de Marius-Adrian Porojnicu

Doamne, de-aș avea puterea
-Fie doar și pentr’ o noapte-
Aș reinventa ‘nvierea,
Unui biet popor pe moarte !

Mi-aș urla spre cer trăirea
Celor care dau din mâini
Ș’ aș alimenta speranța,
Înmulțind coșul cu pâini !

Aș lega, mână de mână,
Hora munților Carpați,
Ca speranța renăscută,
Să unească frați cu frați,

Aș trimite’n Purgatoriu,
Sigilând, pe veșnicie,
Tot ce e aleatoriu
Și mințit cu viclenie !