Cu caprile

Sculaţî-va mumă, haideţ’ că zbiară caprile elea de foame, că parcă înnebuniră. Hai, că acuşica plecăm!
– Babă, păi nu mâncăm o ţârică măi întai, că sîmt că-m’ ghiorlăie maţăle de foame, ‘i zîsăi io babii.
– Las’ că pusăi în traistă și mâncaţ’ acolo, zîce baba .
Baba dădu drumu’ la amandoo caprile din coteţ si le mână spre poartă .
– Hai, că-s moarte de foame, zîce baba. Deschide tu mumă poarta și pune bine ciocău’ ăla cân’ o-nchiz’ să nu iesă bobocii afară, că ne sărăcim de boboci!

– Bine babă, zîc io, şi o iau de mână pe baba. Cu ailantă mână o ţînea strâns pe soru-mea, mai mică decat mine cu doi ani.
– Şişi ! Ale dracu de capre, numai flori nu mai mâncasă-ţ’ din ront! Trecurăm apa şi-o loarăm pe malu’ ălălant, pe o potecă la deal, pe lângă porumbii lu’ naşu’ ăl bătrân.
– Şişi Pipirică ! Şişi Piță ! Întoarce-le mumă să nu intre în porumbii lu’ nașu’, ‘r-ale dracu, că nu mai am trai bun cu omu’! Ţîne-o mă de mână pe soru-ta, vez’ să nu să-mpedece, că-i mică și ia. Lipăiam amândoi cu picioarele goale p’in prafu’ de-un lat de palmă, țînându-ne după baba .
– Babăăă, mă dor picioarele, începe soru-mea să să mâţâie.
– Las’ că te iau în gărgei, zîsă baba, şi o pusă dupe cap, țînând-o cu amandoo mânile de lăbuţăle pline de praf ale picioarelor.
– Babăăă, și pe mine mă doare, cre’ că -m’ dădu un mărăcine în picioru’ din spre mataleee!

– Mă, ţ-am măi spus că ăla-i picioru’ al dirept.
– Bine, al drept, al drept, da’ mă doare rău, babă.
– Mai rabdă și tu o țâră, până ajungem la salcâmi şi mă uit eu la picioru’ ăla al tău !
Ajunsărăm la salcâmi, și caprile începură să mănânce cu poftă frunză fragetă de salcâm.
– Şez’ jos, să mă uit la picioru’ tău. Aaa, iote-i un țăp de polomidă, na, iote că ţî-l scosăi ! Te măi doare ?
– Mţu, făcui io, dor o ţâră.
– Las’ căţ’ trece, că-i vremea rece, zîce baba şodoasă .
– Da’, cân’ mâncăm babo, că mor de foame, zîsăi io ţânându-mă de burtă.
– Şi mie, şi mie mi-e foame, zîce soru-mea după mine.
– De, dacă n-aţ’ vrut să mâncaţ’ bine asară !
– Ne-am săturat babă de atâta făsui, zîsărăm amandoi în cor.
– Apăi, voi aţ’ mânca numa’ carne ca lupii, zîce baba scoţînd din traista iei din păr de capră un ştergar pe care-l întinsă pe iarba.
Scoasă apoi un boţ de branză măruntă de capră, doo bucăț’ de muşchete din garniţă, pline de untură, şi câteva foi de ceapă verde, rupte din grădină. Scoasă măi la urmă un sfert de turtă pe care-l rupsă în doo părţ’ egale.
– Hai de mâncaţ’ că ieu întorc caprile elea, fir’ ale dracu’, că numa’ la porumbi trag !
Mâncam amandoi muşcând cu poftă din coaja galbină a turtii, apoi din muşchetele de porc .
– Mâncaţ’ mă şi turtă, nu numa’ carne ca lupii, zîce baba, loaţ’ și brînză si ceapă, mâncaţ’ tot, zîce baba. Hai că mă duc cu ulcioraşu’ ăsta să vă aduc o ţîră apă di la ştiubeiu’ de su’ mal, că legai caprile de salcîm să nu scape în porumbi. Până veni baba cu ulcioru’ de apă, noi gătirăm tot de mâncat .Dădui să-i iau babii ulcioru’ din mînă, da’ ia-l dădu soru-mii mai întâi:
– Las-o mumă pe ia-ntîi, că-i măi mică !
Beu soru-mea, apoi loai ieu ulcioru’ şi-ncercai să beau pe gura a mare, da-m’ veni apa pe oichi.
– Bea mă pe ţâţa a mică, ce te tot broscăi atâta, zîce baba.
Pe marginea potecii iera un cireş bătrân, rapăn de cireşe care ne făcea cu oichiu .
– Babă, iote s-au copt cireşele. Nu ne culegi si noua niscavai cireşe ?
– Vă culeg, mumă, cum să nu, da’ staţ’ cuminţ’ ici-şa !
Baba, suită în cireş, pe o creacă groasă, aproape de vârf, culegea cireşe şi le punea în sân .
– Babăăă, să nu caz’ din cireş, auzîşi?
– Nu cad mumă, nu cad! Hai că cobor acuşica !
Baba coborî din cireş și veni la noi. Scutură ştergaru’ de zgure de turtă, la urmă goli toate cireșele din sân .Mâncam cireşe amândoi, întrecându-mă cu soru-mea care scupie sâmburii măi departe. Ieu o-ntreceam!
– Gata, terminarăţ’ ? Hai acasă, că-i miaza şi măi am atâta treabă acas’…
Pița si Pipirica mergeau agale ‘naintea noastră, buftănite de cât mîncasără, cu ugerele aproape târâind p’in ţărâna potecii .

Glosar de gorjenisme (oltenisme)

ront – rond (de flori)

ălălant – celălalt

ciocău – încuietoare improvizată la poartă

șiși – îndemn la capre

a lua în gărgei – a lua în spate (după ceafă)

țăp de polomidă – țep de pălămidă

o țâră – un pic

făsui – fasole

mușchete – mușchi de porc (pus în untură)

garniță – vas emailat pentru păstrarea unturii

știubei – fântână cu izvorul la mică adâncime (mai ales sub un mal), ce are ca ghizd un trunchi scorburos

turtă – pâine din mălai de porumb

rapăn – arhiplin

a scupia – a scuipa

buftănite – umflate