O sa fie o mica surpriza pentru el… pentru ca atunci cand o sa-si verifice blogul o sa dea de acest post neasteptat….
 
Am plans impreuna moartea batranului nostru .. am auzit voci care spuneau ca "era batran".. nu am avut replica. Asa era… A durut mult pentru ca a fost un om de la care am invatat multe cu totii, un bunic bun, un socru bun. Traieste si acum in inimile si mintile noastre, acolo unde logica nu-si are sensul si nici rostul.
 
Am simtit, poate, regretul ca nu am fost mai atenti cu el, mai ingaduitori, ca nu am petrecut mai mult timp alaturi de el..
 
A fost o experienta dura de viata decesul bunicului din care am invatat ca nimic nu  este nemuritor, ca timpul DE CALITATE alaturi de cei dragi este pe o scala a valorilor umane undeva foarte sus… Am invatat si mi-am propus sa fiu mai bun si mai ingaduitor, sa-mi las problemele mele personale sau de firma in favoarea celor legate de familie.
 
Este ziua ta, tata…. o zi in care, ca in fiecare an, in ajunul zilei de nastere ne-ai spus "sa nu-mi luati nimic !"
 
Ma gandesc la matale si-mi amintesc de plimbarile cu bicicletele, la pescuit si cele din padurea oraselului in care m-am nascut, la dimineata in care ti-am deschis usa camerei de camin de la facultate si aproape ca nu te-am vazut de plapuma pe care mi-ai adus-o de acasa, de discutiile extrem rare "de la tata la fiu", dar cu un efect extrem de mare pentru mine, la clatitele in care esti specialist si la veselia zilnica, de multe ori ENERVANTA, pe care o ai chiar si cand, de fapt, stim cu totii ca incearca sa camufleze oboseala serviciului in schimburi sau a problemelor cotidiene. Ma mai gandesc si la plugusorul pe care ni-l faci an de an, de fiecare data altfel, cu rime, parca, din ce in ce mai hazlii si cu urari traznite si, nu in ultimul rand, la suportul neconditionat dat mie, alaturi de mama, pentru activitatea mea profesionala. Pentru toate, de ziua ta..MULTUMESC !
 
La Multi Ani, Nea Costache si..sarut-mana tata !
 
Asa cum obisnuiam sa glumesc.. semnez eu…
 
"fiul tatalui meu" sau Mitrut
 
PS: Mi-am permis in calitate de administrator al blogului sa scriu acest mic articol, fara acordul proprietarului 🙂