Iată ce scrie în Jurnalul National
Fix acum 100 de ani, bucureştenii erau atacaţi la baionetă de jandarmi
Bilanţul marelui miting liberalo-tăkist din ianuarie 1912: zeci de răniţi şi arestaţi şi cel puţin un mort
Autor: SIMONA LAZAR
În decembrie 1911, opoziţia s-a retras din Parlament. Parlamentarii opoziţiei de azi doar ameninţă s-o facă. În ianuarie 1912, delegaţii „opoziţiei unite”, veniţi din toată ţara la un mare miting, au fost antrenaţi în lupte de stradă, sedii de magazine şi de partide au fost devastate, manifestanţii au ajuns în beciurile Poliţiei sau la spital. Vi se pare cunoscut?
În esenţă, este însă vorba despre proteste provocate de scumpirea vieţii şi încălcarea principiilor statului de drept. Despre motivele pentru care liderii opoziţiei – Ion I.C. Brătianu (Partidul Naţional Liberal) şi Take Ionescu (Partidul Conservator Democrat) – au decis retragerea din Parlament, în 16 decembrie 1911, am mai scris. Ei i-au chemat atunci pe membrii de partid şi pe simpatizanţi la un mare miting în Capitală.
Nu ne vom opri asupra discursurilor ţinute, pe 8 ianuarie 1912, în sala Băilor Eforiei, de capii opoziţiei. Nici asupra a ceea ce s-a întâmplat dincolo de uşile închise. Vom rămâne „în stradă”, în Piaţa Teatrului Naţional unde mulţimea este respinsă cu baionetele, se trag focuri de revolver, oamenii sunt răniţi sau arestaţi.
Mulţimea, care înainta pe Calea Victoriei, este oprită înainte de a ajunge în dreptul palatului regal. „Soldaţii începură să respingă lumea cu baionetele”, scriu ziarele, prima victimă fiind însă… căpitanul sergenţilor de oraş, care e lovit la cap în învălmăşeală. Al doilea incident are loc la sediul Partidului Conservator (de guvernământ), unde manifestanţii sparg geamurile, iar… un membru conservator aruncă asupra mulţimii o cutie cu vax (ceară). „Scandalul din faţa clubului conservator a durat aproape o oră, spărgându-se toate geamurile clubului şi ale magazinelor din parter. (…) Luând arma la mână, cu baioneta întinsă, jandarmii înaintară încet doi paşi (…) apoi deodată începură o şarjă repede şi violentă.” Lumea intră în panică, unii sunt loviţi cu baioneta sau cu patul puştii, alţii sunt călcaţi în picioare de mulţimea înspăimântată, se sparg capete, iar în cazurile grave intervine ambulanţa „Salvării”. „Dar panica a devenit şi mai grozavă când la spatele mulţimii s-au auzit focuri.”
Manifestanţii au fost goniţi până în dreptul cofetăriei Capşa. Cei retraşi pe stradela Teatrului sunt încolţiţi de jandarmi şi de o ceată de bătăuşi „fără să se ţie socoteală că lumea care se refugiase era inofensivă”. Se fac şi primele arestări. Încep anchetele. Unul dintre cei arestaţi e acuzat că ar fi tras cu revolverul în jandarmi, de la o fereastră a hotelului Continental. Acesta, susţine generalul Popovici, secretarul general al Ministerului de Război, a fost şi motivul pentru care, „surescitaţi”, soldaţii ar fi încărcat – „fără ordin!” – puştile şi unul dintre ei ar fi tras un glonte Manlicher nu spre mulţime, ci spre cel din fereastră… În vremea asta, manifestanţii sunt bătuţi crunt în mai multe puncte din centrul Capitalei. Presa scrie despre „încăierarea din strada Academiei”, în care au fost implicaţi „mai mulţi agenţi şi bătăuşi angajaţi de govern”, care i-au bătut pe cetăţeni „sub protecţia jandarmilor” (adică jandarmii au avut grijă ca bătăuşii să nu păţească ceva…). Mulţi sunt grav răniţi, iar un delegat craiovean moare.
Cum a reacţionat Regele Carol I?
Regele Carol I nu s-a mulţumit cu versiunea oficială asupra manifestaţiilor din 8 ianuarie 1912, respectiv că au fost răniţi 25 de manifestanţi, 10 jandarmi, 8 sergenţi de oraş şi doi agenţi de poliţie, că un comisar ar fi fost crunt bătut şi lovit cu ciomagul în cap, iar un căpitan al sergenţilor de oraş lovit cu baioneta, din greşeală, de un soldat (presa scrie că s-a întâmplat asta pentru că acesta era îmbrăcat civil şi amestecat în mulţime, soldatul nerecunoscându-l). Directorul prefecturii Poliţiei Capitalei a fost şi el „lovit cu un baston în cap, rupându-i-se pălăria”. În ce-l priveşte pe brăileanul care a tras în jandarmi, în dosarul ajuns la vodă martorii sunt… procurorul general şi generalul Deşliu. Nu le poţi contesta credibilitatea (!).
Pe la 4 şi jumătate, Carol I şi-a trimis aghiotanţii regali şi funcţionarii superiori de la Palat să observe situaţia şi să-l informeze. A doua zi, la orele 6 seara, i-a primit în audienţă pe şefii opoziţiei, Ion I.C. Brătianu şi Take Ionescu, care i-au prezentat moţiunea votată la întâlnirea de la Eforie. Imediat după plecarea lor, la palat a sosit Titu Maiorescu, pe care Regele l-a rugat să ajungă la un consens cu opoziţia. Care sunt urmările acestor audienţe la Rege? După ce, în martie 1912, tribunalul declară neconstituţională Legea tramvaielor (cea care fusese scânteia acţiunilor opoziţiei), P.P. Carp îşi dă demisia, iar Titu Maiorescu e desemnat prim-ministru.
Opoziţia revine în Parlament tot în martie (un amănunt picant: la prima şedinţă de revalidare a parlamentarilor liberali şi conservator-democraţi, Take Ionescu nu e validat, fiind nevoie de încă un vot, a doua zi). Până în toamnă, Maiorescu şi Take Ionescu tot negociază, iar în noiembrie „tăkiştii” intră oficial la guvernare, alături de conservatori. Liberalii rămân în opoziţie. (Tudor Cireş)
Provincia, în Capitală
În dimineaţa zilei de 8 ianuarie, trenurile cu delegaţi sosesc în Gara de nord. Presa („Universul”, „Dimineaţa”, „Epoca” ş.a.) constată că pe unele dintre liniile de cale ferată delegaţii sunt opriţi în drum din pricina unor accidente neaşteptate. La ora mitingului de la Sala Eforie sunt atât de mulţi delegaţi, încât nici măcar un sfert dintre ei nu încap înăntru. „De pe la 10 şi jumătate, aglomeraţia devine din ce în ce mai mare (…), în majoritate figuri noi, provinciali, care mergeau în grupuri compacte”.
Ajunse în dreptul Palatului Regal, scandează: „Ura! Trăiască Regele! Trăiască opoziţia unită! Jos Guvernul!”. În epocă, în ciuda nemulţumirilor populaţiei pe spatele căreia se puneau taxe noi, în pofida disensiunilor politice exista un factor de echilibru, la care toţi priveau cu speranţă, şi acela era Regele Carol I.
Măsuri de forţă
Centrul Bucureştiului era mai plin ca la 10 mai. Şi nu erau doar contestatari, ci şi forţe de ordine: „S-au luat straşnice măsuri de pază. (…) În Strada Sf. Ionică, în dreptul clădirii Muntelui de pietate şi la intersecţia cu Strada Câmpineanu era postat un dublu cordon de gardişti şi de soldaţi din regimentul 6 Mihai Viteazul. Curtea Bisericii Creţulescu era plină de gardişti şi de o companie din batalionul 5 vânători. Strada din dosul palatului unde sunt grajdurile regale era înţesată de gardişti, jandarmi şi soldaţi. În Calea Victoriei, pe trotuarul cafenelei High-Life şi pe trotuarul de peste drum se afla postat un dublu cordon de jandarmi rurali cu baionetele la carabină. În Strada C.A. Rosetti (Clemenţei) (…) se aflau de asemenea soldaţi şi gardişti. În Strada Vienei (…) un dublu cordon de gardişti şi de vânători. În faţa Ministerului de Interne se aflau vreo 200 de jandarmi rurali cu baionetele la carabină”… Avem cordoane de jandarmi, plutoane, batalioane şi regimente de soldaţi, gata să intervină, în vreme ce Parchetul civil, cu toţi capii lui, îşi mută sediul, provizoriu, cât mai aproape de miezul posibilelor evenimente: „Acolo se aflau, pentru orice eventualitate, procurorul general, primul procuror şi procurorul de serviciu”…
Balurile puterii
Până către orele 5 şi jumătate, revolta era stinsă, iar escadroanele de cavalerie defilau prin oraş. Pe seară, cei care se adunau la grădini şi cinematografe au fost trimişi acasă. Puterea începuse să sufle şi-n iaurt: dacă din lumea de celuloid ar fi sărit scânteia altei revolte! Apropo… ce făcea partidul de guvernământ în vremea asta? Ţinea primele baluri ale conservatorilor, pe 1912, în oraşele din ţară. Cel mai mare a fost balul de la Dorohoi, unde au dansat mai toţi conservatorii de vază…
În anul de grație 2012, la jumatatea de ghenar, populatia bucuresteana (și nu numai), iese in strada, strigandu-si nemultumirile aduse de guvernarea Basescu – Boc si cer demisia acestora. Tot ca si acum 100 de ani sunt devastate magazine, jandarmii incercand sa reprime manifestatia prin violenta, fiind batuti si arestati doar cei nevinovati. Ca si atunci, si acum cei care doresc sa vina in Capitala pentru a manifesta sunt opriti, iar ca similitudinile sa nu se opreasca aici, daca atunci puterea organiza baluri ale conservatorilor in mai toate orasele din tara, in zilele manifestatiilor de acum, timp de trei-patru zile, presedintele tarii era plecat la Predeal, premierul cine stie pe unde, iar ministrul de interne… petrecea la Arad revelionul pe stil vechi! Acum, in zilele noastre, tara era guvernata de Jandarmerie, in timp ce mai marii nostri nu aveau nicio grija cu ceea ce se intampla in tara! Foarte actual proverbul cu țara arde si… baba se piaptănă! Jos cu ei!
Matilda — 18 ianuarie 2012 @ 12:50 pm
M-ai patruns!
costache — 18 ianuarie 2012 @ 2:32 pm
@ Matilda: ma bucur!
Laurentiu — 31 octombrie 2012 @ 10:25 am
Imi aduce aminte de ce-mi povestea o bunica acum o perioada…