Pi la muica

Lamba, aninată-n cui, începu să pîlpîie. Muica să sculă din pat, suflă in lambă şi să dădu iar în pat lăngă nepoţîca iei de şasă ani. Venisă pi la ia de doo zîle şi mîne o ia tac’su indărăt acas’.
– Muică , zîce fata, da din linguruşi să fac broaştele ?
– Da ce-ţ veni fata babii ?
– Văzui az in balta din fundu’ grădinii numa’ linguruşi. Mumăă, cum dădeau din coadă, aşa dădeau, zăce fata arătîn ‘din deştuţu’ arătător .
Auz  muică, da’ din linguruşii ăia chiar să fac broaşte ?
– Bunăoară să fac, cum să nu, zîce muica fetii.
– Cum să să facă broaşte muică, broaştele au picioare, da’ linguruşii văzui ieu că n-au,  zîce aia a mică.
– Măi tîrzîu o să le dea şi picioarele, da’ să măi crească, isteaţa muichii a mică, zîce baba pupînd nepoata pe năsuc.
– Da’ muică, da’ linguruşii au coada, da’ broasca n-are !
– O să-i pice, doamne ţîne-o, că deşteaptă te-a măi făcut mumă-ta. Parca ia nu iera aşa deşteaptă ca tine,  zîce muica, acu hai să ne culcăm, că vine tată-tău şi te ia acas dimineaţă.
Fata începu să sa legene cu capu pe căpătîiu’ umplut cu foi de porumb care foşgăiau su’ capu iei. Afară să auza cum cînta un răcănel, iar un cîne lătra la alălalt cap al satului. Întru tîrzîu:
– Muică ! Muuuică !
– Îuu, doamne ce mă speriaşi, visai că venisă vulpea şi-m loasă cloţa di pe oauă şi doi pui de cîţă. Of doamn , mă ăsasă săracă !
– Ce zîceai că spui?
-Lenuţa a lu nea Costică  a lu’ Maria Fudula -i borţoasa ?
– I borţoasă, da, zîce muica.
– Si…are un copil in burtă ?
– Un copil sau o fată, zîce a batrînă.
– Aşaaa, c-o avea copil sau fata, asta inţăleg io, da vorba ie …pe une iese muică, ha ? intreabă curioasă nepoata.
– Pi la subsuoară, i zîce muica ţînîndu-să să nu o scape rîsu’.
– Da mîţa, căn’ a făcut mîţîî ai mici, am văzut io cîn’ i-a făcut , da’ pi su coadă,  zîce fata.
– Ia măi lasă-mă dracu fato, că-m făcuşi capu călindar, zîce muica, şi măi şi culcă-te,că mor de obosală !
Fata să intoarsă pe partea ailaltă zîcînd aşa pentru ia : “are dreptate şi muica, ce, Lenuţa are coadă ca mîţa ? ” Nu trecu mult şi adurmi ruptă de obosală, cu un zîmbet în colţu’ gurii.
– Doamne deştepţ copii în zîua de az . Mînca-ţ-aş curu’ Doamne, n-am măi auzît  aşa vorbe !