Nici un om nu este numit om mare daca si-a pierdut sufletul de copil!
- Fir’ar al dracu’ mă omule, că n’am măi văzut un om aşa ca tine, că uite-te si tu la oamenii ăilanţ’ cum sunt cu muierile lor, da’ tu ai fost o viaţă-ntreagă un inalfabet şi jumate… ş’-un redus…
- Taci fă, păpuşă!
- …că de cîn’ ne-am loat de aproape cincizăci de ani…
- Taci fă, papuşă!
- […]
Îl chema Nicolae dar, toata lumea care-l cunoştea, îi zîcea Lae. Avea atunci vr’o patru’j’ de ani, însurat cu o muiere frumoasă care-i făcusă trei copii. Lae lucrasă cîndva şi pi la Schelă, la petrol, da’ vrusăsă să cîstige măi bine şi plecasă cu serviciu pi la Rovinari, colo un’e să montau excavatoarele elea uriaşe. […]
‘I o zî frumoasă de intăi aprelie. Acu’ doo săptămîni, ultimile pete de zăpadă au pierit ca p’in farmec di pi su’ poalele infrunzîte ale păduricii din dialu’ din spatele căşii, topite de soarele primavaratic. Soarele pripeşte destul de tare, deşi măi adie un vînticel destul de rece. Stau cu sor’mea pe băncuţa trasă in […]
- Vasîle! Bă Vasîle. Esti acas’?
- Ce-i bă, ce strîgi aşa ?
- Mă laşi ba Vasîle si pe mine in obor la tine sa mănînc neşte dude?
- Te las bă, că şi tu m-ai lăsat să mă plimb cu cercu’ tău, zîce Vasîle.
- Da’ o laşi şi pe sor’mea, c-ar mînca şi ia, i zîc […]
Mitu aruncă o troacă din dovlete plină cu boabe la orătănii, pe urmă pusă şi-n jgheabu porcilor o găleată de lături. Nu măi iera mult şi sfinţa soarele. Intră în hodaia din mijloc, unde, pe un pat nalt, cu salteaua umplută cu paie durmea copilu’ de nici trei ani. Iera năcăjit că Mărioara, nevasta-sa iera […]
Navigati in arhivele pentru categoria Di p`ici di p`in Gorj .
