţo!
– Ia dă-te o ţâra langă gard că am ceva cu tiiine!
– Acuşiiica! Iote vin!
– ‘Mneaţa Leanco!
– ‘Mneaţa Vetuţo!
– Fă, iote, visai pe biata muma, Dumnezău s-o ierte, o visai că ar fi mâââncat săraca  niscaiva piftii şi tomna făcusăm asară câteva strănchini… şi zâsăi să-ţ’ dau de pomană. Să-i fie ’naintea sufletului mumii, ia de-acia!
– Bodeaproste, să-i fie primit!
– De-aia, că măi aveam niscai hăripi de gâscă, labele si târtiţa şi am făcut asară… Faaatălică, ce să-ţ’ zâc, n-am durmit cât îi noptiiicica de lungă, d’or spre dimineaţa ce mă lo somnu’…
– Păi ai fost betegă, te-a durut ceva?
– Durut pe dracu, nepotu-miu fă, dracu ştie, a mâncat dude prea multe şi toatăăă nuoaptea a trecut p’in iel, a avut diharie!
– Bieeetu’ copil, da mumă-sa şi tac’su un’e-s? Au plecat la Dolj la o sora de-a ei că face nuntă…şi iote, am rămas ieu cu iel şi l-am lăsat să mănânce la dude, fir’-ar ale iacă-cui de dude…şi iote ce păţî bietu’ copil!
– Auz fă, ia fă-i tu niscai ceai de gălbinele că-i trece iute-iute!
–  ‘I făcui fă, acu-i măi bine!
– Auz’, iote că asară ne-am loat cu alte elea şi-am uitat să te întreb: tu măi ai niscai zamă de varză în putină, c-a mea s-a mucegăit şi s-a linciurit ca dracu şi-am aruncat-o cu varză cu tot…
– Am fă Vetuţo, am, c-a mea-i bună şi limpede! Iţ’ dau! Câtă-ţ’ trebe?
– Ei, o ulcică acolo, că aş vrea să fac o ciorbiţă dintr-o gâscă şi zâc s-o acresc cu nişte zamă…
– Iote mă duc să-ţ’ aduc.
– Pai duc şi ieu piftia asta că începu să să topească de căldură!

– Vetuţooo!
– Ei, venii! Iote fată, ţ’-adusăi!
– Bodeaaaproste! Nu rabd să nu gust o ţâră! Mmmm, ie bună fă zama ta, zău ca ie bună!!
– Vez’ da bună-i? La mine şede în beci, eheeei, păăănă de Sântămăria mică!
– I’auz’!
– Auz’, cu plătăgelele elea de le-a ciocănit cloţa mea asară, iţ’ dau un coş de plătăgele di la mine!
– Vâi de mine fată, în câteva plătăgele stau io?
– …fir’ar a dracu de cloţă ca i-am tot zâs omului meu să bată blana aia-n gard da…
– Lasă fă  că-i pasăre, nu ştie… Aaaa, şi cu closetu’ ăla din dreptu’ cuniii tăle, iote-l strâc acu’, şi-l chem pe Ion al lu’ Uologu să mi-l facă măi încolo, măi în fundu’ curţî’ mele…
– Lasă fă că nu vine amirosu’ la mine!
– Păi zâceai…
– Ei, zâceam şi io aşa, că mă nerevasăi, d’aia!Acu’ că-m’ dăduşi zama, mă duc să pun oala de ciorbă. Vorbim mai spre sară iară!
– Da,da, vorbim vecino!

(va urma)