La aşa profesori de religie, aşa educaţie!
Astăzi, după articolul acesta,  preluat cândva şi pe blogul meu aici, voi prelua din GorjNews, un ziar online de investigaţii, un nou articol al jurnalistului Narcis Daju, referitor la “pregătirea” şi “profesionalismul” unor profesori de religie gorjeni. Iată articolul
din GorjNews:


Părinţi, nu vă mai da-ţi copii la şcoli! (I) Semianalfabeţi, profesori de teologie

Dacă e cal, să tragă, dacă-i copil să se joace. A spus-o Ion Creangă, în „Amintiri din copilărie”. Aş adăuga eu: dacă e dascăl, să genereze educaţie. Părinţii pleacă la muncă dimineaţa şi se întorc seara, istoviţi, dar bucuroşi că încă au ce pune pe masă. Că încă nu au fost concediaţi şi că pot reface cercul începând din dimineaţa următoare. Copiii deschid ochii pe lume, îi împrumută virtuţile, moravurile şi obiceiurile, şi ajung să se confunde cu ea. Principalele surse de formare pentru copil sunt familia, şcoala şi societatea. În perioada postcomunsită, s-a constatat o tendinţă de autodidacticism în rândurile tinerilor, familia a căpătat mai mult un rol de decor, deloc definitoriu în formarea personalităţii lor, fiind compensată de aportul covârşitor al şcolii şi al societăţii. Societatea influenţează formarea individului prin anturajul lui (în special cel informal, ales şi creat de fiecare tânăr în parte) şi prin media, preponderent prin media vizuale, cele mai facile şi, deci, mai accesate.

Şcoala românească de după 1989 s-a degradat treptat, din învăţământul nostru rămânând doar clădirile, recondiţionate între timp. Totul ca efect al unei politici de destructurare a şcolii româneşti, urmată consecvent de toate regimurile post-comuniste. Astăzi şcoala a ajuns un spaţiu al eşuării. Puţinele cadre didactice ajunse sau rămase la catedră pentru că şi-au urmat vocaţia împart cancelariile cu eşuaţi care nu s-au putut angaja niciunde în altă parte şi atunci s-au lăsat înghiţiţi de acest imens hău –  învăţământul românesc – care a ajuns să tolereze orice.

Fiind născut mai dedemult, nu am apucat să studiez religie în şcoală, că nu era voie de la împărăţie. Dacă nu m-ar contrazice actuala programă şcolară, aş spune că nici acum nu se predă aşa ceva. Ca să te pui la curent cu ultimele mix-uri de înjurături, e de ajuns să treci printre elevii de liceu ieşiţi de la ore sau aflaţi în recreaţie, sau să intri în oricare dintre barurile amplasate strategic lângă licee, pline ochi de elevi şi în timpul orelor, nu de puţine ori gardaţi de profesori, din solidaritate, nici unii, nici alţii, neavând chef, nici azi, vorba cântecului. În vremea asta, oamenii muncii muncesc, mai mult sau mai puţin româneşte, să îşi poată plăti impozitele, ca să îşi ia salariile alea infime, dar de multe ori nemeritate, cadrele didactice care le pregătesc copiii pentru viaţă.

Cu puţine excepţii, copiii oamenilor cu foarte mulţi bani din Târgu Jiu studiază în străinătate. Asta pentru că îşi permit şi pentru că sunt responsabili faţă de prezentul şi viitorul odraslelor lor. Restul rămân în patria – mumă, material didactic pentru eşuaţi.

Ca să ajungi să intri în învăţământ şi să predai teologia trebuie să promovezi cel puţin un examen. Se presupune că absolvenţii de studii superioare de teologie au o particularitate, sunt bine pregătiţi, nu au trecut ca gâsca prin apă şamd. Din datele oficiale primite de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, rezultă că în 2009 au intrat la catedra de teologie şapte noi profesori. Cum au răzbit? Vă explic imediat. La concursul organizat în data de 15 iunie 2009, au luat următoarele note:

  1. Manda D. Ionuţ, din Târgu Jiu, nota 3,1
  2. Pârâuţ B. Silviu – Laurenţiu, din Târgu Jiu, nota 2,35
  3. Vălăreanu I. Alina Maria, din Bumbeşti – Jiu, nota 4,15
  4. Vulpe I. Constantin, din Bâlteni, nota 3,6
  5. Gurică O. Nicolae Dragoş, din Bălceşti, nota 2,75
  6. Birceanu S. Sorin Mădălin, din Târgu Jiu, nota 3,8
  7. Neblea G. Valentin, din Plopşoru, nota 4

Într-o ţară civilizată, în care învăţământul este condus de persoane responsabile, infirmilor de mai sus li s-ar fi pus câte o ştampilă pe frunte, să nu mai calce neam de neamul lor pe la vreun concurs de accedere la catedră.  În românica s-a întâmplat ca în românica. Au învăţat toată vara, s-au meditat între ei, s-au recules, au postit şi au spus rugăciuni, astfel încât la următoarea evaluare,organizată în septembrie 2009, au promovat toţi. De unde se vede treaba că cancerul din ISJ Gorj nu se mai face bine nici cu medicamente străine. Trebuie ras locul, arat şi semănat, făcut din nou. E absurd să promovezi în septembrie un candidat pe care în iunie l-ai notat cu 2,35. Sau, mă rog, nu e absurd, e doar … românesc.

Aşa se face că candidaţii s-au văzut posesori de cataloage, catedre şi elevi care încep să înjure înainte să se fi sfârşit ora de teologie. Manda Ionuţ, profesor la Grupul Şcolar Energetic; Pârâuţ Silviu – Laurenţiu, la Grupul Şcolar Bârseşti; Vălăreanu Alina Maria, la Colegiul Naţional Spiru Haret (!) şi la Şcola Generală nr. 4; Vulpe Constantin, la Şcoala Brăneşti; Gurică Nicolae Dragoş, la Şcoala Prigoria; Birceanu Sorin Mădălin, la Liceul de Muzică şi Arte Plastice; Neblea Valentin, la Şcoala Aninoasa. Vai’ steaua lor de profesori, vai’ stelele lor de şcoli. Domnu’ Trandafir, Domnu’ Trandafir…

Bomboana de pe colivă, dacă nu vă e deja suficientă silă: fiecare din domnii profesori de mai sus au primit şi binecuvântarea Mitropoliei Olteniei, care le-a măsurat evlavia şi i-a dat cu plus. Huooooooo!

În completarea huiduielilor din final, aş menţiona că le merită cu prisosinţă, nu numai respectivii „profesori”, ci şi cei ce i-au promovat în aceste posturi, umbrind astfel activitatea celorlalte cadre didactice ce-şi desfăşoară munca cu profesionalism şi dăruire, dar în acelaş timp, făcându-se rabat de la o educaţie corespunzătoare a copiilor noştri.

Related Posts