– Bă nepoate! Ionuţ! Un’ei fă nepot’-tu ăla al tău?
– Da, c-al tău n-o fi! Un’e să fie, în şopru-n fân, ceteşte!
– Iar ceteşte? Ionuuţ!
– Da tătaie, viu acu’!
– Ia dă-te mă tată jos de-aci şi vin’ o ţâră la mine să stăm de vorbă! 
– Lasă mă copilu’ să înveţe că are izamene săptămâna ailantă! Ce-ai cu iel? Ce-ai avea la cap? Nu ştiu omule, da’ tu nu măi iesti prea zdravăn la minte, zău aşa!
– Cum nu măi sunt zdravan fă? Io?
– Ţî spun io că nu măi ieşti zdravăn! Iote-l că veni! Stăi mumă acolo si ceteşte că nebunu’ ăsta-l bătrân iar are chef să te bată la cap, că ţîie de aia-ţ’ arde acu’!
– Da tătaie, venii!
– Şez’ mă tată o ţîră pe totoreacu’ ăsta ici lângă mine la umbră!
– Mă, iar nu laşi copilu-n pace? Doamne, Dumnezăule, tu m-ai descreierat mă omule pe mine! Ieşti un nebun ş-un izăltat, aia ieşti, un izăltat!
– Fă, tu să mă laşi pe mine-n pace, auz’? Să mă laşi în pace! Ştii tu ceva? Ia fă-te tu că ai treaba pi la tuciu’ tău de mămăligă  ca ni-i foame şi lasă-ne pe noi în pace să vorbim ca-ntre barbaţ’!
– Iote plecai, plecai iote!
– Măi bine, că tu măi rău ne-ncurci! Bă Ionuţule tată! Io ştiu că nu-ţ’ prea convine că te bat atâta la cap, da’ am şi io o durere pe suflet…
– O ştiu tataie durerea aia!
– O ştii mă, o ştii, da’ n-asculţ’ de mine, n-asculţ’! Aia-i, n-asculţ’! ia asculta mă, tu cân’ te-nsori mă?
– De mă tătaie, să termin întâi facultatea, să-mi iau şi eu un servici…
– Bă Ionuţ tată, pune bă mâna de te-nsoară şi las-o dracu’ de carte, c-o să ţî să precletească creieri-n cap di la atâta cetit!
– Iar mă luaşi cu-nsuratu’ tătaie?
– Te loai mă te loai, că şez’ sângur cuc şi mi-e milă de tine de mi să rupe sufletu’, de aia te loai!
– Oi vedea eu, după ce termin…
– Dupe ce termin, dupe ce termin…Băăă, iote tu la Costică al lu’ Aurel al lu’ Pârciu, că-i măi mic decât tine c-un an-doi… şi să-nsură mă! I-adusă lu’ tac-su acas’ o noră mă, ăla fu-n stare, nu ca tine…Do’r ce termină armata şi să-nsură, pe ăla-l lo haia târâş, nu ca pe tine !
– Da mă tătaie da’ el are servici, lucrează la SMT la tractoare!
– Şi ce-i mă cu asta? Băăă, dacă până şi-al lu’ Ion al lu’ Flendurosu’ mă, ăla-l din capu’ satului, să-nsură mă, io ce să măi zîc? Prăpăditu’ satului mă! Şi tu? Tu stai în fân şi ceteşti, aia faci!
– Mă tataie, îţ’ spusăi…
– Ce spusăsi mă, ce spusăşi? Să termini măi întâi? N-ai cu ce-o ţîne? Ha, nu ai cu ce-o ţîne? N-au mă ai tăi casă şi gospodarie de n-au alţî’ p’in satu’vost’ ce-au ei? N-au car cu boi, cu vaci, cu porci si-orătănii? N-au? Şi măi avem şi noi, că tot ţîie’-ţ’ rămân! Ad-o bă tată la tac-to acas’, iote că aşa am făcut şi io cu baba asta a mea, cu bunica-ta, de! Iote am facut casă cu ia, mă măi bate ia la cap câte-odată, da’ dracu’ o ia-n samă! Că pe vremea mea, de-ţ’ plăcea o fată şi te mai plăcea şi ia o ţâră, de nu vrea ta-su şi mă-sa să ţ’-o dea, o furai mă şi tot o aduceai acas’, iar dacă n-o furai, te suiai pe ia mă ş-o lăsai borţoasă şi ţ’-o dădea atuncea!
– Ei, acu-s alte vremuri tătaie!
– Ce alte vremuri mă, ce alte vremuri? Ca şi-atuncea, şi-acu’ fetele aveau între picioare tot aia! Tot aia aveau mă, să ştii! Da’… ce să ştii tu?
– Mă faci să râd tătaie!
– Râz’ mă, da’ râz’ ca prostu’ aia-i, râz’ ca prostu’! Băăă, de aia zâc io să te-nsori mă, că-s bătrân şi m-oş duce dracu, că trebe să mă duc şi io odată şi-odată, barem să te văd şi io-nsurat, să apuc să-m’ văd măcar un nepot mă, că dacă nepricopsîtu’ de fiu-meu, tac’tu de, făcea şi-o fată, măcar să mărita aia măi repede, că tu…staaai sângur ca cucu pe bătătură şi ceeeteşti într-una! Bă, nu ţ’-or fi pus ai tăi ce trebe acolo-n izmene de nu te-nsori!
–  Chiar aşa mă tătaie?
– Păi da mă, în loc să-ţ’ pese de-nsurătoare ca băietî’ ăilanţ’, tu ceeeteşti toată zâua şi nu-i bine tată! Nu-i bine, că ţî să urcă la cap, zău că ţî să urcă! Ceteşti atâta de parc’-ai vrea să te faci popă!
– Ei, popă! Profesor de geografie mă fac!
– Fă-te tată, ‘i bine şi profesor, nu zîc, da’… pune mâna de te-nsoară! Aia-i!
– Hai că ne cheamă mămaia la masă!
– Iote ne ducem! Ne-nţălesărăm?
– Ne-nţălesărăm tătaie!
– Bine-atunci, hai la masă că să făcu mămăliga şi să răceşte!