Cândva am scris aici despre superficialitatea la români, așa că nu voi încerca să mă repet, ci să vin în completarea acestui subiect. Încă de când eram copil, am remarcat cum bătrânii noștri, de altfel destul de ingenioși, aveau darul de a improviza aproape în tot ceea ce făceau, nu de puține ori lăsând lucrurile neterminate sau… prost făcute. Astfel, când aduceau lemne cu sania trasă de boi sau cai din pădure, nu le mai descărcau în curte, ci-și luau de acolo câte un lemn când aveau nevoie și-l tăia și-l spărgea pentru sobă. Dacă i se rupea osia la car sau căruta în mijlocul pădurii de greutatea lemnelor, improviza pe loc o altă osie pentru a ajunge acasă, iar odata ajuns, nu repara cum se cuvine căruta, la un următor transport pățind acelaș lucru. Delasare, lene sau superficialitate?

Mai săptamâna trecută , a facut vâlvă in media, repararea unei locomotive sub ochii ministresei Boagiu cu o crenguță. Nu ar trebui sa ne mire acest lucru specific romanesc, chiar dacă a fost periclitată siguranța pasagerilor sau a circulației feroviare!

Îmi amintesc că în producție, de-a lungul întregii mele cariere, am văzut o mulțime de asemenea cazuri, în care, fie din lipsa materialelor sau a pieselor originale, se improviza. Îmi amintesc că in ultimii ani de comunism, în mina în care lucram, lipsea cu desăvârsire uleiul pentru reductoarele transportoarelor. Ce făceau minerii nostri? Puneau…apă!!! Astfel, curând, reductoarele se gripau. Până la urmă, unui șef i-a venit ideea de a pune în locul uleiului… țiței! Nu de putine ori, mai ales noaptea, luam duba minei încărcată cu câteva butoaie goale și mergeam la o schelă petrolieră aflată la 20 de km și le încărcam cu țiței de prin bălțile aflate pe lângă sonde. Cert este că țițeiul era mai bun în reductoare decât apa chioară numai că se rupeau semeringurile, pe acolo emanându-se gaze și scurgându-se țiteiul . Uite așa, reușeam să transformăm mina din una negrizutoasă, în una grizutoasă, o simplă scânteie accidentală, putând oricând să genereze o explozie de pomină

Marea majoritate a pieselor instalațiilor electrice din subteran erau de producție ruseasca și nu de putine ori, în caz de defecte electrice, fie din lipsa pieselor, fie din graba de a pune oricum în stare de funcționare instalația, se proceda la tot felul de improvizații, care mai de care mai ciudate! Astfel se trecea peste circuitele de siguranță prin șuntarea acestora, nu de putine ori, un contact imperfect se rezolva cu un băț de chibrit (dioda forestieră, cum îi spunea glumind electricianul miner), bine înfipt lângă o piesă buclucașă!

Ce sa mai zicem, așa suntem noi românii, preferam să facem treaba de mântuială, consolându-ne că românul nu-i neamț și… ce dacă, merge și-așa! Merge și-asa, ne zicem cu toții, merge și-așa îsi zic și cei ce ne conduc, și uite așa, ca țară, suntem codașii Europei! Suntem o nație de „merge și-așa”, ne complacem în asta, și chiar dacă pe mâna noastră ajunge un lucru bine făcut din afară, avem grijă să-l “românizăm” și pe ăsta! Ne-om schimba oare vreodată?

Ce părere au Ada, Ana Maria Deleanu, Ana Usca, Aprozarnet, Athe, Bețivul de cuvinte, Blog de prost, Blogatu, Blogul lenes rau al Cellei, Dispecer Blogosferă, Flavius Obeada, Gabi si raza ei de soare, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Glappy, Gmxul, Ilarie, Ionuţ Dumitru, Maria Postu, Marius Aldea, MeetTheSun,Mesterul Manole , Victoria Cus, Mirela Pete, Monoloage, Munteanul, Nelinistitu’ Adrian Voicu, Oana Stoica Mujea, ORRY, Paul G Sandu , Popa Țeapă, Quadratus, questioare, Ring of Gyges, Rokssana, roxana iordache , Scorpio, Shayna, Sibilla, sifilicaBlenorel, Simion Cristian, Simona Ionescu, Stropii de suflet ai Aurorei Georgescu, Teo Negura, theodora0303, Un blog… gustos! Vania, Vlad ?