Da, am un blog mai sărăcuţ acum, după ce romanul meu, “O viaţă impreuna”, conform anunţului făcut acum vreo săptămână şi mai bine pe blog, l-am şters.
Acum, când romanul este terminat, mă simt mai eliberat de o sarcină pe care mi-am trasat-o, dar în acelas timp, m-am despărţit cu greu de personajele pe care le-am creat, personaje alături de care m-am bucurat sau am plâns la bucuriile şi necazurile lor, personaje de care ma simt ataşat.
Acum, aştept ca acest roman ce a luat naştere sub ochii cititorilor lui, pe blog, să se materializeze într-o carte.
Ce urmează acum? În primul rând, trebuie să-mi fac un pic de curetenie generală prin blogroll, să-mi şterg câteva bloguri care nu mai există, altora care şi-au schimbat domeniul să le actualizez, iar destul de multe, care mă au în blogroll-ul lor şi mă citesc de peste un an de zile, să le trec şi pe ele in blogroll.
Primesc atât comentarii cât şi mesaje de la diverşi bloggeri, cu solicitari pentru schimb de link-uri. Nu prea-mi place să mi se ceară acest lucru, mai ales de la bloguri care n-au nimic în comun cu al meu.
După curetenia generală a blogului meu, intenţionez să continui seria de povestiri în stilul meu propiu şi să încep un nou roman, bine-nţeles, publicat iniţial, tot on-line!
Mult succes!
Si multa sanatate!
Mult succes în continuare. Cum se va numi noul roman? Despre ce vei scrie??
@ Gina: Multumesc Gina!
@ gmx: Grea intrebare, acum, cand imi vin atatea in minte! Ma gandesc separat,la doi dintre eroii reprezentativi ai Gorjului, dar incerc sa vad ce documentatie pot strange. Cert este ca voi aborda acelasi grai gorjenesc. Intre timp, voi continua seria mea de povestiri, gandindu-ma serios sa le strang intr-o carte de proza scurta. Multumesc de urari si o zi frumoasa!
Am descoperit mai tarziu blogul asta si incerc sa-l determin din parametrii aici configurati pe inpricinat.Trebuie sa recunosc ca-mi place atmosfera specifica si graiul ce nu-mi este strain .Si e bine ca-i asa .Abia acum citesc capitolele publicate din aceasta viitoare carte si nu pot sa nu recunosc autenticitatea si savoarea istorisirilor .Uneori parca privesc la crampeie din viata mea ,asa cum a fost .Nu am caderea de a judeca in vreun fel calitatea sau stilul unei carti dar,atunci cand citirea ei produce reverberatii adanci in sufletul tau ,atunci cand in lumea acelei carti te simti “ca casa”,trebuie sa fie una buna .Chiar daca asta inseamna sa-ti placa numai tie sau,mai mult tie .Va doresc mult succes in aceasta intreprindere si …la mai multe.Astept, si cred ca nu numai eu,aparitia acestei carti si sa ne traiti ca trebuiti.
PS.Pentru a putea citi capitolele publicate ,am indraznit sa-mi trag cate o copie si va solocit ingaduinta pentru indrazneala dar,nu le-as mai fi prins…va multumesc anticipat
spedy /29/01/2010
@ spedy: Ma bucur ca romanul meu mai are inca un fan inrait si multumesc pentru aprecieri. In ceea ce priveste copierea (inainte de a-l sterge) a capitolelor aparute pe blog, nu pot aprecia decat ca… esti istet! Te asigur ca ultimele capitole, pe care am ales sa nu le public decat in carte, sunt, te asigur, cel putin tot atat de incitante! Voi tine la curent cititorii despre evolutia editarii si aparitia cartii. Multumesc pentru vizita si frumoasele cuvinte! Un sfarsit de saptamana minunat!
asa sa faci nea costache…ca stilul matale e unic…ar fi pacat sa il schimbi..mult noroc!!!
Asteptam urmatorul roman la rand…
Mi-am permis sa recomand povestea “O viata impreuna” unui prieten scriitor si posesor de site despre carti. Se pare ca i-a placut: http://www.bookiseala.ro/blogul-nu-e-literatura-cine-valideaza/13075.html
Sanatate!
succes
Astept sa vorbim
Felicitari pentru carte și succes mai departe! Mie mi se pare o treabă extrem de grea, asta, treaba romancierului. Să dea el contur și identitate fiecărui personaj în parte, să le aleagă viața, memoria, poate moartea și toate astea într-o construcție coerentă…Nu poate fi ușor! Poate de aceea, personal, n-am îndrăznit decât la proză scurtă și poezie. Și de aceea îi și admir pe cei care pot ceea ce eu nu aș putea.
@ black angel: Multumesc!
@ Ion Dascalu: Sa apara acesta intai si vor mai urma!
@ Florin Puscas: Multumesc Florin!
@ Oana: OK
@ innuenda: Innuenda, esti deosebit de talentata si cred in mod sigur ca si tu ai putea scrie si un roman!
Dacă-i pe-așa, atunci n-am s-o știu niciodată. Căci n-am să mă-ncumet!:)
Curatenie tre sa fac si eu pe la mine prin blogroll , nu o sa te sterg pe tine cu siguranta ! Abia astept noua carte !
Bună ziua!
Mulțumesc! 
Vă doresc mult succes! Eu, necitind încă romanul, aș vrea să știu dacă-l veți tipări. Și dacă îl vom găsi și noi.
@ innuenda: scrie doar un capitol-doua si-ti garantez ca vei fi “prinsa” in mrejele scrisului!
@ hime: In cateva zile te trec si eu!
@ Mirela: Da, am semnat contractul cu o editura si urmeaza sa apara in maxim o luna si jumatate. Voi anunta pe blog, inclusiv relatii privitoare la achizitionarea lui. Multumesc pentru vizita si interes! O zi minunata!
@ Vania: Multam pentru link!
Felicitari, asta e o veste buna, incep sa am si eu sperante pentru cartea mea cu ilustratii pentru copii, care asteapta demult o editura…
Ma bucur mult si astept cartea! Seara frumoasa!
Sa fie cu noroc trecerea “O viata impreuna” de pe online pe print. Cu lansare rasunatoare si vanzare mare! Recunosc ca n-am citit tot, dar oi avea ocazia pe hartie, cum e si mai frumos de altfel.
@ Mirela: V-am trimis un mail!
@ pamflezistul: Multumesc Aline! Va voi tine la curent!
Astept prima carte in librarii, sau macar sa o comand de pe net.
Spor la inspiratie pentru urmatorul roman!
Cand va aparea pe piata romanul dumneavoastra?
@ sofia: Cartea va putea fi comandata direct de pe blogul meu si expediata catre doritori. In curand voi face deschide o rubrica pe blog, cu un formular de comanda. Multumesc pentru interes!
@ tzuky: A fost trimis abia ieri la o editura din Braila si max. intr-o luna va aparea.
Nea Costache nu te cunosc de mult timp dar cu siguranţă mi-ai câştigat respectul din primele două rânduri citite aici, acasă la matale. Recunosc fapta şi nu o regret, mă bucur ca un copil la fiecare articol nou, scris de ”mânuţele” dumitale şi aştept cu interes următorul. Legat de carte, am intrat cam târziu şi nu am prins să mă bucur măcar de câteva pagini; dar asta mă face şi mai curios. O voi ”savura” chiar dacă va trebui să vin pe jos până la dumneata. Am trecut printr-o lansare şi ştiu că nu e ”chiar atât de roz” situaţia. Noi românii avem prostul obicei să criticăm, dar când unii semeni se remarcă printr-un act creator, remarcabil, ori ne facem că plouă, ori şoptim pe la colţuri cu invidie. De prea multe ori spunem vorbe de ocară şi de prea puţine ”Bravo!” Dumneata m-ai ajutat chiar dacă nu mă cunoşti şi mi-ai spus o vorbă frumoasă, de încurajare şi aşa văd că faci cu toţi prietenii. În schimb, am recomandat şi eu blog-ul acesta la toate cunoştinţele mele virtuale, dar nici pe departe nu pot spune că suntem la egalitate, ci eu dator mult timp de acum înainte. Aşa că vă spun cu toată consideraţia: Bravo nea Costache! Bravo!
[...] Dionis, cu puzderie de nuvele şi schiţe, Gabriela Savitsky cu Povestea Filomelei Pizdrintz, Nea Costache cu O viaţă împreună, da’ a scos-o de pe blog, căci urmează să se tipărească, Paul G. [...]