Acum câteva zile, mai tânăra mea prietenă virtuală Meet the Sun, mi-a pasat o leapşă pe care o onorez cu plăcere. Se ştie că noi, oamenii, încă de la naştere, primim informaţii despre semenii noştri şi de la natura înconjurătoare şi prin sunete, aci exceptându-i pe cei care au probleme cu auzul. Încă de mici suntem atraşi de vocea caldă a mamei, de zornăitul atrăgător al unei jucărioare, deranjindu-ne zgomotele tari, supărătoare. Suntem mai apoi bombardaţi de o mulţime de sunete, pe multe dintre ele neglijindu-le, selectând doar pe cele spre care ne canalizăm atenţia.

Fiecare aşezare, rurală sau urbană, are sunetele ei specifice. Dacă în oraşe, locuitorii lor pot auzi în permanenţă zgomotul motoarelor autovehiculelor, scrâşnetul roţilor de tramvai, al sirenelor vreunei maşini oficiale, de poliţie sau salvare, al copiilor ce se joacă în faţă blocului, muzică data la maxim de vreun vecin chefliu sau „meloman”, la ţară sunt cu totul alte sunete. După cum unii dintre cititorii blogului meu ştiu, eu locuiesc la ţară încă de un an şi jumătate.

Noaptea şi dimineaţa, la ore fixe, cei trei cocoşi ai mei se întrec în a anunţa prin cântatul lor orele respective, fiind acompaniaţi de cântatul altor semeni ai lor dintr-un cap în celălalt al satului. Tot noaptea, când satul e cufundat în linişte şi un câine stingher latră vreun trecător întârziat ce trece prin faţă casei pe care o păzeşte, alţi câini din vecini îi ţin isonul, corul de lătrături îndepărtându-se pe măsură ce acel trecător se îndepărtează. Vara, liniştea nopții înmiresmată de mirosul puternic al reginei nopţii din grădinuţă de sub fereastră, este acompaniată de cântecul vibrant al greierilor, de orăcăitul brotăceilor sau ciripitul păsărelelor de noapte. Dimineaţa, cocoşii sparg liniştea anunţând începerea unei noi zile iar păsările de curte, încă în coteţ, îşi anunţă fiecare pe limba ei, nerăbdarea de a fi eliberate pentru a-şi primi porţia de grăunţe. Odată date drumul din coteţ, începe corul de onomatopee, fiecare pe limba ei, în timp ce adună grăbite, bob cu bob, fiecare graunţă, mişcându-se într-o mişcare browniană. Odată săturate, îşi încep periplul prin ogradă, scormonind pământul umed de pe lângă vasele cu apă, în căutare de râme şi viermişori, iar gălăgioşii puişori de găina sunt adunaţi în jurul cloştii grijulii de cloncănitul matern ce-i cheamă să le ofere vreun bob rătăcit sau vreo râmă. Curcanii se înfoaie lăsându-şi aripile-n jos, cu penele zgribulite, etalându-şi penajul cozilor în pocnete rare, întrerupte de glu-gu-iturile ţanţoşe în timp ce se învârt în jurul curchitelor. Găina porumbacă, fuge fâlfâind din aripi, să scape cocoşul mare şi negru ce-o urmăreşte s-o calce. De undeva dintr-un cap al satului, răzbate mugetul vitelor adunate-n cireadă, pentru a merge la păscut. Toate aceste zgomote rurale, sunt întrerupte de scrâşnetele de roţi ale trenului ce intră-n micuţa gară, adunându-i pe cei câţiva săteni ce pleacă spre oraş să-şi mai cumpere din cele de trebuinţă. Apoi, peste puţin timp, pe şosea trec alţi câţiva oameni ai satului ce trec spre casă, veniţi din cealaltă direcţie de la tren, încărcaţi cu bagaje şi discutând între ei. De undeva, de pe la casele de pe pisc, se aude un radiou anunţând timpul probabil din acea zi, un pic dat prea tare, apoi se aude o drujbă ce taie lemnele unui gospodar, pregătindu-le pentru iarnă. Spre prânz, căldura toropitoare face ca sunetele să se estompeze. Păsările din curte, sătule, sunt ascunse în câte un colţisor de umbră a unui gard sau pom, dormitând liniştite. Doar un curcan îşi mai etalează penajul colorat, înfoindu-se la auzul unui fluierici al vreunui copil mai de departe. Deodată se aude lătratul furios al câinelui ţinut în lanţ: un vecin ce venise să-i împrumut o scară mai lungă. Din când în când, câte o maşină trece pe şosea, stârnind un câine ce doarme în marginea drumului. Spre seară, tropot de vite păşind agale, întorcăndu-se de la păşune şi câte-un muget al unui viţeluş rămas în urma turmei. Regina nopţii de sub fereastră, îşi deschide din nou florile înmiresmate iar un greieraş pitit sub o tufă de trandafiri, îşi începe cântecul strident, curmat pentru câteva clipe de o maşină întârziata ce trece claxonând un câine ce se tolănise în mijlocul şoselei. Un cor de broaşte de pe pârâul din apropiere îşi începe concertul de orăcăituri, întrerupt de un tren de marfă ce trece fără oprire prin micuţa gară cufundată în întunericul nopţii.

Această leapşă poate fi preluată de oricine!

Multumesc de vizita si va recomand si blogurile prietenilor mei: Ada, Ana Maria Deleanu, Ana Usca, Athe, Bețivul de cuvinte, Blogatu, Blogul lenes rau al Cellei, Dispecer Blogosferă, Flavius Obeada, Gabi si raza ei de soare, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Glappy, Gmxul, Ilarie MamininetaMaria Postu, Marius Aldea, MeetTheSun, Mesterul Manole , Mirela Pete, Munteanul, Nelinistitu’ Adrian Voicu, Oana Stoica Mujea, Ovidiu Popescu, Paul G Sandu , Patranoiu Dana, Popa Țeapă, Quadratus, questioare, Ring of Gyges, Rokssana, roxana iordache , Scorpio, Shayna, Sibilla, Simona Ionescu, Stropii de suflet ai Aurorei Georgescu, Teo Negura, theodora0303, Un blog… gustos!Vania, GorjNews, GorjExclusiv.