|
|
Azi noapte, după îndelungi deliberări, onoratul juriu, a decis ca la categoriile in concurs, plus altele care nu fuseseră nominalizate în concurs să fie premiaţi următorii:
Premiul Voltaire – Să ne cultivăm grădina – Gradina Pasiunea Mea
Cel mai bun blog de moda si/sau vintage – Octavian Coifan
Cel mai gustos blog – Chez Mazilique, urmat de Foodblog.ro şi EasyPeasy Dar pentru că onoratului juriu i-au plăcut sarmalele lui Shari, primeşte şi ea un premiu special pentru sarmale!
Cel mai artistic blog – Alex Mazilu, Mirela Pete
Cel mai bun blog de sport – Mrsport şi Romanian ultras
Premii speciale
Cel mai bun blog pe teme economice – Dan Popa
Cel mai bun traducător din română în română – Alexandra Pleşanu
La propunerea lui Adi Hădean, acceptată cu aplauze de juriu, o nouă categorie:
Cel mai savuros blog – Adrian Voicu-Neliniştitu’
Cel mai semidoct blog – Nenea Cosmos
New Entry – Theodora, Matilda
Premiul pentru spam – Robert Horvath
Cel mai schimbător blog – Dramoleta - schimbător ca temă şi culori, nu altfel 
Cel mai bizar blog – Iv cel naiv
Cel mai bun blogroll – Regizor caut piesă
Cel mai fericit blogger – Cody
Cel mai bun blogger dintre scriitori Horia Gârbea
Premiu special – un cristian, pentru blogul personal şi cel al Norei Iuga
Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – Renata, Ioan Usca, Flavius Obeadă
Premiu special
Cel mai bun eseist dintre bloggeri – Vlad Stroescu
Cel mai bun critic literar dintre bloggeri – Dragoş C.Butuzea şi Micawber
Blogul cu cel mai mult umor – Mordechai, Diacritica, Darius Groza, Turambar si Dono
Cel mai bun cititor – Adrian SM, Zinca Beiu, N.Răducanu, Bordelezu, Augustin, Casandra
Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Mihai Mălaimare, Moshe&Mordechai
Cel mai bun blog al unui ziarist – Simona Ionescu, Victor Ciutacu
Cel mai bun blog anti-băsist – Băsărică, Constantin Gheorghe, George Şerban
Cel mai activ blogger – Ionuţ Iancu, Codeus
Blog de criză sau blogger crizat – Sibilla
Premiul special Daniel Răduţă
Zînele
Cel mai luptator dintre bloguri – Isabellelorelei şi Simona Ionescu, Sibilla, Diacritica
Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – Mana Ciutacu, Dan Şelaru, Cabral, Paul Gabor
Cel mai bun blogger dintre politicieni – Dan Voiculescu, Corina Creţu, Mihai Voicu
Cel mai bun politician dintre bloggeri – George Şerban, Darius Filip
Cel mai informat blogger – Palatul Şuţu, Turambar
Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – Nea Costache, Paratrăznetul Fănică, Chat Noir, Geocer, Maminineta, Alina Gorghiu, Vali Badea, MeMe
Cel mai bun comentator politic – Nea Stere, Constantin Gheorghe, George Şerban, Zoe Petre
Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Ion Iliescu
Premiul de popularitate “Pixelul albastru şi flacăra violetă” – juriul a decis reportarea acestui premiu pentru după alegerile din 2014.
Marele Premiu – Pentru că-mi place!
Chinezu
Felicit cu aceasta ocazie pe organizatoarea acestui concurs, Lucia Verona, juriul, pentru munca depusă, dar nu în ultimul rând, pe toţi participanţii la acest concurs, câştigatori sau nu!
Oana Stoica Mujea: “Parfumul văduvei negre”
Iată că, tânăra scriitoare Oana Stoica Mujea, după romanele ei, “Regina Elfă” şi “Războiul reginelor”, în care a abordat genul fantasy, prin romanul ei “Indicii anatomice”, a început abordarea genului romanului poliţist, fiecare din cele două ediţii ale acestui roman epuizându-se, fiind nevoie, pentru satisfacerea cererilor cititorior săi, a tipăririi celei de-a treia ediţie.
Deşi încă nu s-a uscat bine cerneala de pe cea de-a treia ediţie a “Indiciilor anatomice”, Oana Stoica Mujea, lanseaza cea de a doua carte poliţistă, “Parfumul văduvei negre”, tipărita într-un tiraj de 9300 de exemplare.
O veste plăcută, este aceea ca “Parfumul văduvei în negru ”, trece graniţele României, autoarea urmând să-l lanseze şi în capitala Moldovei de peste Prut. Citeste mai departe.. Noi apariţii editoriale »
Când era la al treilea rând de bere nefiltrată, plutonierul-major Onici privi în dreapta lui către un tânăr care se chinuia să-şi încropească un blog.
- Cum îţi zice, îl întrebă după un răstimp, observând că tânărul era nou şi nu vorbea cu nimeni.
- Caius, scânci acesta drept răspuns.
- Auzi, da’ tu mai tare nu poţi să vorbeşti, că mă prost-dispui cu mieunatul ăsta. Citeste mai departe.. Caius versus d-l plutonier-major Onici »
Sâmbata pi la prânz, să pregăteau de nuntă. În curtea lu’ Mircea, câteva muieri, trebăluiau lângă o masă lungă, pregătind sarmalele pentru a doua zî. Una măi bătrână, aşezată pe scaun, cu o sticlă de rachiu în mână, din care să cinstea din cân’ în cân’, şodoasă, spunea măscări, în timp ce alălante, împletind sarmalele, râdeau de să stricau.
Vreo cinci, şasă bărbaţ’, pregăteau scheletu’ din lemn al cortului, su’ care, a doua zî, urma să fie aşezate mesele. Cine ştie? Era vară, secetă; da’ iote, o ploaie le putea strica toată distracţia! Aşa, la scuteală, n-aveau habar dacă dădea şi-o ploaie, şi-n plus, su’ cort, de era soare, să sîmţau măi bine la umbră! O ţîră mai devreme, sosîsără şi lăutarii. Mama lu’ Mircea, ginerele, îi aşezasă la o masă măi retrasă, su’ patu’ de vie să mănânce, c-apoi aveau treabă să cânte! Citeste mai departe.. Soarta »
O încercare de poem, după Marin Sorescu
M-a beştelit rău muierea-ntr-o zî:
Că cică-s beţîu, muieratic,
Şi dau toţ’ banii de sare şi gaz,
Pe tutun şi pe beutură.
Auz’, io nu mă pun cu muierea,
Da’ dracu’ ştie, atuncea m-am pus:
Că mi să-nfierbântasără minţîle cân’ mi-a zîs
Că-s un cebăluit şi-un nemernic.
N-am zîs nimic, da’ zău că-mi venea
Să-i dau un dos de palmă,
Că cică aşa poţ’ să faci
Muierea să tacă din gură!
Da’ cum s-o bat neică?
Nu pot! Şi de-aş vrea!
Măi bine mă pun să dărâm
Soba din odaia a bună, di la şuşa!
Zău, inima nu mă lasă s-o bat,
Că de-aş bate-o, s-ar jeli doo zîle, şi-o doare!
Soba… di ce s-o dărâm,
C-am făcut-o cu greu!
Am frământat pământ de-al roşu
Şi l-am pus în tipare;
Cărămizîle le-am făcut cuptor
De le-am ars su’ coasta lu’ Ion al lu’ Căţăl.
Mi-a făcut-o nea Ion al Culiţî’.
Al lu’ Şerpe din deal. Mă nu-l ştii? Ei, ăla, ăla!
Mi-a loat al dracu’, şasă poli
Şi-un kil de rachiu, băşca ce-a măi beut pi la mine!
Măi bine m-am suit în podu’ şoprului
Şi-am cătat de-am găsît o funie bună.
Priponeam cu ea, vaca săraca,
De-a murit în hăl an c-a intrat în lucernă.
M-am dus în prunii lu’ Vasîle-al Fleoarţî’,
M-am suit într-unu’ măi gros şi măi ‘nalt
Şi cu ştreangu’ de gât mi-am dat drumu’
Să cad spre pământ.
M-a văzut Lisandru al Mării Beşoandrii
De-a sărit şi-a tăiat funia di la gâtu-mi,
Si ce dracu-a făcut, nu măi ştiu
Că aproape murisăm!
Cân’ m-am trezît,
Muierea iera deasupră-mi
Să jelea şi mă pupa…
De muma focului!
A dracu’, acu’ nu măi sunt cebăluit şi nemernic?
Las’ că te-nvăt io minte pe tine!
De nu mi-oi pune io capu’ muiere,
Iote-aşa de-al dracu’, atunci să te văd!
Acum câţiva ani buni, m-am dus cu răposatul socru al meu (Dumnezeu să-l ierte!), la un atelier de monumente funerare, să-şi comande o cruce de marmură pentru locul de veci. Un moş, care tocmai venise cu o căruţă să-şi ia crucea terminată, ne-a rugat, fiind destul de grea, să-l ajutăm s-o pună în căruţă. L-am ajutat şi-a pus-o, după care, omul ne-a mulţumit recunoscător. Fără să realizeze, socrul neu, ştiţi ce i-a răspuns?
“S-o porţi sănătos nene!”, replică ce ne-a stârnit mult timp râsul.
O fi greşit dând această replică?
Pe blogul lui Blogatu, citeam dăunezi, un articol referitor la colectarea uleiului alimentar uzat, rezultat în urma prăjirii alimentelor în bucătărie. Într-adevăr, mulţi dintre noi, după ce îl folosim, îl aruncăm în chiuvetă, nu de puţine ori, ţevile de canalizare înfundându-se. În plus, uleiul, ajuns în sol, poluează apele, atât cele din pânza freatică, cât şi cea din lacuri, având de suferit vegetaţia şi vieţuitoarele din acestea.
Aflu de pe blogul lui Marius, că există o firmă specializată în colectarea şi reciclarea acestui ulei uzat din bucătarii, firmă dotată conform standardelor europene, cu mijloace de transport, de colectare corespunzătoare şi de reciclare a acestui ulei uzat.
Toate bune şi frumoase, zic eu, chit că zonele de acoperire ale aceste firme nu sunt prea mari. Bunăoară, în municipiul în care cu onor locuiesc (Tg-Jiu), nu există o filială a acestei firme sau puncte de colectare.
În ceea ce priveşte scopul în care acest ulei uzat prin reciclarea acestuia, am mari rezerve, iar pe site-ul firmei, nu se specifică: reciclat pentru ce frate? Tot pentru consum? Cîhhh!
În cazul acesta, sorry tată! Nu-i de-ajuns câte “E”-uri, coloranţi sintetici şi alte rahaturi chipurile alimentare, ingeram în alimentele noastre de zi cu zi? Trebuie să le mai şi prăjim în uleiul ăla puturos, urât mirositor, fie el şi pretentios numit “reciclat”? Ce părere aveţi de asta?
Biografie
Louis Armstrong, născut în New Orleans (Louisiana) a avut o copilărie zbuciumată; părinţii s-au despărţit la puţin timp după naşterea sa. A fost încredinţat să fie crescut unei mătuşe, Josephine, în timp ce mama sa, cu mare probabilitate, practica prostituţia.
A încercat pe rând diferite meserii (căruţas, lăptar, vânzator ambulant, lustragiu). A fost atras de muzică din fragedă tinereţe, cânta la colţuri de stradă împreună cu grupuri improvizate, neavând posibilitatea şi nici forţa să folosească un instrument de suflat, care ar fi corespuns dorinţei lui. Această practică muzicală spontană, neşlefuită i-a permis să dezvolte o intonaţie optimă şi un deosebit simţ al improvizaţiei, caracteristică esenţială a jazzului.
Citeste mai departe.. Jazz de duminică »
Astazi, la aceasta categorie de pe blogul meu, mai putin folosită,
voi reda un articol al unui începator în ale blogaritului, Vlad Ionut, un tânăr ce debordeaza de umor:
Tanti mama lu’ Aduţu şi cu fiul ei, pe care am uitat cum îl chema, locuiau la etajul 5.
Aduţu ieşea afară să se joace, nu mai devreme de ora 11. Noi eram deja la datorie şi apariţia lui ne cam strica planurile pentru că trebuia să-l introducem şi pe el în ecuaţie. Într-o dimineaţă, pe la zece jumate, Aduţu era deja afară deoarece tanti mama lui dădea cu soluţie de gândaci în casă. La fix unşpe fără un sfert ne-am apucat, pentru prima dată în formaţie completă, de mijata. La fix unşpe fără şapte minute l-am găsit pe Aduţu ascuns în scară, l-am scuipat şi era rându lui să mije. Numa’ că Aduţu nu se dădea dejoc mişcat de la locul lui şi ne privea cu ochii neobişnuit de mari şi bulbucaţi. În timp ce-l întrebam de ce nu mai joacă şi el ne spunea că ar fi trebuit să fie în casă la ora aia, răspunsul ne-a intrat pe nas. Până la 5 era mult de urcat, aşa că am ales să o înştiinţăm pe maică-sa ţipând la geam: ” tanti mama lu’ Aduţuuuuu! Aduţu s-a căcat pe el!”.
Cam pe la a patra strigare tanti mama lu’ Aduţu a ieşit la geam.
- ce-a făcut?!
- s-a căcat pe el!
- ei, cum aşa? unde?
- în scară.
- da’ când a făcut asta?
- între unşpe făr-un sfert şi unşpe fără şapte minute!
În fine, s-a isprăvit povestea, nu înainte de a se răspândi în tot cartierul. La ceva timp vine unu’ şi ne spune că a aflat de ce s-a căcat Aduţu pe el. Cică aflase tanti mama lui de la tanti mama lu Aduţu la coafor. Cică ceasu’ lui bilogic sună pe la zece jumate, unşpe făr-un sfert şi tot atunci se şi trezeşte din somn; problema e că Aduţu doarme în puţulica goală şi când se duce la baie se aşează direct pe oală, fără alte griji. Aşă că, dragi copii, în clipa când i-a sunat lu’ Aduţu ceasu’ biologic el nu se afla nici în pat, nici fără pantaloni şi nici în casă. Şi cum Aduţu’ nu fusese învăţat că trebuie daţi pantalonii jos, nici că i-a dat.
De la acel episod, nici Aduţu şi nici tanti mama lui nu au mai sărit peste etapele educaţiei celui dintâi. Astfel a ajuns Adi om la locul lui, bine educat şi capabil să-şi educe copiii aşa cum trebuie.
Din păcate, povestea lui Aduţu nu a fost trăită şi nici auzită decât de foarte puţini. Ceilalţi, actuali părinţi, taţi şi mame, repetă greşeala lu’ tanti mama lu’ Aduţu: îşi duc odraslele la movieplex înainte de a le duce la teatru de păpuşi; la mall înainte de librărie, la mec înainte de cofetărie.Pauză de dat pantalonii jos, revin.
Cum ziceam: le cumpără întăi laptop, pe urmă păpuşi; le instalează messu, pe urmă le arată abecedaru; le pun telecomanda în mânuţe înaintea cariocilor şi-a cărţilor de colorat; îi învaţă despre madonna, apoi despre badea, apoi despre salam şi-ntr-un final, despre Prâslea cel Voinic sau Greuceanu.
Tanti mama lu’ Aduţu, săru’mâna, dacă citiţi aceste rânduri, puteţi să staţi liniştită! În ziua de azi nu mai e nimic anormal în a te căca înainte de a da pantalonii jos.
Desi nu agreez aceasta modalitate de tema impusa, ma achit totusi de datorie, preluind-o de la Bogdan Barbieru-Hobbitul, incepand sa ma gandesc serios, daca nu trebuie sa-mi mai fac inca un blog, in care sa pun toate lepsele restante! Iata care este leapsa:
*Cel mai de pret lucru: cei dragi din familie
*Cand sunt suparat/a: fumez in exces, ascultand Vivaldi si…imi trece!
*Mi-am petrecut cea mai frumoasa vacanta: la Sinaia, candva!
*Cand vreau sa ma relaxez: merg in natura la un pescuit, ascult muzica
*Alt loc unde as trai: la tara
*Cel mai fericit/a am fost/sunt: cand cei din familie sunt sanatosi
*Nu spun nu propunerii: de a merge la o distractie
*Ma feresc: de scandal, de oameni rai, de neprieteni
*Am emotii cand: cand un membru al familiei are emotii
*Regret ca nu am facut: muzica, desi sunt un semiafon!
*Nu as renunta nicioadata la: familie
*Cel/cea mai bun/a prieten: fiul meu
* Ma enervez: cand vad nedreptate
* O zi perfecta: cand cei din familie sunt fericiti
Predau aceasta leapsa, doar celor ce doresc s-o preia!
|
|
