În noaptea aia avusăsăm un vis ciudat: intrasăm într-o peşteră mare şi întunecoasă, împreună cu neica Dumitru care mă ţînea de mână şi nu ştiu cum, la o răscruce, ne-am pierdut unu’ de altu’. L-am strigat, da’ nu m-a auzît şi dupa ce am trecut p’in mai multe răscruci, am iesit din peşteră, da’ sîngur, într-o poiană cu verdeaţă. Dimineaţa, cân’ m-am sculat din somn, am uitat visu’.
Trândăveam încă şi căldura patului nu mă îndemna să ies di su’ plapuma călduroasă. Mama, trezîtă din somn cu noaptea în cap, dădusă drumu’ la păsări, dădusă porcului o trocă de boabe şi venisă-n casă la caldură cu un braţ de lemne. Ca p’in vis, am auzît pe mama deschizînd uşiţa sobii, răvăşind cu vătraiu’ jerăgaiu’, aruncând două lemne uscate de cer, care numai dupa câteva clipe, au inceput să trozneasca, aruncând scântei su’ plita sobii. Din patu-al’lant, îl auzam pe tata horcănind şi zăletind în somn. Era obosît. Venisă az’ noapte di la servici după două schimburi. P’intre genele pleoapelor ce parcă nu voiau să să deschidă, am văzut-o pe mama şezând la lumina fereştrii, pe-un scaun, cu oichelarii iei c-o toartă ruptă, petrecuţ’ c-o aţă dupa cap, încercând să coase pantalonii aproape noi ce-i rupsăsăm asară la sanie şi pentru care-m’ şi luasăm două joarde usturătoare la cur.
De-odată, să auzî lătratu’ lu Florea, cânele nostru, care să smucea-n lanţ, măi-măi să-l rupă. O văzui p’intre gene pe mama cum înfige acu’ cu aţa în pantalonaşii mei, îi lasă pe scaun şi iese afară.
– Stăi Costică să mă ţîn ieu la câne! Intră, vez’ că ciocău’ porţî’ ie mai jos în dosu’ porţî’, aşa! Taci mă Florea! Hai în casă Costică, hai că nu te muşca cânele, că ma ţîn eu la el!
Îl auzîi pe nea Costică scuturându-şi zgomotos bocancii la intrare şi intrară în odaie, odată cu un val de aer rece de-afară.
– Mitule, scoal’te mă, că veni Costica pi la noi, zîsă mama.
Tata tresari din somn, să trezi şi rămasă şezând pe dunga patului:
– Ce-i mă Costică? Neica Dumitru?
– Da mă Mitule, tata. Cre’ că acu’ să duce săracu’… ar vrea să te vadă…
Neica Dumitru, văr primar cu bunicu-meu, tata lu’tata, căzusă din toamna la pat şi de vreo două ori, îl chemasă pe tata la căpătâiu’ lui să-l mai vadă, că moare. Nu murisă, îl întorsăsă de vreo două ori moartea şi-acu-l chema iar.
– Ieri i-a luat o mână şi-un picior lu’ tata, zîsă Costică cu glasu’ gâtuit de plâns, i s-a strâmbat şi gura, de-abia înţălegi ce zîce…I-au ţînut muierile az’ noapte de două ori lumânările şi-apoi sa-ntors, la-ntors moartea! Di la şasă îm’ tot criceşte să vin să te iau că vrea să te vadă…
– Viu acu’ Costică, zîsă tata trăgându-şi pantalonii pe el.
– Merg şi io tată, zîsăi io sărind din pat.
– Stai mamă acasă că-i ger afară, las’ că să duce tată-tău, nu-i de tine acolo, zîsă mama.
– Lasă Marioară să vină şi copilu’ că-i mare-acu’!
Mama luă pantalonaşii mei de pe scaun, rupsă aţa cu dinţî’ şi mi-i întinsă:
– Îmbraca-te bine că-i ger şi-i cam departe, dacă nu vrei să stai acas’!
Mama îm’ dădu ciorapii ai noi de lână, îm’ trăsăi bocancii uscaţ’ de după sobă, apoi îm’ ridică guleru’ la palton, încingându-l strâns cu fularu’, petrecut peste gură şi nas, şi-mi îndesă peste ureichi căciula de miel, cu ureichile lăsate-n jos, legate su’ bărbie.
Era ceva de mers pân’ la neica Dumitru: şedea tooocma’ la deal, vecin cu popa al bătrân. Tata mergea încet să nu lunece pe zăpada bătătorită şi îngheţată, alături de nea Costica, discutand de-ale lor, în timp ce io, încercam să găsăsc un lunecuş mai bun în faţa şi spatele lor, să mă trag pe gheaţă. Nu prea lunecau bocancii că-i pingelisă ieri dimineaţa cizmaru’, şi câteva cuie scrijeleau gheaţa scrâsnind, da’…io nu mă lăsam!
– ‘Stâmpăr’-te mă că-ţ’ rupi nasu’, mă ostoia tata fără prea mare succes.
Ajunsărăm la neica Dumitru. Era o casă ‘naltă, cu două odai sus şi beci jos, cu o cămăruţa mica şi joasă în spatele ei, unde şedea neica Dumitru. Ne scuturarăm de zăpadă la uşa scundă, după care intrarăm înăuntru, tata şi nenea Costică, cu capetele plecate, să nu să lovească în tocu’ uşii. Mă izbi în faţă un aer stătut, cu uşor miros de pişat şi caldură, dată de o sobiţă din caramidă, cu plită. Trei muieri bătrane, două aşezate pe scaune, pe langa perete si una pe pat, alaturi de neica Dumitru, vorbeau incet, în şoaptă, între ele. Una dintre ele, doda Măria, pe care o mai văzusăm o dată pe la noi. Cân’ intrarăm, auzîi mormăitu’ lu’ tata ce sămăna cu un “bună zîua”, la care, muierile să ridicară-n picioare, răspunzând tot cam aşa, în barbă.
Neica Dumitru, slab, cu nasu’ subţîre, coroiat şi oichii duşi în fundu’ capului, durmea dus, oichii mişcându-i-să-ntr-o parte şi alta, su’ pleoape.
– Stai jos Mitule, iote, pe scaun, lângă soba! Sez’ şi tu lângă tată-tau, ne zîsă nea Costică. Io mai am treabă pe-afară să sparg neşte lemne de foc.
Neica Dumitru trâcni-n somn cu un oftat, apoi scoasă un geamăt prelung. Privirile tuturor, să-ndreptară spre el.
– Ce-i Dumitre, ce visaşi? îl intrebă doda Măria, ruda asta a noastră. Neica Dumitru deschisă oichii de-un albastru ca de copil, aţîntindu-i într-un loc spre tavan, parcă uitând să măi clipească
– Ce vez’ acolo mă vere Dumitre? întrebă cu glas milos doda Măria. Ha? Sune-m’ mie, ce vez’?
Neica Dumitru să-ntoarsă-ntr-o dungă spre noi, cu privirea-i aţîntită-n gol, un’eva-n spatele nostru. Priveam curios spre neica Dumitru, căruia, dintr-o dată, răsuflarea-i deveni tot mai şuieratoare şi măi sacadată. Privirea-i speriată, să mută de-odată pe colţu’ perinii, faţa schimonosîndu-i-să de groază:
– Iote-o, luaţ’o.. de-aci… di lângă mine, luaţ’-o… că-i urâtă, mormăi el fomf, cu gura strâmbă, apărându-să cu mâna care nu era beteagă.
– Ce ie Dumitre, ce vez’ vărule aci? Cin’ te supară mă văruţule, ha? Ce vez’?
– O muiere… urâtă… şi schimosîtă. Scoate-ţ’-o afară, iote cum să strâmbă la mine!
Ma uitam îngrozît la neica Dumitru, cu o urma de curiozitate, in timp ce muierile îşi făceau cruce. Răsuflarea-i deveni măi apoi, din ce în ce măi potolită, şi fiind cuprins de somn, adurmi, din cân’ în cân’, oichii
mişcându-i-să din nou su’ pleoape.
Tata să ridică-n picioare, scoţându-şi din buzunar pachetu’ de ţîgări şi cribitu’:
– Rămâi aci la caldură că io ies să fumez o ţîgare, îm’ zîsă el ieşind.
– Du-te Mitule că suntem noi pe-aci dacă o fi ce-o fi, îi zîsa doda Măria.
Bătrânele începură din nou să vorbească-n şoaptă, aruncându-şi din cân’ în cân’ oichii spre neica Dumitru, care durmea liniştit.
– Ce-ai măi auzît Mărie de omu’ tău? întrebă una din muieri.
– Nu s-a-ntors, da’ io ştiu că trăieste, inima-m’ spune că trăieşte Nuţu-al meu, începu să plângă potolit doda Măria. Io-l aştept să vin’ acas’, îl aştept câte zîle-oş avea…
Ştiam de la mama şi tata că omu’ ei, Nuţu, văr de-al doilea al tatii, da’ mult mai mare ca el, fusăsă dat dispărut pe front. Doda Măria, pe-atunci măi tinără, primisă hartie că-i dispărut. I-a făcut pomană şi toate rosturile ca la orice mort, da-n ’47, cân’ sa-ntors unu’ din sat din prizonierat din Rusia, îi spusăsă că Nuţu al iei, a fost cu el în lagăr şi trăia. Şi-acu, dupa doo’j cinci şi mai bine de ani, doda Măria, nu-şi pirdusă nadejdea că Nuţu ei să întoarce.
Afară să auzî un câne lătrând şi un clinchet de zurgălăi ai unor cai înhămaţ’ la o sanie. Tata intră din nou în odaie, aşezându-să lângă mine la gura sobii.
Neica Dumitru tuşi o dată scurt, apoi deschisă oichii, privindu-i pe toţ’, pe rând.
– Mă cunoşti vere Dumitre? Cine-s io?
– Te cu…nosc. Vara mea… Măria… eşti!
– Veni nepotu’ Mitu pi la tine. Vorbeşte cu el, îi zîsă doda Măria!
Privirea lu’ neica Dumitru i să opri pe tata, cu drag:
– Venişi… Mitule tată?
– Venii neică.
– Bine că… venişi…mă tată, it’ mulţămesc. Vream să te măi văd până să mor… Acu’, pot… să mor liniştit!
– Lasă neică Dumitre că te faci bine, îi zîsă tata dându-i coraj.
– Măi mă fac… pe dracu’ bine tată, nu măi mă fac bine…io o să mor. Aveţ’ grije de voi, tu şi Costică-al meu…să vă ajutaţ’ între voi…ca-ntre neamuri…
– Da neică, fi fără grijă, îl asigură tata.
Din nou, neica Dumitru căzu-ntr-un somn adânc. Tata ieşi din nou afară.
– Auz’ mumă, îm’ zîsă doda Măria, ce măi face mumă-ta Mărioara? Cum să măi sîmte cu boala ei?
– Măi bine acum tanti. Acu-i e bine, că-n vara trecută a stat în spital la Craiova aproape o lună.
– Da’ cu ce-i bolnava muma copilului ăstuia? o întrebă pe doda Măria baba a mai grasă.
– Cu picioarele suferă. I să gâmfă picioarele de zîci că-i pânea scoasă din cuptor. M-am întâlnit cu ea în spital acu doi ani la Târgu-Jiu…cân’ am fost să-l văd pe-un nepot de-al meu de s-a opărit cu apă clocotită. Săăăraca…’i tinără şi-i tot p’in spitale…a cheltuit bietu’ Mitu’ o groază de bani cu ea să să facă bine!
După doar câteva minute de somn adânc, neica Dumitru deschisă oichii din nou, de data asta, pe mine. Gura-i strâmbă, să schimonosî într-un zâmbet,
şi-mi zîsă cu greutate:
– Credeam…că…te pierdusăm…az’ noapte-n… huda aia. Cum ai …ieşit?
Nu mai ţîn minte dacă i-am răspuns ceva atunci, da’stiu că pe data, mi-am amintit visu’ din noaptea aia şi m-am cutremurat.
Măi târzîu, am plecat acas’ cu tata, şi-n a doua zî am auzît că neica Dumitru a murit spre dimineaţă, pe lumină.
Multa vreme, în copilarie, m-a însoţît visu’ cu neica Dumitru p’in peşteră, şi întrebarea lui cu huda, şi o vreme, mi-era chiar urât sa ies sîngur pe-ntuneric afară.
Dictionar:
– a horcăni = a sforăi
– a zăleti = a tresări
– joardă = nuieluşă
– a crici = a sfătui cu insistenţă
– a trâcni = a se speria, a tresări
– schimosîtă = urâtă, schimonosită
– a se gâmfa, gâmfat = a se umfla, umflat
– hudă = grotă, peşteră
Ada, Adina Hutanu, Ana Birchall, Ana Usca, nepoata-mii Ana-Maria din Craiova, Aurora Scarlet, Carmen, Cella, Corina Cretu, Crina Dunca, crisatcross, cristal, Crocoditza, Delliana, Ela, amnesiacgirl, fleurdulys, Gabi Mihaela, Gabitzu, Gabriela Savitsky, gmx, fetelor de la thefashiongirls, Incasha, Gina, Innuenda, Lady Allia, isteata aia mica de Loredana, Lucia Verona , maminineta, Mana Ciutacu, Maria Postu, Matilda, Mirela Pete, Oana, Poeta Maria Barbu, Primadona, Pucca, Roxana Iordache, Sibilla, Simona Ionescu, Stefy, Strumful, Strumfita cu esarfa, Theodora0303, ciocolatacupiper
Tizul cu aburelile lui, Adam, Adrian Barbat, Adrian Enache, Alex Mazilu, Alexandru Marin, Alin Farcas, Andrei, BACIO- Mihai Vulpe, Baiatul ciudat, black-angel- Costel, Blogatu, ReFu, conasu’ Ion Dascalu, Bobo, Calin Hera, Cati ca voi, Chinezu, Ciutacu, Codeus, Cristian Bogdan Hotnoga, Dan Brasov, Dan Chichernea, Daniel Vaduva, Darius satmareanul, Dimulescu, Dispecer Blogosfera, Dragos, Dono, Flavius, George Serban, d-l Daju, Marius Lupu, Hobbitul, Ioan Andoni, Ionuţu, Maestrul Mihai Malaimare, Marius Stefan Aldea, Mikael Eon, Mitrut Stanoiu, Moş Călifar, Mordechai, Nametii, Nelinistitu’ Adrian Voicu, nenea Cosmos, Otto Pop, Qadratus, prof. Oprea Dumitru Horia, Ionel – Tzuky, SAI, Simion Cristian, sir Trexel de SM, tac’su,Teiucul, Al 2-lea, Vania si Natasei sale, si nu in ultimul rand, Vlad,
Sursa foto: Alex Mazilu
In Germania se poate « Hai ca se poate! — 1 iunie 2010 @ 10:28 am
[…] declarat pana si faptul ca demisioneaza in 5 minute daca este suspendat si tot nu a […]
CELLA — 1 iunie 2010 @ 10:58 am
ce minunat îmi pare: „lemne uscate de cer”(mie mi s-au „transferat” ca o metaforă pe care am să o „păstrez” aşa)
ce preţioase sunt visele, aparent nesemnificative, ale copiilor. singurii care „văd îngeri”.
întotdeauna m-au fascinat zâmbetele, în somn, ale sugarilor. legătura copiilor cu aparent neânţelese lucruri care leagă viaţa cu moartea e acel ceva care s-a pierdut dar care există. frumoasă poveste, ca toate pe care le scrii Nea Costache, mi-ai amintit să-mi amintesc… „trecerea” bunicii… ştii ce mi se pare ciudat? nu m-am temut nici în cea mai mică copilărie, şi până azi, nici de „trecere” şi nici de „întuneric”. sunt profund, undeva, liniştită deşi viaţa mea atâta câtă a fost a „asistat” la dureroase treceri şi întunecări. eu doar mi-am trăit-o. pe ea, viaţa, asistata mea…
G,mx — 1 iunie 2010 @ 8:07 pm
Frumoasă povestea, dar tristă..
costache — 2 iunie 2010 @ 7:39 am
CELLA: Da, lemnele uscate de cer, sunt poate singurele care puse pe foc, troznesc, imprastiind jerbe de scantei! Da, zambetele sugarilor in somn, spun batranii, ca se datoreaza faptului ca atunci le vorbeste Maica Domnului!
Gmx: Asa este: este trista dar reala. Multumesc de vizita si comentariu!
Bourean pierdut cu Firea « Simion Cristian — 2 iunie 2010 @ 9:56 am
[…] … […]
Donez cinci bani pentru somnul doamnei ministru Udrea « Hai ca se poate! — 2 iunie 2010 @ 11:28 am
[…] Si-a imaginat probabil ca imi este greu sa gasesc o corecta intrebuintare pentru cei 500 de RON pe care ii primesc ca ajutor de somaj si ca sa imi usureze viata vrea sa imi mai ia 75 de RON din ei. […]
Linkurile zilei - 02-06-2010 | Blogatu — 2 iunie 2010 @ 2:35 pm
[…] Visu’ cu neica Dumitru […]
Re: my dear friends (8) : Alex Mazilu – Daily Photo Blog — 2 iunie 2010 @ 2:50 pm
[…] de Iunie, Incercari culinare, Gratarele si fotografia, Refugiat, Femeie complicata, Anca, FYT, Vis, Dispeceratul Blogosferei, Rezistenta, Haz, Geanina si […]
Ion Dascalu — 2 iunie 2010 @ 8:00 pm
Si, totusi, lucruri oarecum inexplicabile ni se cam intampla in viata, nu? Mi-a placut povestirea.
Kiwi — 2 iunie 2010 @ 8:42 pm
Interesant visul acesta uitat… si sanatate noului membru al familiei 😀
Luna nu poate fi furată | Raza mea de soare — 2 iunie 2010 @ 9:43 pm
[…] Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela, Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa. Tags: Gânduri, inima, maestru, poveşti, Spiritualitate, […]
Cristian Bogdan Hotnoga — 2 iunie 2010 @ 11:01 pm
http://cristianbogdanhotnoga.wordpress.com/2010/06/02/sa-pasim-pe-taram-ocult-cel-mai-infiorator-blestem/
Logica Robertei Anastase « Hai ca se poate! — 3 iunie 2010 @ 10:33 am
[…] Eu una sper ca vor fi mult mai multi parlamentari din grupul puterii care vor alege sa SUPRAVIETUIASCA. […]
Cristian Bogdan Hotnoga — 3 iunie 2010 @ 6:25 pm
He, he, Nea Costache! Nici nu ai postat bine articolul că eu l-am şi citit dar, abia acum revin să comentez, că nu mă pot abţine :). Această povestire mi-a trezit amintiri proprii din perioada copilăriei petrecute la ţară. Cu toate că au trecut ceva ani de la copilăria dumneavoastră până la copilăria mea, viaţa satului românesc nu s-a schimbat prea mult. Abia în ultimii câţiva ani am văzut schimbări tot mai majore şi mă tem că nu în bine. Oare este bine ca ce a rămas neschimbat sute şi mii de ani să se „înnoiască” acum? Şi nu mă refer aici la faptul că tanti Ileana poartă galoşi Adidas trimişi de feciorul din Italia, ci la obiceiurile, datinile şi tradiţiile noastre. Toate astea mor, dispar sau se metamorfozează prin sărbătorile altora. Oare nu moare şi sufletul românului? Satul românesc a însemnat identitatea românului. Nu peste mulţi ani vom vedea stâne şi oi numai în poze, calul trăgând la plug pe youtube şi în bătătura ţăranului vor urla manelele şi Lady Gaga.
Povestirea m-a uns pe suflet. Atât de real, atât de autentic! Şi nu spun asta doar ca să te „periez” pe dumneata, ci pentru că am trăit şi am trecut şi eu prin astea. Am simţit, mic copil fiind, aceleaşi înţelesuri pe care acum când am ajuns mare nu la mai simt şi nu le mai înţeleg.
Superb! M-aş întinde la vorbă pentru că amintirile mă năpădesc dar, mă întorc la realităţile astea sterile ale vieţii din anul 2010. Dacă aş avea o asemena putere, aş face ca toţi românii, toţi, să citească această povestire, să o înţeleagă şi să o simtă aşa cum am făcut-o eu.
Toate cele bune!
ema cornoiu — 3 iunie 2010 @ 7:14 pm
Nu ne-am „vazut ” de mult Nea Costache. Aceste vise… atat de adevarate. Si pe care nu le percepem decat atunci cand se intampla. Continuum-ul spatiu-timp-suflet ne da semne si ne arata atat de multe… Doar daca am putea sa stim atunci pe loc ce inseamna. Plang.
| Raza mea de soare — 3 iunie 2010 @ 8:25 pm
[…] Savitsky,Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela, Nea Costache, Dispecer, CNB. Tags: […]
Black Angel — 3 iunie 2010 @ 11:23 pm
inca odata ma facusi sa stau cu nasu’ in monitor juma’ de ora .. Da fu o juma de ora..placuta!!De-ar sti omul sa interpreteze visele ar fi bun
Sibilla — 4 iunie 2010 @ 3:53 am
„Când elefanţii se bat, iarba suferă“ – Proteste ŞI în Twin Peakse-ul cărăşean. JOS GUVERNUL BĂSESCU-UDREA-BOC ! JOS MAFIA PD-L !
Din nou la Miting! Continuăm. Pentru că NU doar Capo di tutii Capi, Tr Băsescu, se impune debarcat ci şi Naşii din teritoriu. Toţi!
Pentru că judeţul Caraş-Severin a ajuns în halul în care e, unul din cele mai prăpădite, graţie * Împăratului * şi căpuşelor tolerate. Ca de ex., Naşul Frunzăverde NU a renunţat la niciunul din fini, nici la pretenari , dimpotrivă, i-a menţinut pe scaune/funcţii într-u liniştea şi bunăstarea sa personală, şi NU de grija cărăşenilor de care i se fix rupe * Naşului *.
Protestăm pentru că : pensiile sunt un drept, copii merită un viitor, şanse, dorim locuri de muncă, ne e scârbă de şobolanii portocalii, ne-am săturat să fim umiliţi şi dispreţuiţi.
DESTUL !
Mi s-a parut cel putin curios, faptul ca Marian Apostol – Cartel Alfa, NU a scos un sunet la adresa Mafiei locale !
Exista cumva o intelegere intre liderii de sindicat si puterea actuala ? Chiar s-a pus botul la zicerile oportunistului Frunzaverde care, a speculat momentul, care se foloseste de oameni ca sa preia puterea, cu alte cuvinte o haita de ticalosi fi-va inlocuita cu alti cameleoni ??
INTREAGA GASCA PD-L TREBUIE DEBARCATA !
Şi noi suntem responsabili pe cine vom alege pe viitor sa ne reprezinte, indiferent de partidele din care fac parte * reprezentantii * !!
Din nou, PENSIONARII au dat lectia de MORALITATE SI DEMNITATE, nicidecum liderii de sindicat, nicidecum bugetarii din protectia copilului care NU s-au inghesuit la Mitingul de Protest, nicidecum carasenii care au preferat servitul berii la terase, nicidecum unii dintre profesorii supusi , servili din scolile cu conducere PD-L, posesori cu totii de carnete de partid, portocalii, nicidecum atatia altii care au lipsit!
CINSTE PENSIONARILOR !
Intreba azi Marian Apostol unde sunt ceilalti pensionari, bugetari…. DAR TU MARIAN APOSTOL, UNDE AI FOST IN ZILELE TRECUTE, PLOIOASE, CA NOI, AM FOST IN CENTRUL CIVIC, AM PROTESTAT, TU…. ??? ÎN CAPITALA POATE CA AI FOST O ZI, DOUA, IN REST… ??
DE CE SCANDEAZA DE LA MICROFON MARIAN APOSTOL SLOGANE DE GENUL * UNITATE ! * TIMP IN CARE IMPROSCA CU NOROI TOT CE MISCA ?? UNITATE CU CINE, CU SORIN FRUNZAVERDE, TOVARASE APOSTOL ??? CU OPORTUNISTUL BARON LOCAL ???
Niciun cuvant despre Mafia locala, de ce NU ???!!!
Si acesta e un motiv pt care oamenii nu ies in strada, pt ca si liderii de sindicat dezamagesc .
Prefectul Tunea, reprezentant al Gubernului în judeţ, NU a iesit in fata oamenilor iar liderii de sindicat au acceptat senini sfidarea, dispretul… Ţunea a preferat căldura biroului şi, a promis, că nu-l doare gura. Probabil că a şi raportat * Împăratului * Frunzăverde ceva de genul * situaţia e sub control *, * n-au treabă cu noi, doar cu Boc şi Băsescu *, etc… BA DA, Ţunea, ŞI CU VOI AVEM DE LĂMURIT DESTULE, CĂ S-AU TOT ADUNAT!
FRUNZĂVERDE SĂ TACĂ ! E ULTIMUL CARE AR FI ÎN MĂSURĂ SĂ DEA LECŢII DE MORALITATE, CINSTE, ONESTITATE ! ŞI EL A FĂCUT CAMPANIE ELECTORALĂ PENTRU BĂSESCU ŞI EL I-A ADUNAT VOTURI SECURISTULUI DE LA ANVERS ŞI EL PROCEDEAZĂ LA FEL PRECUM TOATĂ HAITA PD-L: PROMOVEAZĂ FINI ŞI FINE, PRIETENI, CLIENTELA POLITICĂ PE POSTURI DE CONDUCERE, TOLEREAZĂ ŞI CONTROLEAZĂ – ÎN INTERESUL CĂRĂŞENILOR NU – TOT CE SE PETRECEÎN JUDEŢ ŞI CE NU !
FĂŢARNIC, OPORTUNIST, FARISEU, CAMELEON ! Acesta e baronul local Frunzăverde, NICIDECUM ceea ce pretinde !
Caracatiţa PD-L şi-a întins braţele în întreg teritoriul. Are multe capete! Şi multe tentacule.ŞI în Twin Peaks-ul cărăşean trebuie decapitată! Şi va fi!
Pentru că, sub bocancii lui Frunzăverde a ajuns Caraş-Severinul printre primele 5, cele mai SĂRACE judeţe din România ! SĂ NE SCUTEASCĂ acest Frunzăverde cu * grija * faţă de pensionari ! MINTE ! OPORTUNISTUL SPECULEAZĂ MOMENTUL TENSIUNILOR SOCIALE, ATÂT !
Concluzionand : lectia de moralitate au oferit-o din nou batranii, punct.
JOS GUVERNUL BĂSESCU-UDREA-BOC ! JOS FAMIGLIA PD-L !
http://sfinx777.wordpress.com/2010/06/04/%E2%80%9Ecand-elefantii-se-bat-iarba-sufera%E2%80%9C-proteste-si-in-twin-peakse-ul-carasean-jos-guvernul-basescu-udrea-boc-jos-mafia-pd-l/
Sibilla
costache — 4 iunie 2010 @ 7:22 am
@ Ion Dascalu: Asa este, nu de putine ori, unii din noi avem premonitii in legatura cu evenimente ce se vor desfasura in viitor, unele din ele, sugerate de anumite vise!
@ Kiwi: Multumesc de urari si de comentariu!
@ Cristian Bogdan Hotnoga: Aveti dreptate d-le Hotnoga: lumea satului este in schimbare, dar din pacate, o schimbare in rau, taranii isi pierd identitatea, dispar anumite obiceiuri, cei care stiau vechile povesti si istorii se duc, ramanem tot mai sarac. Si totusi, lumea satului, si acuma este timorata si inspaimantata de eventualele vraji si blesteme pe care unele „cunoscatoare” le-ar face pentru ei si pentru familiile lor. Si bunica noastra, atunci cand considera ca suntem deocheati, ne descanta noua, copiilor si pe data deveneam… linistiti, sau atunci cand ne durea burta, considera ca „ne-a cazut ranza” si ne punea sa ne dam de trei ori peste cap!!!
Atunci cand cineva avea un vis care-l nelinistea, se gasea cineva care „dezlega” si-l „interpreta”! O zi frumoasa!
@ ema cornoiu: Sarut mana Ema! Asa este: anumite vise ne readuc in memorie persoanele dragi decedate, altele sunt premonitorii si incercam sa le dezlegam! O zi frumoasa!
@ Black Angel: Buna Costel! Ma bucur ca ti-a placut povestirea mea! Asa este: de-am sti sa interpretam corect unele vise! Poate, in vis, ni se releva si posibilitatea de a ne imbogati dar daca nu stim sa interpretam acel vis…ramanem tot saraci!!! O zi faina prietene!
@ Sibilla: Trecem si pe la tine prietena sibillina!
Spune-i parlamentarului tau cum sa voteze « Hai ca se poate! — 4 iunie 2010 @ 12:00 pm
[…] Barbu, Marius Mina, Matilda, Mesterul Manole, Michaelas, Mircea, Mirela, Motanul Filozof, Natasa, NEA COSTACHE, Nedumeritul, Tavi, Octavian, Orfiv, Plano 10, RaSpo, Razvan, Rusu Gigi, Sectorul 6, Sfantu’ […]
melcul — 4 iunie 2010 @ 4:59 pm
Scuze ca scriu aici… interesat/a de un schimb de link ?
Merci fain 🙂
http://melculatomic.wordpress.com
Mitrut Stanoiu — 5 iunie 2010 @ 10:36 am
@ melcul: Sincer, nu prea momentan!
Să luăm aminte… Fii tu însuţi schimbarea pe care o vrei în lume, în ţara ta! « Sfinxul — 10 iunie 2010 @ 3:32 am
[…] prin postarea de povestiri, cântece şi legende de o frumuseţe rară ale neamului românesc: Nea Costache, Munteanul, Quadratus, […]
Logica Robertei Anastase — 13 decembrie 2010 @ 5:56 pm
[…] Eu una sper ca vor fi mult mai multi parlamentari din grupul puterii care vor alege sa SUPRAVIETUIASCA. Vizualizari :8 […]
Spune-i parlamentarului tau cum sa voteze — 13 decembrie 2010 @ 5:59 pm
[…] Barbu, Marius Mina, Matilda, Mesterul Manole, Michaelas, Mircea, Mirela, Motanul Filozof, Natasa, NEA COSTACHE, Nedumeritul, Tavi, Octavian, Orfiv, Plano 10, RaSpo, Razvan, Rusu Gigi, Sectorul 6, Sfantu’ […]
In Germania se poate — 13 decembrie 2010 @ 6:05 pm
[…] declarat pana si faptul ca demisioneaza in 5 minute daca este suspendat si tot nu a […]